Pe mine nu pastilele, ci femeile m-au salvat

Nu știu dacă am fost de pastile, posibil să da. Ce știu e că mi-am dorit să iau cu pumnul ceva, să scap de nenorocita care se mutase fără chirie și mă locuia.

Pentru că să fii mamă e greu. Nu e greu cum a fost să învăț pentru teza la mate. Nici greu cum a fost să țin minte nucleii bazali în anul întâi. Nici măcar greu ca la biochimie, unde chiar era limba chineză. Să fii mamă nu e greu cum era să urci Babeșul pe tocuri noaptea la 3. Nici greu cum a fost când am picat un examen. Nici greu ca o durere de măsea. Sau ca vreo despărțire de iubit. Să fii mamă nu e greu ca un capac de borcan pe care nu poți să-l deschizi. Pe ăla îl lași jos și-ți pui pofta-n cui sau chemi un bărbat cu mușchi.

Când ești mamă, nu ai pe cine să chemi, fiindcă singura mamă ești tu.

Și asta e al naibii de greu uneori.

Într-o dimineață la 8, când bebelușul meu s-a trezit, am sunat la 112. Mi-a răspuns doamna Vasilica, vecina noastră de la 8. Veniți, doamnă, că nu mai pot. A luat copilul două ore, am închis ușa după ei, nici nu știu dacă i-am dat haine de schimb sau mâncare pentru el, am avut încredere că se descurcă ea. Femeile asta fac. S-a descurcat.

Eram epuizată, fără niciun ajutor, cu un soț neurochirurg dedicat pacienților lui, scriam nopțile pe blog, eram în ultimul hal, simțeam că mor dacă nu dorm un minut în plus.

Când mi-a fost altă dată greu, deja era Eme cu noi și Victor la fel, Eme mi-a zis așa: ”Stai liniștită, că eu sunt aici. Vin și stau, nu te las.” Eme a fost bona copiilor noștri cam de când Tudor avea 3 ani până anul trecut. Cu un singur lucru Eme m-a amenințat, a zis că ea pleacă, dacă mă apuc de băut. Nu cred că a glumit.

Apoi mama. Mai întâi mama. Mai ales mama.

De câte ori n-a lăsat totul și a plecat de la cabinet direct la București. În săptămâna aia a groazei, când Putin a atacat, lui Eme i-a murit soacra și pe urmă s-a îmbolnăvit ea. Sau invers. O răceală sau ceva banal, dar avea febră, na, nu putea veni. Iar eu am făcut o criză de dureri fix atunci, fiindcă așa se întâmplă când ești mamă: toate explodează în același minut. Țin minte cum ridicam căruciorul cu Victor pe scări și strângeam din dinți, ca să-l ducem pe Tudor la grădiniță, pentru că să ridic căruciorul și să rămân acasă cu un singur copil era greul mai mic. Petreceam inclusiv nopțile fără somn, așteptând să-și facă toate calmantele efect. Vineri a venit mama și țin minte că a intrat pe ușă, am pupat-o și m-am culcat.

Toate m-au salvat.

Apoi au fost străinele, pe care nici măcar nu le văzusem în viața mea.

Roxana, my first coach, care a stat cu mine 5 ore în telefon într-o singură zi. Doamne ferește, dar tu așa faci cu toți? am întrebat. Nu cu toți, a răspuns, doar cu cei la început. Că începutul e mai greu, apoi o să fie tot mai ușor, până ajungi să găsești singură instrumente să te asculți, eu ți le arăt, tu o să te ajuți.

Apoi grupul de femei cu care ne întâlneam în fiecare luni online. 4 femei diferite, o sesiune de ascultare empatică. Era fabulos, parcă intram una în capul celeilalte pe o ușă deschisă larg. Faptul că nu ne cunoșteam în viața reală era și mai grozav, pentru că erau zero implicații altfel. Nu ne cunoșteam soții, copiii, așa că celelalte nu aveau opinii subiective deja formate despre nimic. Și ofereau perspective noi, care cântăreau altfel când veneau de la cineva care n-avea nicio reținere să-ți zică A sau B.

