După copil, parcă nu te mai potrivești la vechiul job? Dacă ai creier în cap, ai și opțiuni -Exemplu de reconversie profesională pentru femei (p)

Mă sună o colegă stomatolog. Ce faci, bine, vreau să mă las de stomatologie, îmi zice. Pooooftim, îmi iese în loc de ”ai înnebunit” pe gură.

-O, nu, nu-mi zice și tu asta.

Mi-am dat două palme virtuale și m-am recalibrat la noua realitate. Pe principiul ”când nu știi ce să zici, mai bine nu zice”, am tăcut în continuare. Așa că a zis ea.

-Mă gândeam să fac niște cursuri de ceva. Nu mă pot întoarce sclavă pe plantație.

O înțeleg cum nici nu se poate de bine. Am lucrat și eu ca o sclavă în Anglia, la fel cum a prestat și ea înainte să fie mamă. A fost ok, i-a plăcut, a câștigat ceva mai mult decât o pâine. Dar acum…

-Ți s-au schimbat nevoile. Ai doi copii, ești altă persoană.
-Exact! Lumea zice că să renunț ar fi o nebunie.
-După ce ai învățat atâta?
-Exact, doar că eu nu cred asta!
-Nici eu. Până la urmă, diploma nu ți-o ia nimeni. Apoi, dacă ai investit mulți ani în ceva care nu ți se mai potrivește, e asta o justificare să-ți sacrifici și anii care urmează?
-Știam că tu vei înțelege.

Chiar pot înțelege. După ce are copii, toată viața unei femei se schimbă.

Sigur, nu a tuturor femeilor, cred că ne e clar asta. Dar în multe cazuri, femeia începe să nu se mai identifice cu cariera. Își dorește lucruri diferite. Își cumpără mai puține pentru ea și mai multe pentru bebe. Se ridică de pe scaun, când i-ar veni să șadă. Se trezește în miezul nopții să legene, în loc să doarmă. Sigur că și-ar putea abandona copilul și să fugă cu un motociclist în lume. Sună greu să fii mamă. Și chiar este.

Cu toate astea, cele mai multe femei aleg să rămână.

Pentru unele, nu există aventură mai grozavă decât să fie mamă. Pentru unele, adevărata bogăție e să-și ducă și să-și ia copilul de școală. Să participe la orice serbare. Să poată sta acasă, când copilul face febră. Să-i știe numele colegilor de bancă. Să-și pună mare parte din energie în familie. Asta nu înseamnă că se lenevește sau că șomează. Ba multe femei vor confirma că adesea poate fi mai liniște la serviciu decât acasă.

Altă tipă, nicio legătură cu prima. Îmi zice verde-n față:
-Îmi e clar că după ce am făcut copii, cariera mea e dusă.

A fost una dintre cele mai triste propoziții pe care le-a spus o femeie vreodată. Prietena mea e o deșteaptă, în domeniul ei foarte apreciată, ușor supracalificată. Doar că are copii acum.

-Și știi, pentru o femeie e diferită situația.

Amândouă știm că are dreptate. Oricât milităm pentru egalitate, asta-i viața. Nici nu ne mai irosim energia punând întrebări sau încercând să schimbăm asta.  Vedem ce putem face.

-Caut de muncă ceva cu flexibilitate. Să pot lucra în timpul meu, și de acasă. Pot merge la birou câteva ore. Dar pur și simplu n-are cine-mi duce și lua copiii de la școală și grădi.

-Și chiar nimic nu e în piață?

A găsit un post să lucreze și de acasă, într-o multinațională nou intrată pe piața românească. I-ar fi surâs, chiar dacă ea ar fi fost 3 departamente într-unul singur. Doar că salariul ar fi fost mai mic decât ar fi costat-o o bonă.

Și ca să fie clară treaba. E un număr limitat de compromisuri pe care le poate face o mamă.

Poate fi o muncă extenuantă, dar măcar cu salariu pe măsură. Poate fi pe bani puțini, dar măcar să ai flexibilitate. Fiindcă atunci când ai copii și îți cauți job, trebuie ținut cont că deja ai acasă un serviciu non-stop.

