Trebuie să vă povestesc asta, că tare m-a distrat faza. Știți cum unii bărbați (nu toți, Doamne ferește, și nu ai noștri, să fie clar asta) au așa un stil anume. De exemplu, când vor să ia copilul de pe tine. De fapt, ei vor să îți arate că au încercat, dar nu le iese.
Și bagă ”Hai cu tati, dragul tatii, să o mai lăsăm pe mami”.
Doar că, surpriză, copilul percutează, întinde mânuțele, vrea.
Hai cu tati poate fi în brațe, poate fi la nani, poate fi în parc, la mega sau la mașinuțe. După care, pac, în creierul bărbatului care se vede cu copilul său în brațe se aud niște scântei. Ceva se scurtcircuitează. Sună o alarmă. Toate becurile roșii luminează.
Tu chiar o să scoți copilul afară? Singur, fără mamă?
Sigur că acest proces cognitiv nu e conștient și că niciun bărbat nu va recunoaște asta. Deși ai noștri nu fac niciodată, ei iau copiii (de pe mamă), îi duc în parc, la mega, le dau de mâncare, schimbă scutece și de toate. Într-o singură după-masă. Acum vorbim despre creierele ALTOR domni, despre care am… de exemplu, citit într-o carte.
Deci convingerea e bifată, tu deja visezi la niște seriale, un duș, o carte sau toate deodată. Și începe, către copil:
-Dar să nu ne grăbim afară. Tati așteaptă până ești pregătit de plecare (și pronunță cuvintele magice) FĂRĂ MAMI.
Moment în care, ați ghicit, se declanșează prăpădul, adică Întoarcerea la 180 de grade. Iar bărbatul va zice atât de serios, că până și el crede:
-Vezi, dragă, vrea numai la tine.
Și ție ți se sparge o venă, dar nu o să vină nicio ambulanță, pentru că se știe: pe mame nimic nu le salvează.
Altădată, copilul e convins să meargă cu al său tată:
-Bineeee. (Pe un ton de zici că pleacă trenul din gară.) Vii cu mine. Dar să te faci gata în 3 secunde. 1, 2, 3, nu ești gata? Am plecat!
Copilul începe (BINEÎNȚELES) să plângă, iar domnul care nu e al nostru, întotdeauna din altă familie, niște străini pe care nu îi cunoaștem, șoptește către tine pe un ton de zici că nu-i el de vină:
-Chiar mă grăbesc foarte tare. Îl iau data viitoare.
Recunoașteți? Trebuie că am citit aceeași carte.
Ba a citit-o și copilul meu cel mare, care e un tip deștept, care învață repede.
Ne întorceam noi din parc cu biciclete, trotinete. Toți patru. Soțul meu era rupt de foame, nu mâncase nimic toată ziua. Copiii au vrut să mai mângâie pisica. (O comunitară leneșă și grasă, pe care o îngrijesc toți purecii, pardon vecinii. Eu fac urticarie doar când îmi imaginez cum băieții mei se ling cu mâța, dar nu vreau să fiu o mamă najpa și să-mi dau prejudecățile mai departe, ci să încurajez dragostea copiilor față de animale. Mi-ar plăcea mai de la distanță, dar cum nu se poate…) Îmi fac de lucru în casă.
Propun să urc rapid, să pregătesc un guacamole de te lingi pe degete, nu pe blăniță. Cu usturoi și roșii din alea dulci și bune. Cu un strop de lămâie, dar, stai, că ne mai trebuie și pâine. Deci ce-ar fi să intru pe la mega până terminați voi cu pisica? Excelent, ce vis frumos, mami. Cu pisicuțe miau. Au fost de acord în cor toți trei, deja vedeam cum mă plimb singură printre rafturi, îmi clătesc ochii peste trei feluri de făină și cinci sortimente de ulei, cum citesc o etichetă, viața e frumoasă. După care simțeam cum mă spăl pe mâini singură-n baie. În susurul apei de la robinet curgătoare. Fără ”dă-te mai încolo”, ”eu am fost primul” sau ”așteaptă-ți rândul”.