Aceste femei au adus lumină și aer curat în capul meu. Sigur că e și terapia importantă, dar pentru mine ele au fost aur curat. Principala calitate a acestui grup a fost că avea urechi. 4 femei, 8 urechi. Uneori nici nu ai nevoie de mai mult să îți revii puțin la căpuț.

Apoi, una e să-ți vorbească un specialist din cărți, alta e să-ți spună Laura Intenție despre puterea intenției de aseară, de când a culcat copiii ei. Și alta e să-ți dea Andreea o idee care să te inspire și să te salveze de pe canapeaua știți-voi-cui. Și de Ada nu mai zic, Ada m-a ținut în brațe când plângeam cel mai amar și mă uram cel mai aprig de când m-am urât pe pământ, și-a reușit să mă iubescă pe whatsapp cât să nu mă predau singură la Poliția Mamelor Vinovate de Tot.

Astea nu au fost femei care să mă învețe chestii din cărți, ci femei care mi-au dat carne din carnea lor. Care au sărit când îmi era mai greu. Care au stat în sesiuni de ascultare empatică fără să aștepte nimic la schimb. Ore în șir. S-a și râs, s-a și plâns, nici nu știți câte s-au făcut 🙂 Pe două dintre ele le-am și cunoscut în taberele Mirei Loghin. Mira a fost primul om care mi-a arătat ce se poate crea când aduni la un loc mai multe femei și doar le asculți.

Pe mine nu pastilele, ci femeile m-au salvat.

Vreau să dau mai departe acest ajutor.

E ca o datorie morală pe care o port undeva în corp.

O să conectez femeile din jurul meu. Poate nu degeaba ai ajuns cu lectura până aici, poate ești una dintre ele. Fix acum, în acest minut, acest articol e citit poate de mii de femei. Sunt femei informate, femei deștepte, femei cu lecțiile făcute, care știu cum ar trebui să reacționeze când copilul face un tantrum. Doar că uneori și celor mai buni dintre elevi le iese niște fum pe urechi în loc de niște blândețe pe gură. Aceste femei n-au nevoie de lecții, ci de empatie pentru momentele în care nu sunt cea mai bună versiune a lor.

Aceste femei n-au nevoie de judecată, ci de o ciocolată după ce copiii s-au culcat. Aceste femei n-au nevoie de modele de perfecțiune, ci de oameni cu trăiri asemănătoare cu ale lor.

Cred că ne putem strânge câteva. Suspina împreună. Căuta soluții împreună. Putem crește împreună și ne bucura de timpul petrecut cu sens. O să facem asta, demult visez la ceva similar, dar acum am și găsit formula organizatorică.

Fiindcă după Crăciun încă o femeie m-a salvat. O sibiancă frumoasă, care are doi copii și multe idei bune. Ștefana Peev, poate o urmăriți deja.

E o femeie căreia îi voi fi veșnic recunoscătoare, că a aprins o lumină în capul meu și a conectat the dots, cum ar zice Jobs. Știți povestea mea despre femeile Regine, Ștefana e o astfel de femeie, eu sunt o astfel de femeie, acestea sunt femeile pe care vreau să le atrag lângă mine. The Queens.

Nu va putea fi ceva pentru toată lumea, și deja vă rog să nu vă supărați. Mă gândesc la un sistem cât mai corect și de asta anunț din timp. Am avut petrecerea de Crăciun pe Instagram, a fost și un concurs desfășurat pe story cu primul venit, primul servit, cu premiu fain în pantofi (!), au ieșit bine ambele, dar multă lume mi-a scris  că și-ar fi dorit să fi știut de dinainte. Așa că nu mai fac surprize din astea și anunț. Din timp. Să nu ziceți că nu v-am zis.

Dacă vă face cu ochiul, băgați-vă adresa de mail AICI și vă țin la curent cu ce urmează. În mai puțin de o lună îi dăm drumul, că mă ard degetele și abia aștept.

