Calendarul de Advent e un exercițiu excelent de tip ”testul bezelei”

Testul Bezelei este cel mai celebru studiu pediatric din psihologie. Probabil ați auzit de ”Marshmallow test”. Unor copii cu vârste între 3 și 6 ani li s-a oferit o bezea. Li s-a spus așa: dacă nu se ating de ea până se întoarce în cameră cercetătorul, vor primi încă o bezea. Urmărind acești copii în timp, studiul a concluzionat că cei care au așteptat a doua bezea, deci capabili să amâne gratificarea și cu suficient autocontrol  au avut mai mult succes în viață.

Sigur că acest studiu al unui profesor de la Stanford a fost reanalizat și discutat de alți cercetători de-a lungul vremii. S-a arătat că nu numai capacitatea de autocontrol la vârste mici influențează succesul în viață. Ci, surpriză, sunt mai mulți factori implicați: socio-culturali, economici etc. Doar că asta nu înseamnă că nu vrem ca puii noștri să bifeze cât mai mulți.

Nu mă refer la logaritmi și radicali.

Dacă sunteți ca mine, și voi credeți că viitorul strălucit pentru copiii noștri nu va consta în care știe ridica la puteri mai mari.

Pentru asta avem deja calculatoare performante. Ci pentru cei care au răbdarea antrenată. Atenția. Care pot gândi individual. Rezolva probleme și așa mai departe. Astea sunt abilități care te diferențiază și azi, dar pe cât viața se va automatiza mai mult și omul va fi tot mai înlocuibil, se vor descurca mai bine cei cu abilități de autocontrol (vezi dependența de ecrane/jocuri/social media), răbdare, adaptare, învățare, gândire critică și așa mai departe.

Ce e calendarul de Advent?

Calendarul de Advent ajută copiii să știe cât mai este până vine Moș Crăciun. Are 24 de ferestre. Deschizi câte una de la 1. decembrie până pe 24 decembrie. Poate fi cu bomboane, ciocolată, au apărut cu jucării, cărți, Lego, Playmobile, cosmeticale, lumânări parfumate, orice practic.

Cum putem folosi calendarul de Advent ca antrenament gen testul bezelei?

Pe scurt, aștptăm. Nu deschidem în avans calendarul.

Pe lung, ajutăm copiii să aibă această răbdare. Le explicăm că bucuria nu e numai în acea ciocolată. Putem cumpăra și mânca tone de ciocolată separat. Dar calendarul e mai mult decât atât.

”Știu că ți-ai dori să desfaci toate ferestrele acum, Gigele. Ești curios să vezi ce se ascunde în spatele fiecărei ferestre, așa-i? Te cred, și eu abia aștept mâine! Dar dacă le deschidem astăzi pe toate, ce mai facem mâine dimineață? Rămânem fără. Consumăm toată bucuria dintr-o lovitură. Uite, dacă ai poftă de mai mult dulce, îți pot oferi X sau Y. Dar calendarul îl păstrăm pentru ce e el. Să știm când vine moșul.”

Sigur că putem inventa orice.

Dar nu va fi nevoie. Copiii înțeleg mai bine decât vă imaginați. Copiii sunt fani ai regulilor. Primii lor apărători. Au nevoie doar de un ghid, iar ei le vor face pe toate mai ușor decât un adult obosit.

Bucuria calendarului e mai mult decât surpriza din spatele fiecărei ferestre

Recompensa nu e numai ciocolata, jucăria, parfumul sau cărticia. Recompensa e creșterea stimei de sine: Uite, Gigele, ai avut răbdare până astăzi. Recompensa e curiozitatea pentru surpriza de mâine. Oare ce se ascunde după numărul 6, care e moș Nicolae? Calendarele de Advent au, de obicei, o surpriză grasă de Moș Nicolae. Și una și mai grasă de Moș Crăciun.

Simți că muncești pentru darul primit, simți că îl meriți într-un fel pe care nu mai știu cum să îl explic.

Mă bucur de această magie de când eram copil. Vreau să dau asta mai departe. Cu Tudor am și reușit, el nu s-ar atinge de nicio zi în plus. Cu Victor sunt curioasă cum va fi, că el e mult mai pofticios de fel. Dar e și un iubitor și apărător al regulilor. Poate o moștenește de la fratele său.

Ieri, când ne-am apucat de căsuța de turtă dulce, Victor nu a fost prea interesat.

L-am lăsat. Dragoste cu forța nu se face. N-am avut nicio așteptare, jur. Era prea frumoasă atmosfera cu lumânarea aprinsă, colindele cântate și mirosul de dulce și scorțișoară la noi în casă. Ce credeți că s-a întâmplat?

Bucuria e contagioasă. Se împrăștie ca o lumină în toată casa. N-ai cum să te uiți și să nu vrei și tu o porție.

-Mami, pot ajuta și eu?
-Sigur, puiule. Ne-ai ajuta să decorezi streașina și părți din gărduleț.

Ceea ce a și făcut și nici nu a mâncat turta decorată așa cum m-am așteptat. Și-a lins degetele, e drept, dar atât. Așa scump, așa momente, care-ți umplu inima de bucurie.

Tata mi-a povestit ieri de doi copii care s-au lăsat de medicină.

Unul după 4 ani de facultate, celălalt după 3. Și-au dat seama că nu le place, că nu e de ei. Sigur, pe de o parte, bravo lor. Felicitări părinților că i-au susținut. De ce să îți mai irosești vreo secundă cu ceva cu care nu te potrivești?

Pe de altă parte, în 3 sau 4 ani de facultate, cu tot respectul, habar n-ai cum e. Nicio legătură cu sentimentul de a fi medic. Cum e să ajuți un pacient. Să tremuri că ai greșit. După care să te recompui și să fii impecabil pentru următorii. Sigur, sunt oricum prea mulți medici produși de facultăți. Și nimeni nu garantează că le-ar fi plăcut. Dar nici nu e ca și cum vreodată vor ști. Răbdarea ar fi dat răspuns acestei întrebări.

Ce vreau să zic e să nu cedați. Calendarul de Advent are ceva mai mult decât ciocolată sau jucării.

Dar ceva-ul ăla îl facem noi. Când suntem curioși, nerăbdători și exersăm să așteptăm. Nu zice nimeni că-i ușor. Tocmai de asta nici medicina, nici nimic nu e pentru toți. Doar că AȘA prelungim bucuria, măi. Încercați, insist. Vedeți cum vă simțiți, mulțumiți apoi.

Photo by Elena Mozhvilo on Unsplash