De 5 ani și 10 luni n-am mai dormit nicio noapte întreagă. Când băiețelul meu a început, în sfârșit, să lege orele de somn, eram gravidă în lună mare și mergeam la baie de cel puțin 5 ori pe noapte.
De 2 ani și 2 luni vorbesc cu soțul meu mai mult la telefon. Pentru că ce conversații avem acasă, în weekend-uri și când sunt copiii cu noi nu pot fi numite conversații decât dacă suferi de schizofrenie grad doi. Habar n-am dacă schizofrenia e pe grade, dar ați înțeles că-i grav. Mai prindem câte două ceasuri și o cafea, când vine mama pe la noi sau mergem noi pe la ea, nicio secundă în plus.
Cred că multe cupluri care divorțează când au copii mici ajung acolo fiindcă pur și simplu e singura cale.
Nu spun că-s copiii de vină, spun doar că e complicat să te întâlnești cu celălalt, iubirea vieții tale, când drumul până acolo e presărat cu lego pe care trebuie să calci, cu țipete pe care să le împaci și cu alte ființe care pur și simplu nu se dezlipesc fizic de mamă.
”Doar tu ești de vină” și ”așa i-ai crescut” nu ajută.
Știți ce ajută? O bunică zăpăcită, care să se întindă cu ei pe covor și să-i facă să râdă așa de tare, cât să uite că le e dor. Ajută o mătușă apropiată, care să vină să-i ducă la un teatru sau la un muzeu la care n-au mai fost. Ajută niște prieteni aproape care să fie la fel de varză ca voi.
Părinții ăștia muncitori din ziua de astăzi n-au nevoie de nimic mai tare decât de timp. Sigur că e binevenită și câte o ciorbă, dar timpul e aur pentru noi.
Zilele trecute l-am întrebat ce-și dorește de ziua lui de naștere. Pe soț. Veșnicul subiect, nu vă imaginați cât e de greu să nimerești.
Mă așteptam la un răspuns clasic, de genul ”e suficient că mă iubești”.
Glumesc. Bărbatu-meu nu dă niciodată răspunsul ăsta. Pur și simplu nu e stilul lui. Stilul lui e să mă certe în avans, să se asigure că nu dau banii pe vreo prostie. Am antecedente, ce să fac.
-Un weekend numai noi doi.
Wow. La asta nu mă așteptam.
Pauză de gândire.
Sunt nedormită de peste 5 ani. Plus nevorbitul, că schizofrenie. Doi copii. Am 35 jumătate fix. Și un iubit fenomenal. Tipul ăla pe care mi-l doream pe lista cumpărăturilor de Crăciun. Acum doarme lângă mine în fiecare noapte, dar vorbim la telefon că altfel nu avem cum.
-Vin.
-Ceee??? Chiar vii?
-Da. Și nu numai că vin, dar abia aștept să plecăm!
Londra, ce zici?
Ar fi o călătorie spre tinereți. Spre acea bucată de viață în care n-am fost decât noi. Așa necăjiți, obosiți și ghiftuiți, dar noi. Mai știi?
După care ne-am pus pe căutat avioane și-un hotel. Vreau neapărat să zburăm la ore normale la cap. Nu, simt că nu pot face niciun compromis legat de somn. Nu aș avea nicio bucurie să mă scol cu noaptea-n cap. Da, sunt de acord. Facem o vacanță cu stil. Știu și cum mă îmbrac pe drum. Și luăm extra leg room, fiindcă nicio vacanță nu poate începe cu tine înghesuit. Plecăm într-o miercuri și ne întoarcem într-o sâmbătă. Sau plecăm într-o luni și venim înapoi joi. Ne luăm valiză mare, fiindcă o să facem multe cumpărături. Și un hotelache de senzație, să mă scufund într-o mochetă moale când cobor din pat. Să fie unul king size. Să aibă draperii groase, că-i musai să și dormim. Au trecut 5 ani. Poate vedem chiar și un film.
Cam la vreo două minute după ce mi-au trecut toate astea prin cap, mi s-a tăiat respirația, fiindcă mi-am amintit: avem doi copii!
-Cum să îi lăsăm noi pe ei și să plecăm?
-Unii îi lasă în pădure și nu-și mai fac atâtea griji. N-ai auzit de Hansel și Gretel?
Auziți și voi cum a glumit.