Toate prietenele mele-mame, când și-au reluat serviciul, a fost doar ceva care li s-a adăugat pe lista de treburi.

Nu a zis nimeni ”ia, să îți oferim un ajutor la spălat vase, dacă acum mergi și la muncă”. Sau ”lasă, că îți facem noi de mâncare pentru familie, că tu trebuie să fii foarte ocupată”. Nu, viețile tuturor, fără excepție, doar au primit încă o cireașă: serviciul de 8h, o nimica toată.

Și ultima fază, apoi vă zic soluția.

O amică, mamă singură, își căuta slujbă nouă înainte să i se termine concediul de maternitate.

Aplică la un job, ajunge în fază avansată de interviuri, ăia-s leșinați după ea, de bucurie. La întâlnirea cu boss-ul cel mare, i se pune întrebarea întrebătoare:

-Ai copii?

Nici nu știu dacă e legal să întrebi asta.

-Am.

Femeia a fost sinceră. Iar ei nu au mai auzit nimic din ce ea a continuat să zică. Îmi și imaginez faza, parcă i-au dat mut, ca pe Insta. Și vorbea a mea, numai că degeaba. Că are copil mic, e drept, dar locuiește cu a ei mamă. Care o ajută, e o bunică prezentă și implicată.

-Vă sunăm noi, mult succes în viață.

Persoana care a recomandat-o i-a șoptit că a picat interviul din cauză că e mamă.

Copil mic înseamnă multe concedii medicale.

Așa că s-a întors a noastră la vechiul loc de muncă, e în regulă acolo, harnică și prezentă, dar oarecum dezamăgită.

Știți, astea nu sunt povești inventate. Sunt realități de părinte. Viețile multor mame.

Și-am stat de vorbă cu Alexandra. Care a lucrat în poliție.

Nu se numește Alexandra, am scris așa de amorul artei. Alexandra face acum niște cursuri de reconversie profesională, despre care a vorbit așa frumos, că musai am vrut să vă zic și vouă. Alexandra nu e supărată pe vechiul ei loc de muncă. E doar mamă și i s-au schimbat prioritățile din viață.

Își dorește acum:

– un job care să-i permită să petreacă mai mult timp cu micuțul ei,

-nu vrea să lucreze până seara târziu și să rateze momentele importante din viața lui

-posibilitatea financiară să-i ofere mai mult copilului, mai ales experiențe alături de mama lui, care să-l ajute să se formeze într-un adult echilibrat și responsabil

Deci flexibilitate, timp și bani.

Așa că studiază informatică.

Vrea să se facă IT-ist.

Mi-a povestit că în pandemie a fost groaznic pentru ea. Fiindcă nu avea cum lipsi de la muncă. Atunci și-a dat seama că să aibă un copil ar fi complicat, fiindcă n-ar putea sta cu el acasă la prima răceală. De fapt, la nicio răceală. Și că ea își dorește mai mult să-și țină copilul în brațe decât să adune stele pe titulatură.

Știu că pot avea succes și vreau asta în condițiile mele.

Alexandra e o fată deșteaptă. S-a înscris la acest curs de mentorat, care e mai complex decât un simplu curs de programare. Fiindcă au profi și grupe de lucru cu care se întâlnesc regulat online. Au ședințe în care învață nu numai C++, dar și time management. Dezvoltare personală. E din februarie în acest program și îi place destul de tare. Au profi care o motivează și o încurajează.

Cum a ajuns să se înscrie în acest program?

Tot căuta să fac o schimbare. Și a văzut o reclamă pe facebook la un curs gratuit. S-a înscris, i-a plăcut foarte tare, se potrivește grozav cu ce are ea în minte pentru viitor.

Concediul de maternitate nu e o vacanță adevărată. Cum reușește să și învețe în timp ce are grijă de copilaș?

Alexandra zice că asta e ce îi place, că inclusiv pe partea de ritm de învățare are flexibilitate. Dacă a avut o săptămână mai grea, cu erupții dentare sau răceală a celui mic, nu e nicio problemă. Poate relua de unde a rămas. Iar dacă vrea să accelereze, se poate și asta. A zis că și-a aranjat programul în așa fel cu soțul și bunicii, încât să aibă timp pentru studiu. Nu e ceva bătut în cuie, dar nu părea copleșită. Eu tot o întrebam, în speranța că se va plânge un pic măcar, dar nimic.