Înainte să plec, mă gândesc să salvez planeta un pic și să nu mai cumpăr pungă de la magazin. Îi cer soțului ghiozdanul, mare greșeală. I-am scos din filmul cu pisici.
-Unde pleci, maaaaami?
-La Mega, n-am vorbit așa?
-Fără noi? Dar nu se poate, vrem și noi la Mega.
Nu știu la alții cum e, dar la noi în familie unele rugăminți sensibile sunt enunțate la pachet, ca să fim siguri că Victor cel mic vrea ce trebuie, nu altceva.
-Ok, mergeți atunci voi la Mega. Visul cu apa curgătoare era încă intact, puteam pune și de-un guacamole fără să fac alte o sută de lucruri în același timp, pisica era nedespurecată de copiii mei, am scanat situația, se aprobă, îmi convenea.
-Yey, Victor, merg la Mega cu tati. Vrei să vii și tu? zice Tudor, fratele cel mare.
Victor simte ce trebuie să vrea, deci zice că da.
Super. Ne despărțim drumurile, ei cu ghiozdanul spre mega, eu cu biciletele să le bag în scară, ceva se scurtcircuitează. Sună o alarmă. Toate becurile roșii luminează.
-Dar, Victor, precis vrei să vii FĂRĂ MAMI, da? Vezi, că ea se duce în casă.
Întoarcerea la 180 de grade. Plânsete. Așteaptă-mă, de ziceai că plec la capătul lumii vreo treizeci de ani, nu că urc până la trei, să pregătesc o cină.
Bicicletă, trotinetă și-un copil alergând în lacrimi, ce credeți că se întâmplă? Dublu scurtcircuit, că zice și frate-său mai mare:
-Opriți totul, merg cu mami și eu.
Ați avut vreodată senzația că toți bărbații sunt făcuți de-aceeași mamă? Chiar și cei de 6 ani?
Bea
E trist cand unii tati sunt atat de absenti din viata de familie, copilul o cunoaste si vrea numai pe mama. Vad ca iti folosesti umorul pentru a incerca sa machezi neputinta. Nu poti avea un moment de liniste, o ora de somn in plus. Chiar imi e mila de tine. Parca esti o mama singura.
Miruna
Si mie imi e mila de mila de mine, suntem doua.
Sigur ca exista si momente cand vor doar la tati. Dar acum am scris despre mimentul cand voiau la mami. Si mi s-a parut funny ca a ajuns tudor tot cu mine. Atat.
Luiza
Ei bine,la noi,după 26 de ani de căsnicie,nici câinele nu mai vrea fără mami și în niciun caz la tati!😁🤣
Mariana
Nu as lua-o chiar așa cum a fost scris mai sus. Cine știe, cunoaște sau prietenii știu de ce:))). Și eu am doi băieți, tot așa mititei și avem des situații de genul celor din articol. Asta nu înseamnă că suntem mame singure sau că avem nevoie de mila cuiva ci doar că gustăm umorul și din asemenea situații.
Alexandra
Nu stiu de ce am impresia ca ai un singur copil. Sau poate sunteti genul de familie care ia totul in serios si nu accepta glume pe seama greutăților de a fi părinte. Si nu e nimic rau in asta, dar poate nu e locul tau pe blogul asta dacă nu te identifici cu Miruna si ceea ce a devenit de cand e mama.
Cred că nu ai înțeles articolul sau nu ii înțelegi stilul Mirunei de a povesti ceva. Situația descrisa se vrea haioasa si se intampla in majoritatea familiilor indiferent de nivelul de implicare al taților.
Eu mă bucur sa vad în sfârșit femei care scriu public despre viața lor ca mamă si cat de grea e “profesia” asta de mamă, in special de la 2 copii in sus, cand apar cu adevărat provocările. Poate iti place de Dana Rogoz si Laura Cosoi, la ele doua in familie totul e perfect si nu exista greutăți.