N-am făcut rezervare până n-am vorbit cu mama, să vedem când poate să ne crească ea copiii un pic. Eu am propus să fugim o noapte, el -trei, am negociat că două ar fi rezonabil pentru toți. Sunt șanse ca nici copiii să nu ne uite chiar de tot și nici să nu vorbească despre asta la terapie când sunt mari. Sunt șanse să nici nu-mi pocnească sânii, mai ales dacă nu mă scap la sushi sau la ceva tort nesănătos.
Două săptămâni să stați, a răspuns mama imediat. Ea abia așteaptă să stea cu nepoții ei.
Știu că se descurcă, dar trebuie să recunosc că un pic amândoi ne-am speriat. Chiar e adevărat?
Și am început imediat să planificăm totuși o excursie în patru, că în doi parcă e chiar exagerat.
-Știi, nici n-are rost să decolăm și să te enervezi că n-ai semnal în aer, s-o întrebi pe maică-ta de copii. Serios, îi punem în câte un cărucior și le arătăm Crăciunul în Londra și lor.
Ăsta era bărbatu-meu cel curajos. Care râdea de Hansel și Gretel cu părinții lor.
-Da, o să fie o vacanță pe care toată viața și-o amintesc, am aprobat eu.
Deși, mna, pe măsură că-mi ieșeau cuvintele din gură, mi-am amintit vârsta copiilor noștri. Cel mic abia a împlinit doi ani și uneori nu e sigur care-i mama și care-i tata când îl întrebi. Cel mare probabil s-ar obosi după primii doi pași, ar vrea mereu invers de cum vrem noi și ar cere la pipi constant.
-Avem pișoar, îl putem băga în ghiozdan.
-Nu merge, nene. Ori facem o treabă, ori ne chinuim. Amintește-ți ultimele dăți când am călătorit iarna, oare unde am fost? Ne-am jurat că stăm acasă pe frig. Frigul nu-i de noi.
-Și asta, pe vremea când nu aveam copii.
Sunt nedormită de peste 5 ani și de vreo doi vorbesc cu soțul meu mai mult la telefon. Mi-aș dori atât de mult o vacanță în doi, dar nu știu dacă sunt pregătită să plătesc prețul pentru ea. Nici el nu e pregătit, dar face pe șmecherul și-mi zice povești din frații Grimm.
În următoarea zi, am vorbit la telefon și ne-am dat seama că el are pașaportul expirat. Apoi ne-am amintit de Brexit și că nu știm dacă avem nevoie de invitație pentru UK. Câteva ore mai târziu, mi-a trimis un link de pe ceva site oficial cu condițiile în care poți călători. Două pagini de citit. Pașaport, vaccin și test la hotel. Plus că noi nu suntem din Hansel și Gretel, încă pur și simplu nu suntem pregătiți.
V-am povestit asta ca să mai râdem un pic. Ca să mă încurajați puternic să mă mișc. Și ca să vă spun că în orele alea în care noi chiar credeam că plecăm, în care știam cu ce mă îmbrac și practic pusesem și opțiunea de extra leg room, s-a întâmplat ceva:
Am devenit o zână de mamă, pentru că vina m-a mâncat.
Măi, lumeo. E fantastic cum m-am transformat. Deja îmi era dor de ei anticipativ, de n-ai văzut, ceva de speriat. Nu mă mai enervau mânuțele care mă trăgeau de sâni și nici cerutul la pipi din 5 în 5. Mi-a plăcut vizita acestei doamne, Vina, v-am zis că o mai invit pe la noi.
Sigur, și vizitele stea-s pentru cei curajoși. Pentru cei care au 35 de ani cu adevărat, doi copii și suficientă maturitate încât să nu fiarbă din vina că i-au lăsat la bunici cât să se bucure de-un weekend în doi.
Cei care ați rupt pisica și totuși ați plecat, vă întreb ceva ce s-ar putea să mă convingă și pe mine s-o fac: (Doamne, zici că plec cu un motociclist tatuat, nu cu soțul meu de atâția ani)
V-ați întors schimbați? A aterizat cumva o zână în locul mamei copiilor care vă așteptau? Una care știe să facă și friptură de curcan?
Delia
Mno… eu am fost plecata duminica 4 ore de acasa. 4!!! Cosmetica, cumparaturi si KFC (ca in tinerete 😂)
Apoi m-a sunat mama ca nu vrea baiatul sa doarma. Cat mai stam? M-a cam apucat vina.