Ce e programul ăsta?

Se numește Wellcode și e fondat de Petru Trîmbițaș, un tânăr clujean olimpic la informatică. Tipul ăsta supersmart a făcut internship-uri la Google, facebook și Palantir în SUA. S-a întors în România și a creat o școală de informatică pentru olimpici. De Petru v-ar plăcea mult să îl cunoașteți. Cu timpul, văzând dorința
românilor de a învăța programare, a decis să extindă WellCode și să devină o platformă dedicată tuturor celor care vor să devină programatori. Așa a
apărut programul de mentorat.

Nu trebuie să ai cunoștințe anterioare de informatică.

Au devenit programatori oameni care în trecut au lucrat ca șoferi de tir, medici stomatologi, operatori în HoReCa, în call-center, agricultură, construcții, avocatură și femei în concediu maternal.

Ce e tare la Wellcode e că ei nu te învață numai programare, ci te însoțesc până la primul job. Te ghidează, te ajută să îți aranjezi CV-ul, te pregătesc pentru interviu. Cred că se potrivește oricui are motivația să facă ceva și un IQ supraunitar 🙂

De la vopsitor cu plămânii praf, la programator care câștigă 2000 euro lunar

Mi-a povestit că a ajuns la ei un tip care lucra într-o vopsitorie. M-a impresionat. Omul se îmbolnăvise de plămâni din cauza substanțelor volatile cu care lucra. Medicul i-a zis că are 6 luni la dispoziție să-și găsească de muncă altceva. Și s-a apucat de informatică. Petru a zis că, la interviul inițial, pe vremea aia făcea chiar Petru prima ședință, i-a explicat franc, că nu crede că programul i se potrivește. Omul s-a ambiționat. S-a înscris, a terminat cursul, și-a făcut CV și s-a angajat. Ca programator. Hello, 2000 de euro lunar! Ce s-a întâmplat ulterior nu mai știm, dar sper că e impresionant.

Dacă vreți și voi, dacă vă tentează, sfatul meu e să nu săriți cu impulsul, că programul costă niște bani. Gândiți-vă un pic, vorbiți cu partenerul sau cu familia. Înscrieți-vă întâi la cursul gratuit. Ca Alexandra. Ei i s-a potrivit grozav, vedeți dacă e și pentru voi. Poate fi un cadou excelent de Moș Crăciun. Însă trebuie luată decizia  cu cap, nu cu impuls. Fiindcă e tot ceva în plus de făcut pentru voi.

Da, viața femeilor e diferită de cea a bărbaților. Mai ales după ce ai copii, multe lucruri se schimbă, mai ales prioritățile și valorile unei femei. Fiecare știe pentru ea ce e mai important.

Știți, toate femeile de care am scris sunt una singură, de fapt. Doar că în momente diferite din evoluția ei.

Am și eu un loc pe axul ăsta, spre final.

Întâi îți dai seama că nu mai ești cine credeai. Ca stomatoloaga mea. E un curaj să-ți privești toată cariera în ochi și să-i spui: ”n-am pe altcineva, dar adio, nu ne mai potrivim așa”. Apoi să cauți ce îți dorești, ca tipa cu oferta minusculă de bani și să răspunzi sincer la interviu ca mama singură de mai sus. E un curaj să nu te mulțumești cu orice primești și să rămâi fidel adevărului tău. Îmi e clar că poveștile lor au continuări, la fel cum are și povestea mea.

Când m-am mutat în România după ce fusesem mare dentist în UK, cu copil mic și fără niciun ajutor în afară de soț, stăteam nopțile să scriu pe blog. Dormeam și câte 3-4 ore atunci. Îmi făcea plăcere, e drept, dar nu a fost neapărat ușor, ci și o disciplină la mijloc.

Construiam. Fix ce citiți voi acum.

