Schimb de soacre, episodul 10: ”Datorez soacrei transformarea mea într-un om complet”

Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat. Dacă vrei și tu să-mi povestești, aștept pe mail sau în mesaj privat.

Acest mesaj a fost printre primele venite, l-am păstrat ca pe un vin rar la sărbători.

Dragă Miruna,
Am 55 de ani și sunt mama lui A., de 28 de ani!
Datorez transformarea mea într-un om mai complet socrilor mei, implicit soacrei mele!
Aveam 27 de ani când l-am născut pe fiul meu și am stat cu soacra până când apartamentul nostru a fost gata! Vreo șase luni adică! După un an am găsit oportunitatea de a cumpăra apartamentul de pe palier, cu 3 camere, iar socrii mei au fost de acord sa vândă apartamentul în care locuiau de 30 de ani și să se mute în apartamentul unde locuiam noi, ca noi să trecem de la 2 camere la 3!

Am avut un serviciu cu multe delegații prin țară sau în străinătate, mi-am făcut teza de doctorat între 1999-2007, soacra mea a avut grija ca fiul meu sa mănânce la prânz, după grădinița, apoi școala, socrul meu mergea cu fiul meu la școala, dus-întors, si apoi la antrenamentele la bazinul Floreasca unde făcea polo! Între timp, fiul meu a făcut si karate, si dans, dar nu erau programele sincronizate mereu cu ale noastre, așa că bunicii erau la datorie!

Soacra mea era croitoreasa! Cele mai Chanel-uri posibile si imposibile mi le-a cusut ea! Rochia de mireasa tot ea mi-a cusut-o! In rest, nu exista model pe care-l vedeam într-o revista pe care sa nu mi-l poată reproduce! Era minunata in arta ei!

Fiul meu purta smoking cusut de ea de la 1 an! Nu mai spun de toate cuverturile croșetate si de toate lenjeriile si fețele de masa brodate! Nu mai spun de rapiditatea cu care transforma “mi-e poftă de gogoși” în lighean plin de gogoși aburinde! Orice atingea se transforma, magic, în ceva frumos ori gustos!

Era super meseriașă si foarte vesela!

De altfel, amândoi erau veseli si cred ca rasul le-a ținut căsnicia peste 56 de ani!
Socrul meu a murit, aproape ținându-mă de mâna in 2009! Soacra mea a murit 7 ani mai târziu, după ce fusese diagnosticata cu Alzheimer! Chiar dacă am divorțat de fiul ei in 2010, am avut grija de ea până la Marea despărțire!

Îi port memoria mai departe! A fost mama, când mama mea nu era aproape, nu pentru că nu voia ci pentru ca locuia la 250 km depărtare de Bucuresti si pentru ca între fiul meu si fiul surorii mele, care locuiește in același oraș cu mama, erau doar 3 zile diferența! As vrea sa cred ca voi putea fi un asemenea model pentru nora mea!