Lasa ca se fac ei mari. Si am hotarat de mult cu sotul, de pe vreama primului copil: doar noi 2 cate un weekend maxim, in rest toate vacantele cu copii.
Cand oi termina cu alaptatul acum 😅
Fetita 3 ani, baiat 9 luni.
Dar pe bune acum, tare bine venita ar fi o excursie. ❤️
Miruna
Mie imi place hotararea asta si cred ca e buna de tot. Cel putin, pana ajung copiii sa aiba suficienti ani, cat sa nu mai vrea singuri sa mearga cu parintii lor.
Ioana
Miruna, acest articol este ca o veste buna pentru mine. Vestea ca nu sunt defecta! :)) de 6 ani de cand am copii am fost o singura data plecata doar eu cu sotul…si am vrut sa ne luam bilete de avion de intors dupa prima seara 😂 apoi au fost doar planuri, rezervari si anulari cateva zile mai tarziu. Ca sufletul nostru este cu adevarat doar acolo unde suntem 4. Cel putin deocamdata 🙂
Larisa
Da, am plecat pentru prima oara fara fete ( 4 ani si 1,5 ani) chiar acum in noiembrie 2 zile pline ( o noapte) la Paris. Air france are niste ore bune de zbor astfel incat sa prinzi 2 zile pline. Inca o alaptez pe cea mica. Nu au avut fetele nicio problema, au stat cu bunicii si au dormit foarte bine. Am avut emotii cu plecarea, recunosc, pana cand mi-am dat seama ca si relatia noastra e un al treilea copil care si el trebuie ingrijit. Succes va doresc la calatorii!
Georgiana
Cred ca de fapt problema e alta la tine, numai ca nu poti sa o spui cu voce tare…
Andreea
Ha ha ha. Am ras ca sa nu plang. Ma regasesc 500%, dar eu acum sunt foarte curajoasa pt ca am fost in weekend la ai mei si am iesit 3h doar noi doi si copilul a supravietuit chiar cu bucurie. Astfel, zic ca sigur facem un citybreak in doi, in martie, de ziua mea, dar am mai zis asta si in octombrie de ziua lui😅. Nu am zis si care martie, din care an, dar 15ani trec repede🤣.
Miruna
Hai ca esti simpatica. Io zic ca prima data e mai greu, ati reusit 3 ore, veti reusi si 3 zile!
Cristina
Bad news for you: 15 ani nu e varsta potrivita. Nici 16 (iti zic eu, mama de fata de 16 – ne pandeste fie-mea disperata sa plecam de acasa, dar noi nu si nu 😜). Asa ca ce mai conteaza inca 2 ani de asteptare?
Oana
Astept si eu incurajari. Am plecat o noapte la Cluj, la Untold sa-l vad pe Robbie Williams. Surpriza de la sot. Bebe avea 5 luni, i-am lasat lapte si pe bunica lui si am plecat. Nu numai ca nu am dormit bine de grija, dar m-am trezit la aceleasi ore cu copilul, desi nu avea ore fixe de trezit…telepatie la peste 600 km distanta. Are 2 ani si 9 luni si n-am mai facut din astea, desi visez la ele si la somn. Nu mai concep sa plec fara copil. Poate in 15 ani asa…;)))
Miruna
Te inteleg perfect, dar ce aveti, domn’le, cu 15 ani?! 😂
Gabi
Aia e varsta cand se gandesc si ei la plecari, singuri. Copiii, zic. Pe la 16 ani chiar se intampla.
Corina
Noi am facut un weekend in 2 la Bulgari, intr-un hotel misto, acum fix 5 ani, cand aveam si eu fix 35 si copil de 2 si 4 ani acasa. Dupa ce am aranjat logistica acasa, ne aateptam la o noapte de nebunii la hotel. Adevarul este ca am dormit 12 ore legat, asta a fost nebunia noastra! Era sa pierdem micul dejun, am ajuns cand strangeau. Dupa ce am luat micul dejun ne-am intors in camera pentru nebunii si abia apoi ne-am inceput ziua. Nu mai spun ca unul dintre copii a facut otita, mama s-a dus cu el la doctor si a lasat celalalt copil -care dormea-cu o vecina. Dar una peste alta weekendul a fost minunat, noptile dormite fara pauza, la masa am mancat fara sa hranim pe nimeni si ne-am plimbat si am vazut tot ce am vrut noi. Chiar am putut comanda doar ce am vrut, fara sa mancam ce ramane de la altii mai mici. Faceti-va curaj dar mergeti mai aproape..chiar si Sinaia sau alta destinatie apropiata. Important e sa fiti voi doi, sa va conectati, sa va iubiti si sa va intoarceti fresh la copii.
