Cum îți ridici moralul după vacanță, cu o foarfecă și-un foehn

ridici moralul vacanta miruna ioaniAm intrat pe ușa apartamentului nostru închiriat și n-am simțit. Nimic rău, zic. Niciun strop din groaza pe care o simțeam de câte ori plecam din Sibiu spre aeroport. Spre UK. Spre cabinet și pacienți.

Sigur că îmi plăcea munca mea, sigur că nici nu aveam copii pe atunci. Dar era o groază undeva. Că iar sunt un hamster care își învârte rotița lui.

De data asta, cu doi copii, un soț și un apartament cu cel mult 10 metri pătrați utili, groaza lipsea. Chiar dacă bunica mea e obosită și, la două propoziții, gândul îmi fuge la ea.

Știu că viața merge mai departe și că asta avem de făcut.

S-o lăsăm să curgă, să nu oprim nimic, nu că am putea. Să ne observăm și numărăm binecuvântările pe care le avem. Unii pe alții, în primul rând. Să ai o bunică până la 36 de ani e o treabă, măi. Să ne bucurăm de asta, îmi spun.

Vacanța de Crăciun a fost atipică în multe feluri.

Am fost toți bolnavi. Cel mai probabil de gripă, fiindcă am bifat febră și dureri de cap. Inclusiv adulții, dada. (Purtați mască și aveți grijă de voi.) Am mâncat la restaurant în Sibiu, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Și am comandat acasă pentru toți. Pentru că și situația a fost atipică, una cu care nu ne-am mai întâlnit. S-a dormit pe apucat. Mama a mers la cabinet. Tata a făcut de gardă pentru mama lui. Am zis vacanță? Seamănă mai degrabă a maraton.

Ne-am descurcat și ne-am avut.

Asta e cel mai important.

Vorbesc ca o babă, știu, dar sunt într-un moment.

În care încap în mine multe emoții amestecate într-un mare fel.

M-am reîndrăgostit de copiii mei. Nu știam că există așa un sentiment. Îmi dau seama că atunci când nu îți place de ei, nu e din cauza lor, ci din a ta. Pentru că ți-e atât de greu, încât nu mai poți vedea altceva. Cred că această condiție are un nume medical, pe care nu-l vom rosti la început de an.

M-am întâlnit cu o prietenă gravidă, care-și mângâie burtica și abia așteaptă să-l cunoască pe fiul ei.

Să-l vadă cu ochii, să-l simtă cu pielea și să-l pupe cu gura ei. Așa că mi-am amintit că eu mi-i cunosc pe amândoi ai mei și abia am așteptat să mă întorc, să-i văd, să-i mângâi și să-i pup.

Am primit un cadou fenomenal de care o să vă povestesc: ideea pe care o așteptam.

Sunt profund recunoscătoare cui i-a deschis ușa să intre în capul meu. Mi se potrivește ca o cheie în broască. Îmi dă speranță și îmi face un plan. O să lucrez la ea și-o să vă povestesc. O să fie o lumină pentru multe inimi și o să schimbe vieți, pe cuvânt de cercetaș.

Acum vă las. Îmi era dor de scris, c-am luat o pauză de la domnul laptop și de pe telefon nu e la fel. Oare asta e lunea aia, cea mai deprimantă din an? Lunea aia în care te apucă groaza că ești un hamster în rotița lui? Să-i dăm voie să curgă, oricum ar fi. Nu e ca și cum se mută pentru totdeauna la noi această luni.

Mâine e marți.

Și până atunci, mi-am făcut programare la coafor, ceea ce puteți face și voi. Ridicăm moralul cu o foarfecă și-un foehn, start.

foto Unsplash

Articolul anterior

Sa-si pastreze cineva pentru tine o jumatate de cafea

Articolul următor

Ca-n bancul cu rabinul, încep să simt spațiu în capul meu de mamă

6 Comentarii

  1. Vai ce frumos ! La multi ani, cu toate cele bune si in special cu sanatate ! Imi place enorm ca esti atat de umana ! Ca nu vrei sa pari perfectiunea intruchipata, femeia care stie sa cuprinda totul : cariera si familie si arata ca o diva. In primul rand suntem oameni si chiar daca avem foarte multe responsabilitati, ca uneori ne impiedicam in rotita noastra si mai cadem ametite in ea, asta e ! Nu poti sa stralucesti 25 din 24. Mi-e drag autenticul tau caracteristic, care iti defineste stilul, pe care de-acum il recunosc. Citind randurile tale, simt ca nu sunt singura, ca uite mai sunt si alte blondutze, alte femei, egal ce culoare poarta la par, care isi asuma lipsa de perfectiune.
    PS : Raceala, pe mine m-a apucat de cateva zile si m-a daramat. Multa sanatate tie si familiei tale !

  2. Roxana

    Bine ai revenit! Simt optimism in postarea aceasta. Îmi place mult cum ai scris despre famile si copii. Aveam senzația ca doar eu sunt o mama ciudata… Uneori mi e dor se fii’mea cand pleacă la scoala. Vacanta pentru noi a fost intr-un mare fel… Desi e clasa a 8a si trebuie sa invete si in somn, ne trezeam dimineata si inainte sa luam micul dejun ne uitam la un episod dintr un serial preferat. Apoi se apuca si de invatat, ca nu e genul care nu face, dar cred ca e important cum te apuci. Asa ca ma bucur ca ti ai facut programare la coafor!! 😊

    • Ce frumos e la voi! Multumesc pt observatie, la fel a zis si mama mea. Ca simte o asezare.

      Cred ca e un an mai greu pt voi, nu imi fac insa griji, stiu ca fetita ta, domnisoara, are tot sprijinul si creierul, si ambitia necesare. Ii tin pumnii! Si tie!

  3. Gabriela

    Imi place ideea cu reindragostitul de copii. Chiar ma gandeam ca am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu fetita mare, dupa o perioada complicata datorata surioarei ei mai mici, si ma intrebam daca ea a fost la fel in tot acest timp si doar mi-am schimbat eu perspectiva sau a mai crescut si s-a mai linistit si ea… sau putin din toate. Oricum ai pus punctul de i cu explicatia asta

  4. Cred ca putin din toate, ma bucur pentru voi! Stii, de la un punct incolo cred ca o sa fie doar mai bine. Va tin pumnii!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 138 queries in 0.326 s