Vreau să facem o cultură a femeilor care se pot bucura pentru succesul altor femei, din a ne aprecia pe noi însene și a ne oferi fix ce avem nevoie în cel mai important moment.

O să fie un cerc de femei (nu neapărat mame, deși cele mai multe cititoare ale mele sunt mame, pot fi viitoare mame sau deloc mame, pot fi bunici sau viitoare bunici, străbunici, pot fi și viitori bărbați, suntem oameni cu minți curioase și deschiși).

Ne vom întâlni online (deci puteți participa din toată lumea), vom citi cărți, vom discuta filme, vom avea invitați, vom face exerciții de fericire (vă arăt exact cum) și  ascultare emaptică. Vă mai pregătesc surprize. Dar surprizele nu se spun!

Participarea va fi contra cost, iar dacă sunteți prin zonă de ceva timp, știți cam cum sunt eu și ce ar putea ieși.

Mai las o dată link-ul unde vă puteți înscrie pe o listă de așteptare, să vă anunț detalii când încep. Am și cont de Instagram. Locurile sunt limitate și înscrierile vor fi deschise doar 24h. Fiți pe fază și fiți pe pace, de data asta anunț de dinainte, din timp.

foto Unsplash

Articolul anterior

Școala nu e scenă: Când părinții își doresc altceva de la învățământ, în afară de educație

Articolul următor

După cel mai mare episod de hate din istoria acestui blog, poftiți cel mai cel episod de love

20 Comentarii

  1. Tanase Adelina

    Cam ce preț

    • O sa fie ceva simbolic mai putin decat un psiholog, dar totusi semnificativ ca sa aiba valoare. Nu am acum un raspuns exact, o sa anunt.

  2. Furculesteanu Mariana-Crenguta

    Cat imi esti de draga, fata minunata. Sunt bunica, te citesc cu sufletul la fura si dau mai departe.

  3. Lilly

    Ehh, ce bine mi-ar fi prins așa un grup atunci când am fost pe malul prăpastiei și credeam că n-o să scap. Când nu dormeam nopțile cu 2 pici, unul fiind bebe. Credeam că o să cad în hău și o să mă izbesc de toate pietrele! Mama e prea departe, nici nu i-am spus cum mă simt. Prietene… Mă închisesem în mine și aveam impresia că nimeni nu va înțelege! Mi se perindau în fața ochilor toate chipurile potențialelor persoane cărora aș fi încercat să le povestesc despre starea mea și nu mă puteam opri nici la una. Imediat mă întrerupeau din inițiativă gândurile: ele tot au problemele lor😔 Am apelat la psiholog, aici unde sunt. Ședințele erau la telefon, foarte comod. Ce-a făcut femeia aia pentru mine în câteva ședințe, e de necrezut. De ce doar câteva ședințe? Pentru că la scurt timp casa de asigurări a închis programul. Dar din fericire nu mai eram ca la început. Ea, psihologul, reușise să mă ia de mână și să mă ducă departe de malul prăpastiei. Sper să nu mai ajung acolo niciodată! Bravo pentru inițiativă! ❤❤❤

    • Lily, îmi pare rău să aud că ai trecut prin așa ceva, îmi pare bine să aud că ai cerut ajutor și te-ai dus fix unde trebuia. Eu nici nu cred că rolul unui psiholog e unul nelimitat, ca acele contracte pe termen nedeterminat. Cred că e bine să faci o terapie, care să îți dea acces la noi instrumente în mintea ta, după care gata, am înarmat soldatul și l-am trimis din nou pe front 🙂

      Dar sistemul de sprijin între femei e ceva ce merităm și de care avem nevoie toată viața, iar eu voi găsi o soluție să fie și accesibil cât mai multor femei. Din păcate, nu se poate tuturor doritoarelor. Sunt foarte multe în acest moment, rotițele mele se învârt să găsesc soluții.