Pentru Miruna: am mai scris asta pe blog, ador articolele de genul asta, care ma fac sa ma simt normală si te rog sa nu te opresti din cauza unora care nu le înțeleg.
Bea
Nu stiu de ce am impresia ca nu imi pasa de opinia ta Alexandra. Pot intra si citi orice blog doresc, e o lumer libera. Si aceste greutati de mama pe care le tot descrieti apar de obicei in familiile disfunctionale. Poate ar trebui sa iti reevaluezi viata. Ti se citeste invidia de la o posta pentru femeile fericite.
Bea
Din cate ai scris tu pana acum nu pare un incident izolat. Chiar tu ai scris un articol ca el e deja casatorit cu cariera. Eu cred ca ii cauti prea multe scuze. Sunt si copiii lui, nu? Am cunoscut multe cazuri cu unul din parinti super fixati pe cariera si familia pe locul 2, iar la maturitate copiii ii cam ignora ei pe parinti. Cum poate sa accepte o mama un tata pentru care copiii sunt locul 2?
Miruna
Pentru ca il iubeste. Pentru ca niciodata nu ar putea sa ii ceara altceva decat ce il face fericit. Isi iubeste familia si isi iubeste profesia. As fi o minte ingusta sa il opresc. Ce face el e o misiune, nu ne jucam, sa stii.
Adesea imi e greu, dar am stiut din prima zi cum e el. Si nu l-as schimba pe o mie. Textul asta e haios, am vrut sa radem un pic, nu sa ma psihanalizezi.
Mirela
1000 de like-uri pentru raspunsul acesta! Felicitari voua, ca familie, pentru cum sunteti! Sunt constienta ca nu sunt total obiectiva pentru ca ma imi regasesc si situatia din familia mea. Dar, asta este. Si este frumos pentru ca e cu iubire, cu respect reciproc si cu atentie unul fata de nevoile celuilalt.
Bea
Oare sotul ei ar face aceleasi sacrificii pentru ea? Cred ca stie si ea ca nu. Pare ca iubirea e cam one-sided aici. El ar sta cu copiii ca sa mearga ea la servici, macar cate zile? Numai ea sufera? El nu vede cum se chinuie ea? Nu se stie ce iti ofera viata. Poate intervine o urgenta. Ce faci? Nu te poti baza pe partener? Apelezi mereu la bone si bunici? Cand mor bunicii ce faci? Eu cred ca o relatie fericita consta in sprijin reciproc.
Miruna
Bea, eu cred ca tu proiectezi multe din ce simti/ai simti tu pe mine si pe noi. Eu nu imi doresc sa merg la serviciu. Am privilegiul de a castiga bani din ceea ce a fost hobby-ul meu si acum a devenit un job. Acest blog. Eu am ales sa fac asta si sa stau cu copiii. Daca tu crezi ca ma sacrific ca aman cabinetul, nu cred ca ma cunosti. O, nu. Imi iubesc profesia, dar ador sa scriu si sa-mi cresc copiii. Nici nu conteaza ce ar face sau nu ar face sotul meu. Important e ca ne potrivim asa, ca functionam asa. Simt ca ai nevoie sa vezi ce nu e bine, ma intreb de ce. Sunt aici daca vrei sa vorbim mai multe. De asta ti-am si raspuns la primul comment.
Irina
Cred că țin minte un articol în care el vine după o gardă și scoate copiii în parc, doar ca să doarmă ea două ore. Chapeau, Horațiu!