Astăzi simt că trăiesc privilegiat. Câștig o pâine din blog, în programul meu, timpul mi-l organizez cum vreau. Mulți oameni mă iubesc. N-am șef și nu depind de X colegi să-mi pot lua liber de Crăciun. Sigur că sunt și dezavantaje, niciun job nu e perfect. Asta e ce mi se potrivește acum. E foarte posibil ca peste 5 sau 15 ani să mă răzgândesc. Dar grija asta o las pentru atunci.

Ai și tu curajul să faci alegeri pentru cea care ești acum. Orice s-ar întâmpla, ai un creier în cap, pe care nu ți-l ia nimenea. Folosește-l ca să trăiești ce-ți dorești cu adevărat.

Pentru cursul gratuit de programare, click aici.

Photo by CoWomen on Unsplash

Articolul anterior

”Să te învețe să iei decizii făcea parte din sistemul britanic de educație” -dr. Horațiu Ioani, neurochirurg

Articolul următor

Degeaba ai sărbători de vis, dacă e un coșmar să le pregătești

27 Comentarii

  1. Soare

    După primul copil m-am simțit datoare să mă întorc devreme birou, iar copilul să-l parchez la creșă. Am fost extenuata 2 ani de zile, efectiv gândurile mele zburau in toate directiile, încercam să-mi organizez in minte tot ce tine de copil, creșă, bona, imbolnaviri dese, in timp ce toată lumea la birou avea așteptări de la mine sa fiu prezenta 12/zi alaturi de echipa pe care o coordonam (tanara, fara familie) și cel mai important sa nu mă plâng, sa nu cer să plec mai devreme, sa nu lipsesc in zilele încărcate etc.
    Dupa cea de-a doua sarcina ( care s-a suprapus cu pandemia) am prioritizat liniștea mea și a lor și am ales sa ma mut pe un alt post, un departament nou, am renunțat la funcția de conducere, dar lucrez remote și nu mai simt presiune, nu mai pierd timpul în trafic, nu stau până noaptea la birou și reușesc să-mi organizez treabă (și) în funcție de nevoile familiei. Nu as mai schimba asta, nu îmi doresc mai mulți bani daca asta inseamna sa revin la viață de dinainte de pandemie când jobul cântarea atât de mult și eram zombie fizic și sufletește.
    Mă gândeam că a fi medic stomatolog vine la pachet cu mai multe satisfactii decât un job de birou și nu simți că “lucrezi pe plantație”. Ne povestești puțin?
    Felicitări!

    • Mai intai; wow, ai renuntat la functia de conducere sj ai prealuat conducerea vietii pe care ti-o doresti. Felicitari!

      Legat de stoma, mie a inceput sa imi placa mult cand am inceput sa o practic, adica dupa facultate. Doar ca am ajuns repede intr-un platou profesional. Imi placea ca faceam
      Bani, dar fozic eram secata. Pentru ca dadeam fff mult, veneam acoasa si eram un zombie. Abia asteptam weekend-ul sa traiesc.

      Nu asa vreau sa arate viata mea in acest moment. Ce fac cu scrisul iubesc, dupa ce termin un srticol sau un reel pt IG, imi vine sa zburd, nu sa ma culc. Cam asta e diferenta, esentiala in acest moment.

  2. Ioana

    Pe mine m-au dat afară cand au aflat ca sunt însărcinată. Clinica de fertilizare. Ro. 2021

  3. Gentiana

    Polițistă care învață programare în concediul de maternitate, prezenta 😊 articolul a venit la fix!

  4. Corina

    M-am simtit datoare si mi-am dorit! M-am intors l 1a7l pt ca fiind invatamant si inceput de an scolar! Intr-o luna in care sefa mi-a reprosat ca sunt mai mult acasa( sefa si toate colegele mame), dar si alte lucruri am simtit presiune si am zis pas! Au zis ca sunt hormonii alaptarii ca nj ma recunosc! Mi-am dat demisia la zi fara sa stau pe ganduri! La scurt timp a inceput pandemia si a venit si muza! Am
    Inceput sa cos hainute pt copii din confortul casei mele! Pas cu pas mi-am gasit clientii si reusesc sa imi scot un salariu bun fara sa ma bata sefa la cap! Desigur ca am zile de multitasking, insa atunci cand vreau sa stau nu se uita nimeni urat la mine si cand e copilul bolnav nu dau cu subsemnata la sefa!

