El conducea cu mine-n dreapta. Eu mă întorsesem într-o parte, copiii dormeau în scaune în spate, iar degetele mele învârteau o șuviță a lui de parcă încercau s-o prindă.
Îmi știu pe de rost copiii. Sunt prima care le observă o aluniță, o vânătaie nouă, le sunt termometru și știu când sunt bolnavi înainte de oricine.
N-am însă aceleași abilități și față de mine.
N-am nici pe sfert aceeași duioșie când îmi pieptăn o șuviță.
Mă rușinez ca o copilă când cineva îmi spune că sunt slabă sau frumoasă.
Și simt o urgență să mă scuz de fiecare dată când o haină mi se complimentează.
Adun toate resturile din farfurie și uneori nici nu comand un fel doar pentru mine, știind că precis rămâne ceva de la copilul cel mare.
Îmi critic soțul că nu mă pozează, dar adevărul e că niciodată nu mi-a plăcut de mine în poze.
Îmi aleg haine mai ales în funcție de ce mă avantajează și mai puțin în funcție de ce îmi place.
Dar vacanța asta care nu s-a încheiat încă, fiindcă încă mă găsești defilând în pantaloni scurți pe stradă, m-am purtat altfel cu mine.
Și cu lucrurile care contează.
Mi-am tratat corpul ca și cum ar aparține cuiva pe care iubesc.
Asta a fost intenția.
Sigur că n-am slăbit dintr-o dată și nici nu mi-au apărut haine noi în valiză. Sigur că nu mi s-a coafat părul și nici pielea nu mi-a întinerit peste noapte.
Doar că am văzut eu părțile alea bune. Ca o lumină care s-a aprins acolo unde închideam ochii să privesc altădată.
Și ce dacă ai celulită pe picioare? N-o lăsa să îți strice vacanța la mare. Celulita va fi aici și luna viitoare, dar concediul tău durează fix 7 zile.
Și ce dacă ai burtă în loc de pătrățele? N-or să dispară într-o săptămână, așa că ai face bine să te bucuri de ce găsești de mâncare.
Și ce dacă n-ai brațe lucrate? Dacă suntem sinceri nici n-o să ai vreodată, așa că ce poți face astăzi pentru ele e să le dai voie să sară în aer de fericire.
Și ce dacă rămân resturi nemâncate, scrie cumva Recycle Bin pe tine?
Și ce dacă ai două feluri de gel de duș acasă. Îți poți cumpăra unul fin și scump, ăla care îți place cel mai mult ție.
Și ce dacă ai riduri și piele uscată. A zis cineva că nu te iubește bătrână?
Chiar dimpotrivă, prietenele mele.
I-ai spune copilului tău că are picioare strâmbe?
I-ai spune copilului tău că are șunci în loc de burtă? Un păr oribil în dimineața asta? L-ai lăsa pe el să mănânce toate porcăriile pe care le bagi în tine? Sau să sară peste prânz fiindcă are ceva cu adevărat mai urgent decât să mănânce, de exemplu, un joc care nu s-a terminat? L-ai lăsa la soare fără să-l ungi cu cremă? L-ai ignora când îi e sete, doar fiindcă sunt alte lucruri care nu pot aștepta? Dar când i se face somn, l-ai forța să mai stea până bate gongul de culcare?
Niciodată, sincerele mele.
Fiindcă iubirea nu critică, iubirea ridică. Iubirea alege ce-i mai sănătos de pe un platou cu de toate.
Așa cum nu ți-ai lăsa copilul, să nu te lași nici pe tine.
A fost un moment pe plajă, în care tata m-a luat în brațe și mi-a spus că sunt frumoasă.
M-am rușinat ca o fetiță.
După care mi-am amintit intenția: tratează-ți trupul ca și cum ar fi al cuiva pe care iubești.
El mă iubea pe mine.
De ce e așa greu să primești, ziceți!
Și, când mi-a spus a doua oară, o fi crezut că nu mai aud bine (se întâmplă cu vârsta), i-am mulțumit tare.
După care, sigur că m-am întrebat dacă nu cumva i se pare, cra-cra, dar mi-am dat și mie un strop de iubire.
Da.
Tu, fetițo, ești frumoasă.
Mi-am pus inclusiv o rochie fără umeri, portocalie cu buline roșii, imaginați-vă, pe care a reciclat-o mama de prin liceu ori facultate.
Sigur că verificam des dacă o mai am pe mine. Sigur că schimbările astea importante nu vin peste noapte. Dar cred că putem trăi prezentul cu noi cei care suntem acum, fără să-i rănim pe noi, cei care vom fi mâine ori la anul.