Luz
Ai enervat pe toata lumea , probabil esti o antipatica si in realitate. Ai multa ura in tine, e super usor de “citit”- ori ti se intampla tie ori poate cuiva drag tie, cineva a suferit rau de tot intr-o relatie ..Este mai mult ca evident ca nu e cazul Mirunei. Si unde exista o relatie fericita? Eu sunt romanca casatorita cu spaniol, si tot greu e (ma refer ca poate alta mentalitate sau educatie etc). Daca nu punem un ic de umor in viata, si o reducem doar la probleme, cam neagra treaba, caci viata in sine nu e usoara ..
Bea
Cred ca te cam inteapa adevarul. Si ce misiune? Opereaza oameni. Stii ca sunt milioane de neurochirurgi, nu? Cat narcisism Jesus! Unele chiar femei cu familie. Nu le vad pe ele ridicandu-se in slavi cu ”misiuni” si neglijandu-si copiii. Pacat de copii. Fiecare merita un tata bun, dar vad ca unele mame aleg ”pe interes”.
O pacienta
Fiecare pacient merita un medic implicat, medicina nu e o meserie oarecare și când avem o problema nimeni nu se duce la doctorul ala care o tratează ca o meserie 8-4. Toți vrem un medic implicat, la curent cu ce e nou, eventual sa răspundă sau chiar sa vina din timpul liber. Dar trebuie sa știi ce e munca pentru a putea să apreciezi și munca altora. Femeile medic pe care le cunosc eu și sunt bune pe ce fac muncesc exact cum descrie Miruna. Toate. Chiar dacă au familie. Chiar zilele astea urmează sa apelez la una dintre aceste doamne doctor și am tot respectul pentru sacrificiile pe care le fac ca să își îndeplinească misiunea.
Miruna
Milioane de neurochirurgi? 🤦♀️
Bea
Da sunt multi. Si din pacate si mai multe casnice ca tine care polueaza internetul cu tot felul de prostii. Dar ce sa ceri de la o laptatoare nedormita ca tine? Foarte bun model pentru femei ce sa zic. De asta evem nevoie de feminism sa depasim conditia asta medievala a femeii.
Cristiana
Bea, imi pare rau ca ai asa multe probleme emotionale incat simti nevoia sa scrii comentarii asa urate, si eu am fost pe acolo, poate toti am patit asta, nu se vor rezolva asa problemele tale si nu e o scuza pentru orice, sa stii. Vreau sa subliniez si eu ca:
1. Nu, nu sunt milioane de neurochirurgi pe toate drumurile in Romania, sa fim seriosi, sunt anii de facultate, 6, rezidentiatul depinde unde il faci pot sa fie si 9 ani, apoi practica, supraspecializarea, atatia medici au plecat, sunt neurochirurgi sa ii numeri pe degete, efectiv. Si chiar si asa, chiar daca ar fi orice altceva, orice alta meserie, poate sa fie o menire sau o misiune, fara sa fie nevoie sa iti dai tu acordul.
si 2. Te murdaresti de feminism pe taste DAR ceea ce trebuie sa intelegi si ironic nu o faci este ca feminism inseamna dreptul la alegere al fiecarei femei. Ce faci tu este misogin, de fapt, pentru ca reduci o femeie inteligenta si creativa si asa mai departe la “casnica laptatoare” (ce urat limbaj, oricum), ca si cum e ceva rau sau de nedorit intr-o alegere diferita de a ta. Diferenta intre epoca medievala si momentul prezent este ca multe femei (nu suficiente, desigur) au dreptul sa aleaga ce fac cu viata lor. Miruna ti-a explicat tie si tuturor de multe ori ca e alegerea EI sa fie “casnica” (whatever that means, ca nu inteleg superioritatea si minimizarea acesti munci foarte complicate), dar tu insisti sa stii mai bine ca ea. Deci, nu, nu esti deloc feminista cu aceste comentarii, ba chiar mi se pare hilar ca invoci feminismul in timp ce dezmembrezi incet o alta femeie. Este nevoie de feminism, in primul rand pentru tine.