Miruna
Da,
Inteleg perfect prima noapte de somn legat si apreciez onestitatea! Maxim! Mai rar pe net asa ceva 😇
Cat despre apropiere, am o prietena care mergea cu sotul la hotel, in acelasi oras. Uneori dormeau, alteori nu, dar stateau doar ei si era de vis.
Andreea
Salutare! In 2018 avea copilul aproape 3 ani cand ne-am hotarat (am decis eu 😆) sa plecam cu inca un cuplu de prieteni la târgul de Crăciun de la Viena. Am chemat cavaleria (părinții mei) de la Baia Mare, noi locuind la 100 km de ei, si atât ei cât si noi am petrecut aproape 3 zile de vis ☺️
Si da, inca alăptam, pe cand am ajuns acasă imi explodau sânii, dar nu regret nimic, a fost o deconectare tare binevenita. Copilul s-a comportat foarte bine, bunicii s-au descurcat, toată lumea a ieșit pe plus. De atunci nu am mai plecat in 2, sau fără el, dar niciodată sa nu spui niciodată.
😘
Miruna
Simt ca te bate un gand 🙂
Elena
Nu fac reclama, dar am fost duminica in vizita la sora mea (noi am stat juma de zi-ne am intors la pici) la Ioana hotels Sinaia-5 stele, ca-n paradis te simti.A luat un apartament(aspen something) cu jacuzzi propriu si sauna. -la jumatate de pret -intreaba si tu daca mai au oferta. Cu mocheta pufoasa, pat king size si toate cele. Plus mesele gatite de antonio pasarelli. Si e la 2 pasi…
Miruna
Nu stiu cine e Antonio, dar io mi-as lua o cazare in capatul strazii, atat imi e de somn
Elena
Si acum varianta lunga ca sunt in uber si merg la concert dupa 4 ani de copii. O sa le scriu cum imi vin, luati ce va convine. Apar studii cum ca suntem o generatie care uita de nevoile personale si de cele ale cuplului prioritizand excesiv copiii. Voila…noi care tindem spre parentingul cel mai cel…uite unde gresim din ce zic cercetatorii. Sunt aia care se duce si la toaleta cu ambii copii, dar dupa 4 ani incep sa realizez ca si cuplul si sotul si chiar si eu(tot pe ultimul loc sunt, mai am de lucru) avem nevoi. Si ca da, e bine ca facem eforturi sa fim parinti buni, dar o prietena psiholoaga mi-a spus ca noi avem nevoie de timp in doi sa ne giugiulim fara sa stam cu grija copiilor. Si ma educ sa inteleg si sa prioritizez asta.Multumesc Miruna pentru partea cu asumarea vinei, chiar azi am zis: hmm, plec azi dupa amiaza, bunica e inca asa si asa, nu si-a revenit complet dupa doza booster vaccin si apoi am zis: Bine ai venit vina, esti aici dar este ok, o sa fie bine, este si bunicul prin preajma.Acum ajung la concert cu 2 ore mai devreme in care ma voi plimba pe Calea Victoriei singura(ca nici nu-i zic sotului ca am ajuns, sic) si apoi ma vad cu el cu fluturi in stomac. Este bineeee, fredooom…
A
Eu zic să pleci si sa nu te simți vinovată pentru că din tot ce am citit, părinții tăi chiar sunt de încredere și poți lăsa copiii cu ei. Noi de 6 ani și jumătate suntem tot cu ei. Recent am mers cu unul dupa mine zilnic la kinetoterapie si masaj in timp ce celalalt era la scoala, cam asa e situația la mine. Dacă as știi ca pot să ii las în siguranță cu cineva care se descurcă, as pleca 2-3 zile.
Oare cum o fi sa te plimbi prin Londra sau pe oriunde, fără sa cari toata casa în poșetă? Ma refer la sticle de apa, ronțăieli, pișoarul de care vorbești (si eu il am!)
Miruna
Da, ai dreptate. Cred ca problema nu sunt copiii, ci eu.