    • Corina, felicitari! Ceea ce ne arata cat e de important sa nu stai intr-un loc in care nu te simti bine. Ce femeie hotarata esti.

  5. Elenap

    Nu știu cum faci Miruna dar mereu scrii câte un articol despre exact prin ce trec și eu la momentul acesta. Adică mi se potrivește și mie această situație. Si eu in curând va trebui sa încep munca. Și văzând că se poate sa faci și ce îți dorești, nu numai ce își doresc alții pentru tine, așa am decis și eu. In gimnaziu și liceu am facut4 ani volei și 4 ani baschet. Nu am continuat pe partea asta căci mi-a plăcut mult chimia in liceu, dar dintr-o prostie a cuiva nu am urmat nici chimia. Și uite așa până acum am avut două joburi mari și late care nu au fost deloc pe placul meu. Acum după al doilea copil vreau sa fac ce-mi place și am început să depun cv-uri. Ieri am fost la un interviu la club sportiv pentru un job, dar ce crezi aveau nevoie și de antrenor de sport…bine faci niste cursuri înainte, dai niste teste,etc. M-am bucurat super mult la gândul că voi putea face ce îmi place și un program flexibil. Că mai apoi bucuria sa mi fie spulberată de aproape toți din familie. Doar fiica mea s-a bucurat. Am fost tare dezamăgită ,dar sunt dispusa sa continui cu ce îmi doresc eu și punct. Cum ai zis tu :” Ai și tu curajul să faci alegeri pentru cea care ești acum. Orice s-ar întâmpla, ai un creier în cap, pe care nu ți-l ia nimenea. Folosește-l ca să trăiești ce-ți dorești cu adevărat” o sa iau aceste cuvinte ca îndemn!

    • Explica familiei ce inseamna asta pt tine, ca nu e numai job-ul, ci stilul de viata. Familia te iubeste si va intelege, nu exista alta optiune. Curaj! Te felicit!

  6. Andreea

    Felicitari pentru articol. Imi este de mare ajutor, pentru ca ma bantuie de ceva vreme gandul sa ma apuc de IT. Am intrat pe site-ul Wellcode, dar nu gasesc din pacate informatii legate de pret.

    • Cred ca exista pachete diferite, dar intreb exact si revin. Eu stiu cat costa programul, am verificat si cu Alexandra, dar revin.

    • Petru Trimbitas

      Salutare Andreea,

      Cursul nostru introductiv este 100% gratuit.
      Pentru programul de mentorat primul pas este sa te programezi la o sedinta gratuita de consultanta unde sa aflam daca ne potrivim sa lucram impreuna, iar acolo iti vom oferi si toate detaliile legate de pret

  7. Mina

    Salut Miruna,
    Te citesc cu drag si spor….:))). Iti admir sinceritatea si umorul.
    Da, aici mana sus la reconversia profesionala. Am terminat o facultate din aceea de muritori de foame, care nu trebuie nimanui, Arte, specializarea Design vestimentar. Cu master si tot tacamul. Dupa 12 ani de dat din coate in care am reusit cu mari sacrificii sa imi creez un brand si sa il fac sa functioneze, a venit copilul. Am incercat vreo 2 ani sa mai fiu cea dinainte, cu idei, munca de creatie, nebunii, proiecte, colectii, insa creierul meu s-a blocat, s-a blocat la ea, la pampersi, alaptat, griji, la zambete, la plansete, la mancare, la planuri pentru ea. Apoi a venit si pandemia care intr-un fel a pus punct. Desi zona asta este o lumea frumoasa, este extrem de superficiala si foarte ingrata. Esti uitat foarte repede, iar eu nu am tinut pasul cu schimbarile. Azi, in era consumerismului si al marilor giganti fast fashion, micile ateliere sunt in moarte cerebrala.
    Ei si am decis ca in pandemie nu pot sta degeaba, desi numai degeaba nu am stat. M-am inscris la a doua facultate, pe scurt educatoare. Iubesc interactiunea cu copiii mici, cum se zice am mare lipici la sufletelul lor. Apropiatii au facut ochii mari sau mai rau i-au dat peste cap…)). Facultate la anii astia, cu un copil, cu greutatile care vin….renunti la atatea sacrificii facute?!
    Ei, pentru mine niciodata nu este prea tarziu. Am planuri si cu asta, pot fi foarte creativa si imi pot folosi skill-urile artistice si cu omuletii. Oamenii mari nu mai au nevoie de ideile si talentul meu, insa am vazut ca cei mici au, asa ca ma ofer lor. 🙂
    M-am indreptat din nou spre un domeniu greu si pus la colt, este enorm de multa munca si uzura mentala si emotionala in spate. Cu toate acestea, zambetul larg, manutele lipicioase, pupicii muciosi si replicile haioase le vad acum ca cele mai frumoase accesorii.