Bea
Mda casnica o munca importanta, dar doar pentru femei, barbatii sunt prea buni pentru asta. Minciuna asta o tot infuleca femeile de generatii intregi. Hai lasa ca macane. Stati acasa fetelor ce va trebuie voua scoala, contributii si pensie. Apoi va plangeti de mila ca nu va nimeni in serios. Sper sa nu aveti fete ca le dati un exemplu execrabil.
Cristiana
Bea,
Nu o las ca nu macane, am impresia ca discut cu o clona a Danei Budeanu si alta nu.
Nu inteleg cu cine vorbesti aici la plural, am zis eu ca sunt eu casnica? 🙂 Doar ca pot sa inteleg realitatea altor persoane si alegerile lor, mai ales cand ele sunt clar alegeri constiente si nu impuse. Eu sunt medic, viata mea este in mare parte cariera mea, barbatul meu este “casnic”, cum se impaca asta cu balivernele tale?
Ti se pare ca Miruna nu are scoala, sau cum? Tu nu vezi ca nu ai pic de logica in ce scrii? De bun-simt nu e cazul oricum.
Sper si eu ca nu ai nici tu copii, ca agresivitatea asta e periculoasa tare pentru ei, oricat de putin casnica ai fi. Care e problema ta, de fapt, mai exact, aici?
Investeste intr-un terapeut, ceva, ajuta mult, chiar si in cazuri mai serioase.
Si nu, nu te mai minti ca esti a sapte intrupare a sfintei feministe, esti misogina de macani, lasa revolutiile astea de pe Internet pentru cand o sa intelegi niste idei de baza. Pana atunci te rastesti la niste femei pentru alegerile lor proprii.
Da, exista inegalitate, e o problema reala, dar generalizarea asta stupida pe care o faci este jignitoare si inutila.
Mona
Mai Bea, tu ai probleme serioase de educatie si esti si nesimtita. Vii pe blogul cuiva care isi expune viata asa cum e ea si o simte ea si o faci laptatoare nedormita?
Esti feminista? Ce scrii tu aici nu e feminism, este pura nesimtire. Probabil tu esti o muiere singura si acra care moare de invidie pe cele care au familie.
N-ai vrea totusi sa parasesti acest blog si sa citesti bloguri de feministe?
Eu am si cariera, copil si familie, si sot implicat si ma dezgusta mesajele tale ingrozitor.
Anca
. Judecatile ne aduc o oarecare satisfactie in viata ca prea le folosim. Dar adresarile astea dispretuitoare sunt nedemne de o conversatie civilizata . In plus, distrag de la discutia/ dezbatere . Tu iti doresti o casnicie cu o impartire a rolurilor mai egala, altii isi doresc/aleg/se multumesc cu una mai traditionala. Si pana la urma nu e nimic rau in asta . In plus daca lor le convine ar fi nenecesar sa faca sotul sacrificii in cariera. Miruna chiar se descurca extraordinar. Multe mame singure se descurca extraordinar. Daca ar fi nevoie, sunt convinsa ca oricice sot ar face ceea ce trebuie, dar daca acum in aceste circumstante ei se sustin emotional si moral cum pot, de ce sa schimbe? Plus, vad cumva interesant ca un om sa fie judecat simultan ca e rasfatat si ca se sacrifica prea mult. Se pare ca e greu sa te sacrifici fix cat vrea gura lumii 🤷♀️
Vasi
Bea, tu ai luat prea în serios tetralogia în patru volume a Elenei Ferrante sau ce-i cu tine? Sa știi ca era ficțiune ce scria acolo…
Alina
Bea, autoarea blogului ti-a răspuns cât se poate de empatic si de asumat. Am ales sa văd si eu partea in care poate ca vroiai sa atragi atenția asupra unor aspecte serioase ( acolo inde era totuși un text de umor). Dar deja mie personal mi se pare ca începi sa depășești niște limite, deși e clar ca opinia mea nu are vreo importantă. Miruna a explicat clar, deși nu are de ce, cam care este situația ei familială. A cauta in continuare nod in papura si probleme acolo unde un alt adult spune ca nu are si îți mulțumește pentru grija deja arată clar ca problema este la tine. Cât despre faptul ca sunt mii de neurochirurgi, or fi la nivel global dar asta nu înseamnă ca sunt suficienți. Cu atât mai puțin in România. Si dacă mai exista astfel de oameni dedicați meseriei lor, si cu familii dispuse sa ii ajute, cred ca ar trebui aplaudați si încurajați cât se poate de mult. Orice om vine cu o misiune, mai mare sau mai mică si dacă are sprijin sa o ducă pana la capăt e fantastic. Dacă acea misiune este sa operezi si sa salvezi oameni ( cum sa spui…operează..si ce mare lucru….) nu pot decât sa ma înclin.