Sper ca esti bine si te-a ajutat kinetoterapia. Stiu ca totul e mai complicat atunci cand iei un copil cu tine 😬
Gabriela
Eu pot să spun doar atât. Pentru o bună sănătate mintală a părinților chiar este recomandată o escapadă în 2 din când în când. Și stai liniștită, copiii mereu vor fi bine cu bunicii și nici nu își uită părinții, din contră 😁
Anca
Universul ne-a transmis un maaaare semn cand am castigat o excursie la Paris!!! All inclusive!!! De Valentine’s Day!!!
Si stii ce am facut? Ne-am dus, dar am luat si copilul de 1 an si 11 luni cu noi, pentru ca nu puteam sa concepem altfel. A fost bine, normal, doar eram impreuna, dar realist vorbind copilul n-a inteles nimic, a fost super mega obosit si noi n-am avut parte nici de romantism, nici de distractie la Disneyland, deoarece copilul s-a speriat chiar si de Mickey Mouse:)))
Un an si ceva mai tarziu am hotarat ca e momentul sa plecam doar noi doi undeva, am luat bilete si cazare si mi-am anuntat sotul ca ne vom aniversa cei 4 ani de la casatorie la Milano.
Nu te mint, a fost greu sa plecam, in aeroport ne uitam mereu dupa copil, aveam sentimentul ca am uitat ceva:) Dar a fost foarte frumos, a trebuit doar sa ne concentram pe ceea ce era chiar in fata noastra: noi doi si Domul din Milano.
Go for it! N-o sa-ti para rau. Dupa ce te intorci acasa, bineinteles:)))
Miruna
aaaaa :))
Ana
Sa va povestesc experienta mea !
Cand avea copilutza mea 9 luni, a trebuit sa merg la niste cursuri obligatorii la Paris!
Am luat si sotul din dotare!
Cam pe cand am ajuns la hotel, in Paris, eu eram disperata sa prind un zbor inapoi! Imediat! Atunci , daca se putea! cu greu m a convins ca nu e cazul sa dam 1000 euro pe avion !
De ciuda , am facut o amigdalita pultacee de toata frumusetea! Cu frison, febra!
Nimic nu mi a placut! Nici la cursuri , nici la vizitat! Eu vroiam acasa!
In fine 12 ani mai tarziu …. Tarraaaa ! Plecam toti 3 la Florenta cu rucsacele in spate! Pe vizitat& relaxat mood !
Deabia asteptam! Nu am mai zburat de 2 ani cu avionul!
PS: murim de frica covid ului! Dar facem asigurare! :))))
PS2: suntem vaccinati, dar tot cu emotii !!!
Miruna
Ce fain sună, have fun!
Irina
Când fetița avea 1 an și 11 luni, am plecat pt prima data doar noi 4 zile la Viena, iar copilul a rămas cu bunicii. Totul a fost ok, ne-a recunoscut:) nu a plâns, iar ei s-au descurcat ok. De atunci, in fiecare an, plecam amândoi câteva zile, iar ea rămâne la bunici.
Excursiile in doi ne ajuta mult. Ne odihnim și ne conectam si toata lumea e happy.
Silvia R.
Am citit cu sufletul la gura pana la final, sprand ca voi gasi la tine un raspuns 😅
Eu visez una si mai si: sa plec un weekend singura. Fara copii, sot sau prieteni.
Dar… ca mereu exista un “dar”, bebe de aproape 2 ani nu vrea sa adoarma decat cu mine. Nu il poate adormi nimeni altcineva. Sta fara mine fara probleme, se joaca cu bunicile, dar cand vine vorba de somn, o cauta pe mami care sa ii dea tzitzi. Am mai plecat dimineata si intors seara, era zob de obosit, dar fara sanse de adormit. Cum l-am pus la san, cum a adormit.
Deci, mai dureaza. Vreau de luna viitoare sa il duc la gradinita, program lung. Sa vad cum va fi…
Cat despre intalnirile cu sotul, am facut o chestie de Valentine’s Day. Am luat o camera la Radisson (aveau atunci niste preturi super bune) si ne-am dus la 15.30, am facut nebunii, am iesit la restaurant, ne-am intors si am facut si eu baie in cada linistita, apoi iar nebunii, iar la ora 21.30 eram acasa pentru a-i culca pe copii 😂.
Cristina
Am plecat în iunie, de rusalii, o noapte la Mamaia, am zis că avem un weekend de nebunii. Puștiul avea 1a1l. A stat cu ai mei, pentru că noi oricum locuim cu ei. Nu părea că mi-a dus dorul când ne-am întors, dar el nici nu a fost alăptat. Maică-mea, în schimb, era ruptă 😂. Noi n-am avut nebunii, ci doar somn. Muuuult somn.
