5 întrebări pe care nu mi le-a pus niciodată mama

1. Când te măriți?

Nup, nici măcar când mi-am pus toată viața din România în cui și am plecat la acest brunet cu părul creț de peste mări și țări. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar o dată, nici măcar apropouri fine.

2. Ai de gând să te culci cu el, aolică, virginitatea ta, Măiculiță Doamne?

Când mi-a venit prima menstruație, mama mi-a zis așa: Abia aștept să fiu bunică!

3. Ce notă ai luat?

Nu că n-o interesa, Doamne ferește. Doar că nu apuca să întrebe, căci îi ziceam eu dinainte.

4. La cât vii acasă?

În liceu, asta. Important era să vin, dar nu era ca și cum nu mai veneam. Plus că mama e fată deșteaptă, știa că pentru sepx și dr0guri nu e nevoie să treacă ora doișpe.

5. Când faceți și voi un copil? Ar trebui să faceți.

Nope, nici după ce m-am măritat cu brunetul de la prima întrebare nepusă niciodată. De la 13 ani, mama a rămas pe ”abia aștept să fiu bunică”.

Nici acum, când mergem la Sibiu acasă ori vine ea la noi, nu întreabă cu cine mergem și când ne întoarcem. Mama mea are un fel de a nu te întreba lucruri, pe care oricum i le vei spune. Tocmai fiindcă nu vorbești cu ea ca la interogatoriu. Nu m-a întrebat niciodată câți bani câștig, cât a costat cutare. Nici măcar la primele job-uri, când încă eram pe numele lui tata. Nici măcar în anul 4 de facultate, când m-am mutat de la Cluj la București și a fost o întreagă desfășurare de forțe.

Știți cam cum suntem noi două, dacă nu sunteți aici pentru prima oară. M-a respectat ca pe un om înainte să am buletin de la poliție. Niciodată nu m-a tratat ca pe o proprietate și nu s-a purtat ca și cum ar avea drepturi pe mine. M-a lăsat și m-a iubit cumva într-o separare, care -acum îmi dau seama- ne-a ținut, de fapt, mult mai aproape.