Zina7
Da…..cunosc….același lucru e și când vine bunica la noi 😖….Am crezut ca nu mai la noi e așa. Am avut săptămâna asta un examen ff important și m-am hotărât cu o săptămâna înainte să ii zic copilului ca mama trebuie sa stea acasa să invete cât mergi ea la grădi si i-am zis ca o sa o ducă tati.Să vezi urlete și plânsete dimineața de ziceai că e prima zi de grădinița si ca nu mă vede o săptămână 😖😖😖. Asta a fost in prima zi a doua a fost mai ok.a 3a s-a obisnuit a 4a deja i s-a părut că a trecut o veșnicie de cand nu o mai dus-o mami la grădi 🤔Copilul meu are 6 ani si 5 luni si pâna acum in 98% din cazuri am dus-o eu la grădinița.
Miruna
Felicitari pt examen!! Vrei sa psihanalizam si pe tine putin? 😂
Elena
Te pup, Miruna. Da, e greu cu tatii, chiar si pe cei implicati si mamosi(asa cum inteleg eu ca femeie acesti termeni, nu ce vad in realitate) despre care iar am citit intr-o carte:)), e mult de zis. Constatarea mea este ca se vede ca femeile au in ADN cresterea copiilor de generatii si chiar daca barbatii au facut progrese uimitoare, inca mai au de imbunatatit. Desigur ca exista si exceptii…Plus ca apropierea copilului de mama este un fapt natural si normal pana la urma, nu putem acuma sa aruncam cu piatra si in atasament.Este greu, mai ales ca sunt si 2 copii, sa recunoastem ca si noi mamele avem dificultati in a-i manageui uneori pe amandoi si mai ales in mega:)). Normal ca toate mamele ar avea nevoie de soti si tati care sa sara si sa ia copilul si treaba din mana, dar realitatea uneori este alta si cumva ce am aflat la terapie a fost ca nu trebuie sa simtim ca ducem noi tot greul. Sa simtim ca contribuie si ei. Nu in sensul sa schimbam unul un pampers si altul unul. Eu am citit la tine de zilele in care el venea dupa garzi si ii scotea afara ca tu sa dormi. Alta concluzie a mea(asta dupa ce ne-am mutat cu parintii mei) este ca in familiile moderne este greu sa cresti copiii fiindca esti doar tu si sotul pe cand ca sa cresti copii chiar ai nevoie de un sat. Te imbratisez si sunt convinsa ca atunci cand vor mai creste (baietii fiind) vor mai face si activitati cu tati. Multa putere si ajutor de la Doamne Doamne!
Miruna
Multumesc. Sigur ca ii scoate, aceasta a fost o situatie, o jumatate de ora din viata noastra. Nu poti analiza o relatie dintre doi oameni dupa o poza.