Cătălina
Avea Tudor 9 luni când musai trebuia sa mergem in Spania la un eveniment. Săptămâni la rând am tot zis “il luam , nu-l luam” și tot așa … pana in ziua in care a trebuit sa plecam. “Vina” și-a făcut apariția și a început furtuna din sufletul meu. Problema era ca nu avea pașaport. Și ce credeți? Am fugit la Pașapoarte sa ii fac de urgentă, dar bineînțeles ca nu mi l au facut deși un domn de acolo mi a dat o speranța ca trebuie sa aduc ceva scris de la medic in care sa zic ca trebuie urgent sa plec cu el. Orice as fi adus, intr-o ora nu îmi făcea nimeni pașaportul. Plecasem și cu el de acasă cu tot cu bagaje.
Ne-a dus o prietena la aeroport și ea s-a întors cu el, unde acasă il așteptau ambele bunici. Dar eu?! Am plâns din București pana la Madrid cu sughițuri. In aeroport soțul a fost controlat de 2 ori și la un moment dat mi-a zis “te implor, oprește-te,cred ăștia ca sunt “Peștele “ tău”.
Horror!!!
Atunci mi-am jurat ca fără el nu mai plec orice ar fi. Insaaa, nu a fost atât de rău a doua zi. Știam ca e bine, el era prea mic sa știe de mami și tati iar eu chiar m-am relaxat 3 zile.
Have fun! 🥰
Miruna
Peștele tău :)))
Anca
Cand mergem la magazin dupa lapte (5 minute de casa) spuneam ca sunt in concediu.
Minutele mele de liniște…
Acum merg la serviciu…e aproape “Londra”
Ioana
Să vă povestesc prima escapadă… Din martie am început înțărcarea blandă, iar până în iulie, când începeam serviciul trebuia să se încheie. Bun! Tot în iulie aveam o nuntă la București, noi fiind din Arad și nu am fi dus copilul cu noi atâta drum. Înțărcarea s-a încheiat cu succes, pe la început de iulie, apoi am început pregatirile pentru weekendul prelungit de la București: două nopți am rugat-o pe bunica să culce copilul, noi fiind încă acasă, să vedem cum se decurcă când vom fi plecați. Totul a decurs perfect! A sosit ziua plecării … Ne-am despărțit de cel mic fără probleme, ne-am urcat în mașină și hai pa. Totul a fost bine și frumos, discutam cu soțul relaxați, admiram peisajele, până pe la Deva, când au început să mă chinuie remușcările. Noaptea ne-am petrecut-o la Bran, cu gândul tot la copil: oare a mâncat înainte de culcare? Oare și-a băut laptele? Oare a adormit? Oare cum doarme fără căpuțul lângă pieptul meu? Oare e acoperit? Oare cum se descurcă bunica? Într-un final am adormit suspinând, iar dimineața am plecat să vizităm castelul Bran. Acolo plin de lume, familii, copii cu părinți, copii în brațele părinților, în sisteme de purtare…. și atunci m-a apucat un plâns și niște mustrări de conștiință, că numai eu mi-am lăsat copilul acasă (care era bine, merci), că sunt o mamă denaturată, că nu mai plec niciodată fără copil… Soțul nu știa cum să mă mai consoleze. Nu doar că nu văzusem nimic pe la castel, dar am ajuns la București umflată de atâta plâns… Nu am avut nici dispoziție de nuntă, cu toate că acasă – toate bune! Duminică ne-am întors acasă, pe drum dă-i iar cu plânsul de dorul copilului. Ajungem acasă și mă așteptam să vină să ne îmbrățișăm, dar cum m-a văzut zice: mama, diseară dorm cu buni, ok? 😮
No, asta a fost prima noastră experientă fără copil, dar se pare că a fost traumatizantă doar pentru mine 🙂
Miruna
uau, te înțeleg foarte bine. Și știu că în relația asta nu numai copilul trebuie să supraviețuiască fără mamă, ci și mama fără copil
Andreea
In septembrie, dupa 8ani și 9 luni, 3 copii, am plecat și noi prima data fără ei.
A fost greu pana am ajuns în aeroport în sala de așteptare după security check. Acolo am realizat ca nu mai e cale de întoarcere și chiar o sa plecam și mi-am dat voie sa ma relaxez.