      Îți doresc să nu mai ajungi niciodată acolo, iar dacă asta se va întâmpla, te asigur că ieșirea va fi mai rapidă și mai ușoară, pentru că deja ai alte instrumente să te scoți. Dar mai bine să nu fie cazul cum ar veni. Și îți mai doresc să ții minte și alte femei care pot trece prin același fund de lac și care pot avea nevoie de ajutor sau, pur și simplu, de două urechi.

  4. Georgiana

    Stai sa vad daca am inteles bine: deci tu iei bani femeilor pt asta? Pe bune???? In calitate de ce? Si pe ce baza legala?
    In halul asta s-a ajuns?!!

    • In calitate de organizator sau de facilitator, intr-o baza fix legala cum fac mulți alții înaintea mea.

      E nevoie să pot susține partea administrativă (sunt niște costuri care nici măcar nu țin de oameni, ci de platforme și programe. De exemplu, costă și să țin adresele de email într-un loc și să trimit mesaje către ele).
      și pentru că vreau în acest club femei hotărâte, care știu ce vor și că merită să-și dea.
      Femei care au intenții serioase de a fi parte dintr-o treabă. Ce e gratis nu e valoros. Iar eu vreau doamne care se apreciază pe sine și știu că nimeni nu ne datorează nimic. Că munca oricui are dreptul la respect, inclusiv a mea, care am ofer conținut gratuit de peste 15 ani. Voi continua să o fac. Doar că ducem discuția în privat, la un alt nivel. Ai altă intimitate și altă conectare când vorbești direct. Nici măcar nu e obligatoriu, doar cine vrea, deși tu mă cerți de zici că mă apuc de tr@fic cu organe.

      Așa că vreau să adun femei care știu ca-n celebra reclamă ”pentru că merit” și viața lor nu e alergatul după reduceri și gratuități sau multe semne la aceeași întrebare.

      Stai sa vad daca ai inteles acum. Desi cred ca ai inteles din prima si ca puteai intreba si cu un singur semn de intrebare. Sau te puteai abtine, desigur, dar asta nu a fost o optiune, probabil, niciodată. Ai vazut despre ce femei am scris, oare ce s-a mișcat în tine, de ai avut această reacție?

      • Georgiana

        Am inteles, am inteles ca cineva (nu) stie cum sa mai faca niste bani neducandu-se la munca. Ce sa zic, esti desteapta! Ai stiu fix cum sa speculezi suferinta si greul (uneori inchipuit, pt ca femeile care trec prin greu cu adevarat(cancer, copii/parinti/bolnavi) nu au timp sa stea sa se smiorcaie aici) si sa mai faci niste bani din asta.

        • Georgiana, eu nu sunt psiholog, nici coach, nici vreun specialist in afara de dinti si nici nu ma pozitionez ca altceva. Ma acuzi de niste lucruri nedrepte. E ca si cum ai acuza medicii ca se imbogatesc pe spatele pacientilor bolnavi, pentru ca sunt platiti sa ii trateze. Cred ca e o fractura grava de logica in ce spui, societatea nu asa functioneaza. Cred ca si tu castigi bani din ceva ce faci, cum ar fi sa iti spuna cineva ca nu ii meriti, sa faci gratis, ca doar ajuti oameni. Cum ar fi?

          Iar greul unui om nu e niciodata inchipuit, doar fiindca exista un alt greu in alta parte de lume. Fiecare greu are dreptul lui sa fie. Sa intelegem asta si lumea o sa fie mai buna.