Rox
Si la noi e asa, toți patru, unul dupa altul, cel mai mare e eroul celorlalți, ce vrea el, vor toți, numai ca el se razgandeste cand vede ceata de pitici in urma lui 😄 . Si apoi, ați ghicit, se razgandesc cu toții. De mai multe ori! Noua ni s-a întâmplat de multe ori sa stabilim sa iasa unul dintre noi cu copiii in parc pentru ca celălalt avea ceva treaba importanta de făcut acasă. Si până la urmă a plecat cu ei fix cel care avea treaba. Cand copiii cer, părinții executa! Se subînțelege ca părinții nu execută tot ce vor copiii, da? 🙂
Miruna
Atentie, vei fi psihanalizata si tu. 😂riscuri marinsa fi comentat la postare, ca astea-s lucruri frecvente in fiecare familie
Ana
Chiar amuzanta intamplarea. Nu inteleg comentariile anterioare referitoare la cat de (ne)implicat este tatal. Era totusi cu copiii in parc. Plus ca cine te citeste stie ca raportat la cat timp are, tinand cont de meseria lui, este foarte implicat si supportive. Bravo tie pt ca ii poti acorda timp si spatiu pentru misiunea lui. Medicina este o misiune in sine, ai dreptate. Si eu am un job cu presiune, multa munca dar tot timpul ma gandesc la faptul ca orice as face nu influentez viata nimanui. Pe cand ce face el influenteaza nu doar viata pacientului dar si a familei acestuia. Felicitari din suflet pt ca va cresteti copiii atat de frumos si pentru ca ajutati societatea practicand cea mai nobila dar si grea meserie.
Miruna
Exact. Eu nu vreau sa am pe constiinta pe nimeni si vreau sa sotul meu sa isi poate face treaba linistit, fara sa ii poluez eu capul. Sa intre in operatii cu mintea limpede, sa se concentreze pe ce are de taiat.
Eu stiu foarte bine care-i treaba, nu mai am 15 ani sa cred ca viata e roz. Viata e asa cum e, cu de toate. Asta e si frumusetea ei si e perfect in regula ca ceea ce o femeie intelege si accepta, alta sa nu accepte nici in o mie de ani
Miha
Omul asta, tăticul ăsta salvează vieți! Nimic mai merituos pe lumea asta adică. Poate nu trebuie sa fim perfecți în tot ceea ce facem… Este tata și soț dar mai presus de noi ceilalți el salvează vieți! Toată admirația pentru asemenea vocație.
Miruna
❤️
Raluca
La noi a fost perioada doar cu mami pana la pandemie (nu spun cati ani 🙂 (era si cu tati, sa nu fiu rea dar mai rarut). Din pandemie tati lucreaza de acasa si inca lucreaza asa ca cea mica de 9 luni e invatata cu el si aproape ca il prefera daca sursa de mancare nu ar fi la mine. Chiar si penultima a fost mai tatoasa (a avut un an concediu de cresterz copil si a si ramas cu ea o saptamana cat am fost in spital cu cea mare). De atunci s-a schimbat mult! Avea 11 luni pitica si a fost efectiv lipita de el. Si-a facut treaba asa bine ca mi-o aducea o data pe zi la alaptat si apoi se ducea linistita inapoi la el. 🙂
Miruna
❤️
Raluca
P. S. Din cauza ca lucreaza de acasa in urlete dz copii toata ziua e ff irascibil. Il prefer la lucru dar deocamdata nu se poate. Se vede ca barbatii rezista mai putin la urlete si tantrumuri. Eu deja eram calita 🙂
Alina
Chiar m-am distrat la articolul ăsta! Da, toți băieții / bărbații au aceeași mamă 🙂 Am fost plecată într-o delegație (eu merg extrem de rar în delegații) și zici că venea sfârșitul lumii, așa numărau zilele și copilul și soțul până la plecarea mea. Am stat 3 zile plecată, dar au fost disperați că îi las singuri, zici că îi lăsam în pădure. Pe urmă, evident s-au distrat foarte bine fără mine, au mâncat numai prostii, pe la mall, deși le-am lăsat mâncare gătită, dar n-am mai comentat nimic 🙂