Pana atunci 6 luni de zile am crezut ca se va anula zborul din motive covid și o sa stam acasă dar a fost frumos ca totuși am încercat.
Si timpul a trecut și nu s-a anulat nimic… In ziua plecării, dacă cineva mi-ar fi spus: Andreea, poți sa ramai acasa, nu pierzi nici un ban. As fi rămas, atât de tare ma mancau stresul și vina pe dinăuntru.
Copiii au rămas pe maini bune, nu aveam de ce să-mi fac griji.
Si am plecat și a fost incredibil. Am dormit, am fost la baie linistita, am mâncat fără stres ca oare lor ce sa le comand din meniu sa si mănânce, am făcut nebunii, am avut bagaj doar pt 2 pers nu pt 5, am vizitat….noi am fost 3 zile în Puglia, Italia.
Mereu m-am gandit: oare lor le-ar plăcea, oare ar rezista sa si vizitam?
Si cand am venit acasă nivelul meu de toleranta a fost 100% și s-a păstrat asa 2 luni chiar dacă la întoarcerea am întrat direct în carantina pt ca cea mare era cu tuse și muci si s-a dovedit a fi covid 🙄.
Ce vreau sa spun este ca, niciodată nu o sa fie un moment bun pentru asta dar atata timp cât ești conștientă ca cei mici sunt în siguranță, cu persoane de încredere, cu care ei sunt obișnuiți…. Just go for it…. E ca și smulgerea plasturelui.
Miruna
Mai am până la 8 ani și 9 luni :))
Dana
Tu îți poți imagina oare cât de mult o sa îți hrănească relația de acum încolo o astfel de escapada, numai cu “motociclistul tău”? Nu cred, ca nu ai mai sta pe gânduri dacă ai ști.. Noi am mers într-o vineri seara pana într-un oraș frumos aflat la o ora jumate de mers cu mașina, ne-am întors duminica pe la amiaz, fetele (2.5 și 5 ani) au rămas cu mama și ne-am întors de acolo cu rezervorul atâta de plin de bine și de drag unul de altul… #numazic
Miruna
ce fain! Mă bucur pt voi :*
Andreea
Eu am 3 copii si e adevarat ca uneori e greu sa discutam intre noi. E frustrant uneori, dar nu ne dorim sa plecam nicaieri fara ei. Eu ca eu, dar sotul e asa de panicat sa ii lase pe copii cu altcineva ca ar lesina de stres. E inca traumatizat ca a fost lasat de mic la gradinita saptamanala. Nu avem nici unul incredere sa ii lasam cu bunicii, pentru ca sunt plini de idei invechite legate de cresterea copiiilor si nu ne-ar respecta cerintele. In plus, am hotarat ca o sa plecam acum in vacante cu copiii cat mai au si ei chef de plecat cu noi ca apoi o sa creasca si o sa tanjim dupa ei.
Miruna
Păi da, și noi l-am luat pe tudor peste tot, nu ne-a fost greu nicio secundă, a fost mega fun cu el. De ex., la Barcelona am fost de două ori înainte și fără copil, dar cu el a fost parcă alt oraș, am făcut chestii mult mai faine, am râs, a fost așa haios.
Cu doi, însă, e altă mâncare de pește, acum simt și eu nevoie de o pauză din când în când, de mai multe ori pe zi :p
Marina
Noi la primul copil am plecat doar noi 2 de cand avea 9 luni, statea cu oricine fara probleme, era vis. Ei bine, de cand a venit fetita, am nimerit alt model, genul care sta lipita cu superglue de mine. La 2 ani si 2 luni ai Emiliei, dupa multa lupta de convingere cu bunicii, am plecat doar noi 2, 4 nopti. Cand ne-am intors, eu deja planuiam urmatoarea iesire :))
Este un sentiment de libertate sa poti merge fara sa cari juma de casa dupa tine, fara sa te intrerupa cineva la fiecare 5 min, mai ales dupa pandemie, a venit la fix acest concediu.
Curaj Miruna, se poate! O sa fie bine 🙂
Miruna
Simt că înțelegi cu întreruptul cum e. merci.
