Intrasem în baie, să îmi îngrijesc operația, cum a zis doctorul. Soțul meu culca băieții dincolo. Și am simțit-o în capul pieptului. Mare și prezentă. Vina.
Vina că nu-s eu acolo. Să citesc povestea, să mângâi copiii, să însoțesc somnul. Mi-am dat două palme virtuale și mi-am amintit că am culcat aproape 7 ani copiii. Bine, pe unul, 3 ani pe amândoi. Eu. Că nici nu mai făceam duș seara, fiindcă nu exista fereastră de oportunitate pentru asta. Că, în atâția ani, nu cred că soțul meu s-a simțit vinovat vreodată că nu citește, nu mângâie, nu însoțește.
Azi-dimineață, intru în baie. Copiii dormeau încă, toată casa era în întuneric. Suntem într-o adaptare la rutină după vacanța cu febră și gripă, în care și programul, și toată viața ne-a ieșit din norme.
Și am simțit în capul pieptului. Mare și adevărată. Lipsa fricii. Gândul că vreun copil s-ar putea trezi și eu nu sunt acolo, că ar putea plânge înainte să-mi trag pantalonii pe mine s-a născut ca un reflex condiționat, de mamă. Câinele lui Pavlov, așa eram eu să intru fără ei în baie. Doar că, în loc de frică, am simțit libertate.
Ca-n bancul cu rabinul, când se duce omul să i se plângă că are o casă foarte mică. Și îi zice rabinul să bage înăuntru calul, vaca, porcul, gâștele și câinii. Și-apoi să le scoată pe rând, să vadă. Cât spațiu avea, de fapt, înăuntru.
Perspective.
Mi s-a spus că ei vor crește și lucrurile vor înceta să mai fie. Unele, că altele le iau locul. Libertate, mi-era dor de tine.
foto Unsplash
Constantina
Ce dragut. Eu inca nu am ajuns sa simt lipsa fricii aleia🤣🤣, si cea mare are 7 ani! Dar se intrevede, mai am momente si eu, de fapt, plus ca da, mare dreptate ai, sotul nu s-a simtit niciodata vinovat ca nu e acolo, asa bine dormea, vai mama!🤣🤣🤣
Alina -viitoare soacra cu 3 nurori :)
Ce frumos! Abia astept si eu acest “spatiu” si aceasta libertate chiar si de 10 minute uneori 🙂
ana
ce simt eu la tine, draga Miruna, ca de multe ori simti nevoia sa sari imediat in a le oferi copiilor ce isi doresc, pe loc, asta cred ca duce la senzatia de sufocare. Nu cred ca raman traumatizati cu un simplu „ai rabdare ca nu pot acum”, sunt ambii destul de mari ca sa inteleaga. Probabil si mama ta, cu resursele ei de energie inepuizabile, ti-a setat un model greu de atins de „muritorii de rand”.
Uite ai putea face un scenariu ca baiatul mare sa il culce pe cel mic „citeste-i tu o carte cat fac eu dus, si pe urma sa te culc eu pe tine”.
Nu te-am mai citit mult in ultima vreme, parca te-ai mai eliberat.
Scris in graba cu drag si urari de insanatosire grabnica
Ramona
Ce frumos ai spus! Am fost în locul tău atunci când aveam 2 copii. La al treilea, vina a dispărut. Pentru că dacă nu dispărea, nu puteam fi. Și sunt tare bucuroasă și recunoscătoare pentru asta. Sănătate multă și un an cu bucurii!!
Andreea
Doamne, chiar asa e!
La al 3-lea, vina a disparut, ca sa pot fi 🤭
Cera
Bucură-te de această libertate, pe măsură ce vor crește, vei avea din ce în ce mai multă, până va ajunge să fie prea multă. Mi-e dor de zilele în care le rugam pe fete să vorbească mai puțin, să mă lase să vorbesc cu un adult, să stea puțin în camera lor, că am puțină treabă….
Mona
Cera, raspunsul tau imi aduce aminte de o discutie cu o colega, mama unei fete de 25 ani. Mi-a spus ca cea mai frumoasa perioada din viata ei de mama au fost primii 7 ani din viata fetei ei si ca nu e zi in care sa nu-i fie dor de acea perioada.
La vremea respectiva, ma gandeam ca abia astept eu sa am pb aceasta si sa am fiul de 25 ani. Acum are 8 ani, deja foarte independent, si incep sa realizez despre ce vorbea colega mea…..
Alta
Welcome to the other side 🙂
Zarax
Copiii au nevoie de o mama sanatoasa fizic si mental, in primul rand. Deci lasati vina cand faceti ceva esential pentru voi, gen dus, dormit, ingrijit operatie, etc. Daca vrei sa simti vina, simte-o atunci cand nu esti in cea mai buna forma pentru ei.
Mor pe interior cand aud mame ca nu au dormit de exemplu, pentru ca nu era mancarea gata, ca nu era curat, ca nu era etc.
Copilului nu-i pasa. Lui ii pasa sa ii fie nevoile de baza acoperite si parintii lui sa fie acolo intr-o stare ok. Iar un parinte nedormit, nu e ok iar copilul simte. Deci simtiti-va vinovate ca nu aveti grija de voi.
Miruna
E foarte mișto acest comentariu venind de la un bărbat. E pansament pe rană. Fix ce au nevoie mamele, încă un motiv să se simtă vinovate, yey, bine că ne-ai zis.
Zarax
Multe din motivele alea de vinovatie nu ar trebui sa existe. Tu ca parinte faci niste alegeri, pe care le consideri cele mai potrivite pentru copilul tau la momentul respectiv dar in acelasi timp nu trebuie sa uiti ca esti o persoana separata, independenta de copil cu propriile nevoi. Si ca o familie e ca o echipa, nu ca un templu unde copilul e pus pe altar.
Si inca ceva, in cresterea copilului nu ar trebui sa existe barbati si femei, mame si tati. Doar parinti. Deci, ce relevanta are ca sunt barbat?