Pentru că, de fiecare dată când ne iubim mai puțin decât merităm, îi punem niște bețe în roate celui care devenim mâine. Și asta nu-i deloc corect față de această persoană. Niciunui străin nu i-ai putea face acest rău pe care ți-l faci, fără să vrei, ție.
Dar știți ce e fantastic? Că atunci când nu mai ești un Recycle Bin, nici nu trebuie să aștepți să apară pătrățelele, că te simți mai bine de îndată ce te onorezi pe tine cum se cuvine.
Josephine
Ce frumos si adevarat ai scris! Multumesc!
:-*
Elena
M-a uns la suflet postarea asta si a venit la fix pentru burtica ramasa dupa sarcina, de care am senzatia ca nu mai scap. Teoria o stiu, dar cateodata o mai uit si cand primesc cate un reminder mi se pare fabulos. Multumesc pentru postare si reminder! Suntem minunate asa cum suntem!
Cristiana
Mi se pare foarte trist ca un articol asa frumos si sensibil continua sa fie blocat in idei ca: “Mă rușinez ca o copilă când cineva îmi spune că sunt slabă”. Pe de alta parte, mi se pare uman, inca o dovada a lucrului cu noi si cu ideile preconcepute pe care inca le avem toti si cu care trebuie sa ne impacam sau sa ne “luptam”.
A fi slab nu inseamna neaparat ca iti iubesti corpul, nici nu e o reusita morala sau de alt fel. Stiu, goes without saying ati zice, dar uite ca nu. Spre exemplu, eu am fost “complimentata” cu vai ce slaba esti in cele mai negre momente ale vietii mele, in plina criza de anxietate, anorexie, depresie. Trebuie sa incetam sa percepem aceste evaluari ale corpului nostru, de catre alte persoane, ca fiind complimente. Nu sunt si efectiv nu este treaba altora sa isi dea cu parerea despre corpul nostru, mai ales daca habar nu au ce ni se intampla si pe dinauntru.
Miruna
Cristiana, înțeleg că fiecare proiectează în aceste vorbe ce simte el și e perfect normal. Pentru mine, să fiu slabă e un vis dintotdeauna, să fiu grasă e o imagine cu care mă lupt. Știu că nu ar trebui să fie așa și te asigur că mă lupt cu toate armele să scap de aceste atribute și de puterea lor asupra mea.
Doar că uneori ceea ce ne dorim e mai puțin puternic decât ceea ce este, iar să ne prefacem că e altfel nu ne ajută cu nimic.
Cristiana
Cu siguranta, este clar din ce scrii ca asociezi a fi slab cu a fi frumos, nu e de mirare, asa am fost invatate de societate, e aproape imposibil sa fie altfel. Tocmai de asta am si zis ca e mereu o lupta si e greu sa schimbam anumite tipare de gandire oricat ne straduim 🤗
Denisa
Ca de obicei, redare perfecta a trairilor multora dintre noi.
Eu nici nu ma mai rusinez daca na complimenteaza cineva.Ori ignor complet complimentul, ori adaug eu un detaliu care sa-l demoleze , ori analizez in detaliu complimentul sa vad ce intentii ascunde.Boala curata recunosc.
Deci, inca o data , Miruna ai descris perfect cum alegem sa ne tratam mai rau decat pe dusmanii nostri.
Ridic mana si la partea cu recycle bin.Exact asa, parca-mi pierd mintile sa vad vreun rest in farfurie.Apoi furie si nervi ca nu ma rspecta cei de langa mine.Cum Doamne iarta-ma sa ma respecte ceilalti cand eu le arat ,de mai multe ori pe zi,ca nu vreau acest respect .
Elena
Da, si eu ma lupt cu asta. Am fost slaba inainte de copii, acum normala dar cu burta, nah, piele lasata si restul. Incerc sa mai fac sport si sa mananc echilibrat fara sa pun presiune. Mereu sunt recunoscatoare pentru corpul meu care ma ajuta sa am grija de copii. Si sa va spun o treaba. Cu o luna inainte sa plec la mare am inceput in fortza abdomene si mancat low carbs. Eh, cu 3 sapt ianinte mi-am scrantit piciorul. Ma rugam la Domnul sa-mi repare piciorul de numa numa, ca nu mai puteam alerga si ingrijii copiii. Acu ca mi- a trecut, ma amuz cu sotul, zic lasa ca cu burta sunt top pot sa le fac pe toate sunt wonder woman, dar fara picior…