Vale
Cu primul copil am plecat in 2 cand avea 1an4l, pana la londra 😁special pentru un spectacol. Am plecat sambata dis de dimineata, dum noapte m-am intors sa culc copilul. El s a bucurat de un we end cu bunicii, noi de un we end in 2, m am pompat prin toata baile pe care le intalneam in cale, dar a fost minunat. Acum, 36 ani si 2 copii mai tarziu(3 ani; 4 luni) mai avem de asteptat pana sa putem pleca singuri:) cel mic e alaptat exclusiv, nu ia biberon(cel mare a fost la fel!), e greu ca mama sa se ocupe singura de ei amandoi in acelasi timp momentan. Nu trag sperante ca in urmatorii 2 ani sa putem pleca singuri:) da si cand om reusi …. Probabil vom dormi 3 nopti si 3 zile legate 🤣🤣🤣
Miruna
Vale, 2 ani trec repede! :*
Sorinam
La primul copil nu am simtit nevoia unei vacante fara ea, desi aplicam metoda turist in orasul meu: ieseam la o cina in doi, apoi ne cazam o noapte la un hotel in oras :). Iar ea ramanea cu matusa sau bunica :). acum, dupa un an cu doi copii, abia astept sa pot programa un weekend in doi. Mai multe zile nu imi doresc.
Miruna
Să știi că și eu mă gândeam la un hotel în oraș, nici măcar nu pentru peste noaptea, ci pentru somn peste zi, asta putem servi la orice oră 😛
Natalia
Vina o să fie cu tine mereu, mai ales dacă nu îi dai și tu drumul nițel. 🙂 Ia-o în brațe și pornește la drum.
Duceți-vă undeva mai aproape ca să fii mai liniștită că poți să revii repede daca ceva nu merge cum ai planificat. Fă-ți plase de siguranță, dar duceți-vă.
Cred că doar așa vei putea peste 2-3 ani să pleci fără vină (asta îți dorești?), observând-o și lucrând cu ea de pe acum.
Oana
Avem 2 copii: 5 ani si 2 ani si de 6 ani nu am mai plecat niciunde fara ei, nici macar o noapte. Eu am inceput serviciul anul acesta si viata a devenit mult mai complicata si mai obositoare: dus copiii la gradinita, serviciu, luat copii, parc, mancare, baie si somn, asa ca in octombrie am hotarat cu sotul meu ca nu se mai poate. Am primit acceptul bunicilor si ne-am cumparat bilete pe 4 zile in Barcelona. Pana in ultima zi am fost convinsa ca nu vom pleca. Ca se vor imbolnavi copiii, ca se va inchide iar tot din cauza Covidului, dar nu s-a intamplat. Am reusit sa mergem si sa savuram 4 zile doar pentru noi. M-am simtit de parca traiam viata altcuiva, a fost o senzatie fantastica. In a doua dimineata dupa ce am ajuns (la ora 5) am vazut ca ma suna bunica de acasa. Am inlemnit, stiam ca nu e ok daca ne suna la ora aia. Copilul cel mare a facut o enterocolita, my worst nightmare, dar am reusit sa gestionam prin telefon situatia si a fost ok. Si cu toate astea, cu stressul a ceea ce se intampla acasa, tot a fost magnific. Deja planuiesc in cap urmatoarea escapada, am zis ca de acum vom face macar una pe an. Pentru ca meritam
Mihaela
Frumoasa postare, big like 😉
Georgiana
Mie daca mi-ar zice maicamea sa plec doua saptamani ca are ea grija de pusti, pfuuuaai, stii cum as zbura? (bine, nu chiar doua saptamani). Daaar, cum spuneam mai sus, cred ca de fapt problema e ca nu te simti pregatita sau cumva ti-e frica, ca nu vei mai putea “reaprinde flacara” din cuplu. Totusi, ar trebui sa ne gandim ca la un moment dat copiii vor zbura din cuib iar noi vom ramane din nou in doi, la urma urmei am fost doi la inceput si ar fi trist sa nu mai fie nimic.
Alina Popa
Eu as pleca 1 noapte pentru inceput. Primul copil 2 ani si 2 luni. O zi jumate fara plansete, pipi, caca, papa never killed anyone.
Emilia
Buna! Nu știu cum este sa pleci fără copii in concediu. Dar știu că astăzi, fiind într- un supermarket, legănam căruciorul de cumpărături în timp ce privirea mi- era printre rafturi. Fetele, una de 6 ani și una de 8 luni, mă așteptau cu bunicii afară. Nu sunt pregătită să plec nicăieri fără ele, sunt extensia mea acum. Ele sunt pe primul plan, oricum întotdeauna i- am pus pe alții înaintea mea: părinți, apoi soț. De acolo și dependenta aceasta de copii.