          • Georgiana

            Stai asa ca te contrazici singura. Eu am intrebat in calitate de ce (adica ce pregatire) ceri tu oamenilor bani la sezatoarea asta pe care vrei sa o organizezi.
            “E ca si cum ai acuza medicii ca se imbogatesc pe spatele pacientilor bolnavi, pentru ca sunt platiti sa ii trateze”. Pai tocmai, ca medicii au pregatire pt asta si isi merita (nu toti) salariul ala. Tu nu ai pregatire ca psiholog. Si atunci despre ce vorbim? Mi se pare incredibil ca cineva sa dea bani cuiva neavizat pt asta ca sa ce? Incredibil in ce hal de spalare pe creier s-a ajuns in social media. Tu ai multe urmaritoare fara viata personala/sociala, fara repere in viata, nemuncite, care casca gura la ce zici tu aici si cred orice le spui tu ca niste gaini. Asa ca ti-e usor sa le racolezi si sa le iei banii.

        • Valentina

          Georgiana, iarta ma dar nu, n ai inteles nimic! Daca nu ai o boala incurabila sau nu ai in familie pe cineva cu o boala incurabila nu inseamna ca ti e automat bine. Uita te in jur la oameni care trec prin depresii, femei cu depresii postnatale care fara un sistem de suport (care de cele mai milte ori nu apare in familie sau intre prieteni, pt ca iti este rusine sa admiti ca ai o problema sau pt ca nu stii cum poti face asta fara ca cunoscutii sa te judece pt tot restul vietii) pot ajunge sa isi faca rau sau sa le faca rau copiilor…

          • Georgiana

            Valentina, sigur ca da. Si pt asta mergi la terapie, nu la o bloggerita.

        • Nancy

          Georgiana, pana la urma, cata vreme Miruna ofera chitanta si plateste impozit pentru venituri, e fix treaba ei ce vinde. Poate vinde inclusiv zapada in miezul iernii, daca gaseste pe cineva sa cumpere.

          • Georgiana

            Nancy, exact ce spuneam mai sus. Atat sunt/sunteti unele de fraiere si fara repere in viata incat puneti botu la ce indruga una care are prea mult timp liber si mai si dati bani pt asta.

          • Nancy

            Georgiana, vezi cum te repezi să dai cu mucii-n borș? Nu intenționez să cumpăr nimic din ce are Miruna de vânzare, as it happens nici nu am copii. O citesc pe Miruna din alte considerente și nu sunt mereu de acord cu ea, dar încerc să-mi păstrez obiectivitatea. Fapt care ție în mod evident nu-ți reușește,”. Hai, ia de te calmează.

  5. Andreea

    M am înscris. Sper din inima ca suma sa fie modica, astfel sa ma pot înscrie. Îmi doresc mult sa fiu într un astfel de grup. Chiar da! Te urmăresc constant și îmi place gândirea ta pozitiva. Ma înveselesc de fiecare data când vad postările tale.
    Te îmbrățișez cu drag!❤️

    • Mulțumesc, Andre. Așa o să fie. Problema acum e altă, că cererea e fabulos de mare. Mă onorează și îmi dă alte probleme spre rezolvare. Dar căutăm variante. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, merg la culcare cu ele în minte.

  6. Alexe Letitia Marinela

    Atâtea am in mine adunate , încât nu știu pe ce buton sa apăs sa Declanșez eliberarea ….
    Sunt o mare ratată , am dat greș ca mamă de fată care acum are 18 ani și deja multe experiențe urate de viața , și toată dezamăgirea mea și eșecurile mele cu fata , acum se răsfrâng asupra băiețelului de trei ani care a venit la 40 de ani , când nu mai aveam răbdare și nici nevoie de insomnii ….greu sau chiar deloc nu simt ca fac față vieții mele …poate că asta e semnul de care aveam nevoie .
    Dacă găsești varianta sa intram cât mai multe in grupul creat de tine, te rog Miruna , ia-mă-n calcul , tine seama și de mine .🤗

    • Marinela, ce poveste. Cred că e greu să fii mamă de doi oricând, dar mai ales când vine deja pe niște dezamăgiri. Îmi pare rău că treci prin asta, sper să găsești un sprijin undeva și cât mai rapid. Nopțile nedormite nu ajută niciodată la sănătatea mentală a omului.
      În Sisterhood o să fie super de tot. Ai pus adresa ta de email în lista de așteptare?

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.202 s