Și soțul meu lucrează foarte foarte mult, de-a lungul timpului multe prietene mi-au zis că n-ar putea să fie cu un bărbat care e mai tot timpul la serviciu, dar pentru mine a contat mai mult ce a făcut când a venit acasă. Și a făcut foarte multe lucruri care au însemnat enorm, atât pentru mine cât și pentru copil. O voi contrazice pe Bea, chiar dacă soțul lucrează mult și este axat pe carieră, dacă este genul pe care te poți baza, atunci când va fi nevoie, te va pune pe tine și familia pe primul loc. Am fost de 2 ori în spital în viața mea, pentru intervenții chirurgicale, iar soțul meu a fost alături de mine. Dacă aveam nevoie de ceva, el era acolo înaintea mamei mele, care era pensionară și chiar n-avea altă treabă. Când am fost cu copilul în spital (nu în România), el a fost singurul tată care era acolo împreună cu noi. În rest, numai mame. Am precizat că nu în România, pentru că mă așteptam ca în altă țară să văd un număr mai mare de tați alături de copii în spital. Dar se pare că nu… Noi doi făceam cu schimbul când nu avea voie decât unul cu copilul, iar când aveam voie, stăteam amândoi. A fost sprijinul meu atunci când simțeam că clachez, deși numai Dumnezeu știe ce-o fi fost și în sufletul lui. Nici nu a conceput să nu fie acolo cu noi. Și atunci îți dai seama că importantă e calitatea, nu cantitatea de timp pe care un om o stă acasă. Așa că, Miruna, bucură-te de timpul petrecut cu toți cei trei băieți ai tăi 🙂
Miruna
mulțumesc. Înțeleg foarte bine ce zici. Multă sănătate.
Catalina
Nu înțeleg deloc mania unora de a analiza si judeca viața altora. Fiecare are istoria lui, drumul lui si viata lui. Faptul ca cineva scrie despre întâmplările din viata sa nu inseamna ca da liber la judecată.
Bârfa s-a mutat de pe sanț in online. Scuipați si semințe in timp ce comentați sau doar venin?
Miruna
Fiecare vede ce cunoaste, stii cum e
Taina
Fenomenul de numeste “paternal underperforming” si e destul de des întâlnit 😂
Miruna
Fenomenul se numește lipsă de simț al umorului și e destul de des întâlnit :)))
Georgiana
Mai in gluma (asa zici tu) mai in serios, din afara se intelege ca prea des iti critici sotul. Avand in vedere dinamica familiei voastre, faptul ca el salveaza vieti la propriu iar tu ai privilegiul de a sta acasa (vorba vine) e cam naspa din partea ta sa-l porcaiesti mereu pe blog chiar si in gluma. Oare mama lui ce simte? Tu in calitate de mama de baieti ce ai simti?
Miruna
Nu am porcait pe nimeni, cu atat mai putin pe sotul meu. Daca tu vrei sa intelegi asta, feel free. Nici macar nu voi incerca de altceva sa te conving.
Si ba da, e un privilegiu sa fii om liber, sa nu ai sef si zile libere de cerut de la cineva. Sa iti duci copiii la gradinita si sa fii la fiecare serbare a lor. Pe patul de moarte, nimeni nu isi doreste sa fi muncit mai mult.
Lucia
Eu am citit printre rânduri…Ce am înțeles :ca, desi iti doreai un mic răgaz singura cu tine, te-a bucurat (mai mult decât te-a supărat) alegerea copiilor tai…Asa e?
Si, sa știi ca e minunata, chiar dacă e f. grea, perioada când MAMA e indispensabilă…
Georgiana
1.Nu trebuie sa convingi pe nimeni de nimic.
2.Normal ca e un privilegiu “meseria” de blogger! Daca se castiga mai bine din asta cred ca oricine ar arunca pe fereastra 6 ani de Medicina.
3. Din afara asa se vede, ca il critici, porcaiesti, whatever.
Miruna
Uita-te la comentarii. Nu asta se vede, asta vezi tu si inca o persoana. Think about it;)