Boala Namtimp și 5 obiceiuri care te fac să te simți mereu ocupată

obiceiuri ocupată miruna ioani

Propoziția asta ”n-am timp” e ca perfecționismul trecut la calități în CV. Adică, o păcăleală.

Faci un pact diavolesc cu acest Namtimp, încât aproape întreții simbioza asta bolnăvicioasă. Eu am momente când plec de la Sibiu fără să fac razia prin dulapuri, pe care mi-o propun de fiecare dată în prima zi de vacanță la părinții mei. Și mă bucur aproape că n-am făcut-o, cu gândul că voi avea cu ce să încep data viitoare când venim.

Parcă mă simt mai bine să știu că rămâne ceva de făcut.

E deja după-masă când scriu acest articol. Soțul m-a întrebat ce-am făcut azi. Nimic, i-am răspuns. Și e ora 3!

L-am văzut cum se oprește din mâncat și își îndreaptă furculița spre farfurie, după care o flutură în aer cam jumătate de cerc.

-Și asta?

Ah, da. Un piure de cartofi și niște pulpe de pui am făcut, deci nici măcar un prânz întreg.

Și n-am avut timp să stau. De dimineață, de când am deschis ochii și m-am ridicat din pat, nu am stat. În afara celor 12 secunde pe care le-am petrecut, în medie, pe toaletă pe ziua de azi. N-am scris nicio vorbuliță, am stins câteva focuri online și am răspuns la un mail urgent pe care nu l-am văzut ieri.

ȘI E ORA TREI.

Dacă s-ar fi stricat frigiderul, aș fi găsit timp să chem pe cineva să-l repar. Sau dacă m-ar fi inundat vecinul, aș fi găsit timp pentru un instalator. Înțelegeți în ce direcție merg. Dacă mi-aș fi rupt un picior, aș fi mers la spital.

Doar că de ce să fie nevoie să pățesc ceva groaznic ca să-mi fac timp? Sunt bătută-n cap?

De ce îmi iese din gură ”namtimp” cu un soi de mândrie chiar?

Cum se face că aproape am nevoie să fiu atât de ocupată?

Dacă și tu suferi de boala Namtimp, știi ce vreau să zic.

E sindromul acela când ești constant contra cronomertru și te grăbești să mai faci ceva. Ți-ai dori să ai mai mult timp.

Ești mereu obosită să faci ceea ce vrei cu adevărat să faci. Simți că nu mai poți și nu știi exact de ce. Ești cu motoarele turate constant, dar nu ai opțiunea să te oprești.

Iar dacă ești ca mine, o să găsești și justificări pentru boala Namtimp. O s-o aperi ca pe ceva al tău.

Zilele trecute m-a întrebat bărbatu-meu ce s-ar întâmpla dacă n-aș mai spăla copiii pe dinți în fiecare zi.

Știu exact ce s-ar întâmpla, i-am zis. Aș vedea că se poate, că merge și-așa.

A doua zi, m-aș gândi, acum, dacă nu i-am spălat nici ieri, sărim și peste azi și frec bine mâine, să recuperez.

După care, m-aș trezi peste 3 luni. Pentru că în fiecare zi e ieri și azi.

Poate și tu te mândrești cu acest Namtimp.

Că le faci baie copiilor în fiecare zi.

Că te culci cu toate vasele curate, în dulap.

Că nu sari o seară peste demachiat.

Că citiți 5 povești la culcare pentru fiecare copil al tău.

Că nu comanzi pizza de trei ori pe săptămână și nu mănânci la prânz iaurt.

Dacă ești ca mine, într-un fel, ai nevoie să fii ocupată. Parcă te ține-n prinză boala Namtimp. Aproape îți dă un sens.

Te simți utilă și importantă când ești ocupată.

Și totuși ai ajuns cu cititul acestui articol până aici.

Nu mai știu cine scria că degeaba ne dorim ca ziua să aibă 25 de ore. Asta e imposibil, nu putem apăsa pe stop și deschide o acoladă temporală: inserați activitatea preferată aici, un serial, un somn, o cafea cu o prietenă, un sex, o carte, un ceai.

Nu putem să oprim timpul, dar putem să-l savurăm încet.

M-a inspirat să scriu acest articol numele unei cărți: The Abundant Mama’s Guide to Savoring Slow. N-am citit decât introducerea de pe amazon pentru că, știți voi, n-am timp 🙂 Dar iată ce zice:

5 obiceiuri care te fac să te simți ocupată

1. Ne gândim prea mult

Știți teoria bățului de chibrit? Asta e. Mâncătoare de energie. Ne facem scenarii. Prea analizăm situații. Ne imaginăm ce cred alți oameni despre noi. Ne concentrăm pe defectele noastre și pe ce s-a întâmplat prost.Ne concentrăm pe defectele altora. Irosim timp cu gândul la lucruri pe care nu le putem schimba.

2. Ne facem prea multe griji

Consumăm prea multă energie și timp cu lucruri de genul ce a mâncat copilul, ce nu a mâncat, când s-a culcat, de ce s-a trezit, cu ce să-l îmbrac, etc. Ne batem capul prea mult cu cine ce a făcut, cine ce nu a făcut și ce a mai rămas de făcut.

3. Suntem prea concentrate pe ceilalți

La ce se gândește? De ce plânge? Când o să meargă/vorbească/facă la oliță? O fi fericit? Îl traumatizez pe viață? Când o să mă pot înțelege cu el?