    • Te felicit, că ai avut curajul să schimbi ceea ce nu îți plăcea la viața ta, și care era posibil să fie schimbat . sunt convinsă că Facultatea de Arte îți va folosi mult în relația cu copiii mici și că ei vor fi foarte norocoși să aibă o educatoare atât de valoroasă . îți doresc răbdare și resurse ca să îți poți trăi visul cel nou exact așa cum îți imaginezi. Mulțumesc că ai împărtășit povestea ta

  8. Nancy

    Diploma nu o ia nimeni. Dar dreptul de practică, după atâția ani de neprofesat? Dar “praful” care se așterne peste îndemânare și constanta evoluție a domeniului, cu care trebuie să fie permanent la curent un medic?
    Medicina nu e un job de care să te lași, în ideea că poate te reapuci după “n” ani. Dacă se întâmplă asta, ești absolvent de medicină. Nu medic….
    Nu știu, eu cred că mama n-ar trebui să-și uite devenirea personală când apar copiii.

    • Pentru dreptul de libera practica, se fac niste cursuri extra ulterior, ca sa il recapeti. Stomatologia, cel putin, e ca mersul pe bicicleta, chestiile de indemanare nu le uiti. Trebuie insa tinut pasul sau pus la curent cu diverse noutati care apar ca materiale, protocoale, ghiduri de bune practici. Nimic imposibil, oricum.

      Cat despre ce trebuie sa faca o mama, aveam si eu o lista lunga. Apoi am facut copii 😂

    • Georgiana

      Exact, si cam slabe sanse ca un om sa vrea sa se dea pe mana unui stomatolog care nu a mai profesat atata timp. Eu una nu m-as da daca as sti. Nu e ca si cum iti scurteaza draperiile cu 2 cm mai mult.

  9. Alina

    Prezent, copilul nr 2, concediu de crestere copil in desfasurare, nu mai e mult, dar nici putin pana la reînceperea job.ului…dar, lehamitea de 8h, 5 zile pe sapt blocata pe un scaun in fata unui monitor cu telefonul lipit de ureche, a aparut odata cu groaza de nu vreau din nou acelasi lucru.
    Dar ce te faci cand ti.e frica de esecul unui nou inceput sau nu iti permiti esecul unei noi incercari?!
    Sau pur si simplu nu ai curaj sa iesi din zona de confort care nu e chiar confortabila.

  10. Anca

    Eu lucrez in it de fix 15 ani.
    Si a fost o chestie legata de pasiune. Din liceu mi-a placut informatica , logica, algoritmii, dar si fizica. In facultate am mirosit ca in tara cercetarea era mai putin reprezentata( acum inteleg ca e mai bine) dar si domeniul computer science / sowftware engineering e imens. La lucrarea de licenta am invatat un calculator sa recunoasca in poze naturale lucruri. Acum orice telefon face asta , dar atunci era varf de lance. Am avut un parcurs interesant ( tehnologia informatiei nu e doar programare, evident) am testat mai multe lucruri, toate mi-au fost dragi. Ce vreau sa zic insa, si traiesc in bula asta, am multi prieteni colegi in domeniu, e ca nu e o meserie usoara si fara presiune cum isi imagineaza oamenii. Cand softul scris de tine proceseaza salariile oamenilor, ajuta turnul de control sa comunice cu avionul, traderii sa cumpere actiuni pe pietele de capital, sau ruleaza pe roboti din fabricile din si asia parca nu-ti e tot una cand apare o eroare. Atunci arunci programul flexibil pe geam si scoti o rezolvare. Plus sunt medii ( telecom de exemplu ) mai dure dar si medii mai usoare insa nu exista acel vis al lipsei de presiune. Exista insa creativitate , si intr-adevar mi se pare cea mai cool industrie , pentru ca eu creez zilnic lucuri care nu exista, si nu merge mereu copy-pasta de pe stack overflow. Faci legaturi , incerci scenarii, si la final bum, lucrurile incerc sa se miste. Am avut extrem de multi colegi reconvertiti ( fosti politisti, farmacisti, etc) Dar am avut si oameni care au intrat exclusiv pentru bani si care duc o viata trista ( se plang mereu ca sunt sclavi, isi urasc jobul, se gandesc ce misto ar fi sa fie barmani in tenerife). Pentru ca nu e un loc unde ai multe proceduri. E un anumit tip de temperament, trebuie sa fi ok sa gresesti de 10 ori pe zi, si chiar colegii mai vechi si sefii sa nu aiba raspunsul. Ei pot sa-l obtina dar tot explorand. Am avut un coleg calificat ca avocat, foarte istet, a invatat, trecea interviurile dar a renuntat pentru ca il obosea psihic nesiguranta, fiecare problema e noua.
    Succes tuturor ceor care vor sa se reconverteasca . E un taram super frumos.
    In alta ordine de idei, eu vad o gramada de fosti it-isti si nu numai reconvertindu-se in zona de coaching. Mi se pare incredibil scap de presiunea productiei, livrabile de proiect, bug-uri in librariile altora etc, program flexibil, responsabilitatea e la coachee. Probabil ca sunt in acest domeniu praguri de trecut, dar eu una sunt intrigata. Daca as face acum psihologia, si m as reprofila, as putea sa am 20 ani in it , si 20 ani in coaching/ transformare organizationala. :))) Probabil insa as mai programa proiecte personale si la pensie dar as vedea doua lumi si asta acum mi se pare foarte ofertant

  11. Cris

    Eu stiu ITisti care se reconvertesc in alt ceva 🙂 . Scolile de IT prezinta lucrurile putin romantat, doar din perspectiva studentilor cu adevarat pasionati de programare. Daca in liceu nu iti placea matematica, fizica, informatica, este foarte putin probabil sa iti placa o cariera in IT, cel putin pe partea tehnica. Daca iti placeau in liceu, probabil ai fi mers pe o cariera in domeniu din prima. Da, poti lucra de acasa, dar exista presiune, exista multa oboseala psihica, poate ai un program flexibil care sa iti permita sa iei copilul rapid de la crese. Dar apoi va trebui sa te intorci la treaba si sa lucrezi pana la 6-7-8 seara. Treaba tot trebuie sa o faci 🙂 . Deci in final nu prea ai nici timp, nici energie la sfarsitul programului. Salariile mari se dau cu un motiv, daca ar fi multi doritori, ar creste concurenta si ar scade salariile. Nu zic ca nu poate functiona, dar trebuie sa iti placa cu adevarat, nu doar pentru bani. Iar salariu de 2000 euro, la prima angajare dupa terminarea scolii, eu nu cred 🙂 , poate doar daca esti extrem extrem de bun si poti demonstra asta.

  12. Nicoleta

    Foarte interesant scris! Si pe mine ma tenteaza reconversia profesionala, dupa ce am citit acest articol la tine am facut putin research despre programul oferit de wellcode. Din pacate nu au o reputatie prea buna. Daca mai sunt si alte mamici care cred ca isi doresc sa lucreze in it,va rog sa nu actionati impulsiv, puteti cauta pe udemy cursuri la un pret de aproximativ 50 de euro, sa vedeti daca totusi vi se potriveste cariera aceasta,nu sa aruncati din prima mii de euro pe un program wellcode.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 179 queries in 0.446 s