4. Facem prea multe planuri

Noi nu vrem ca lucrurile să fie doar făcute, ci făcute într-un anumit fel. Aici mă regăsesc teribil. Pentru că nu vreau să spăl copiii pe dinți cu orice preț, ci să fac asta într-un mod blând și jucăuș. Nu vreau să-i îmbrac în pijamale, ci să fim și fericiți când facem asta. Nu vreau doar să mâncăm din picioare deasupra oalei de pe aragaz, ci să stăm la masă cu toții ca o familie din filmele americane.

5. Facem prea multe deodată

Dacă am putea doar hrăni copiii, spăla rufele, pregăti cina, scrie mailul, plimba cățelul, suna bunica, face piața, citi o carte, juca un joc, viața ar fi mai simplă, zice autoarea Shawn Fink. În timp ce scriu, nu mi-e foarte clar ce mănâncă ea sau cum să fac eu toate astea pe rând și încet și în aceleași 24 de ore, dar poate vă simțiți voi inspirate și împărtășiți.

Aș mai avea multe de zis și promit să revin inclusiv cu niște soluții. (Doar că, oricât am vrea noi s-o facem, viața nu e ca-n cărți.)

Deci într-o zi. Știți voi, când o să am timp.

Miruna

p.s. Dacă sunteți curioase, cartea e aici.

foto Unsplash

Articolul anterior

Nu ne mai spuneți că atunci când vor crește, ne va fi dor

Articolul următor

Victimele incendiilor din sistemul sanitar, peste numărul declarat, fiindcă oamenii fac orice să fugă de spitale

14 Comentarii

  1. Andressa

    … n-am timp sa citesc ?
    Dar am timp sa alerg !!!!! Zilnic!

  2. Iulia

    Si deci cartea asta ne face mai organizate? Sau ne face sa ne schimbam felul de gândi ? Sau ne face sa mai tăiem din lista cu ” trebuie”?… Ma regăsesc TOTAL în ce ai scris. Ai uitat sa spui ca “si dacă ai avut timp pentru ce ti-ai propus azi”, mai ai alte 10 lucruri retroactive de care nu ai avut timp zilele trecute, si deci tot nu ai timp de tot….”

    • Nu stiu, ca nu am citit-o. Dar m-a inspirat un pic la ce as putea face cu viata mea.
      Nu mi-a placut tonul cu care incepe autoarea, careia ii iese deja tot ce scrie, ea isi traieste viata slow si savureaza si le face pe toate si are 4 copii parca si ma enerveaza cumplit toate acest lucruri in acest moment, pt ca eu nu reusesc nici cu 2 copii astea.

      • Loredana

        Astept micile solutii pentru acest namtimp. M-am regasit in fiecare rand scris, dar in special in *nu vreau sa fie doar facute, ci facute intr-un anume fel*.
        Multumesc pentru ca ai scris despre asta si ai pus in cuvinte ceva ce mi-era greu sa definesc

    • Ana

      Nici eu nu prea am timp, dar nu mă regăsesc în text. Am momente când mi-e ciudă că nu am timp, dar în rest știu că oricum nu am cum să fac mai multe . Nu sunt de-acord cu : opreștete și fă-ți timp
      , pentru ce îți place . Chiar nu pot să mă pun în pat să citesc , când știu că cina nu va fi gata din cauza asta. Gândul oricum nu mă va lăsa să mă relaxez. Deci tot trebuie să facem lucrurile într-o anumită ordine.
      În trecut și eu mi-am dorit să stăm la masă ca în filmele americane ( și multe altele) acum mi-am dat seama că noi nu suntem în filme. În viața reală e pur și simplu altfel, știți și voi asta .

  3. Ama

    Mi-e teama de ziua in care voi avea timp, chiar daca estimez ca se va intampla peste minim 10 ani.
    But you know what they say: the days are long but the years are short.

  4. Alexandra

    Off, chiar daca nu am copii, tot namtimp ??

  5. Cora

    Eu sufăr de namtimp, dar nu vreau sa ma tratez. Cică e o boala care mai trece, după ce copiii sunt mai mari, și e caracteristica mamelor. Ar mai trece și cu ajutor de la tătici, dacă ar fi ca tăticul lui Tudor și Victor, sa vadă și să-l intereseze mama copiilor lui?.
    In alta ordine de idei, nu vreau sa ma vindec, pentru ca eu chiar vreau sa știu ce-a mâncat copilul mic, sa ii fac o ciorba, sa îl știu spalat pe dinți, lucrurile astea mici sunt ce au nevoie copiii mici, baza pentru mai târziu. Când va fi mai mare, poate alege dacă mănâncă ciorba din frigiderul meu sau cartofi “tari” de la colt, voi fi mai puțin încărcată de grija asta, ca are baza de la mine.
    În plus, mi se pare ca titlurile enumerate din carte, conduc cumva la ideea ca mama de copil mic e vinovata și când e mama bună și are grija de el.

  6. Andreea

    Eu mi-am comandat cartea la sugestia ta si e deja pe Kindle. Pe mine m-a ajutat mult cartea Cassandrei Aarsen – Real Life Organizing. Ea are mai multi copii (parca 3) si sustine ca fiecare dintre noi avem stiluri diferite de organizare in functie de personalitate. Eu, de ex., sunt genul pe care o deranjeaza sa aiba lucrurile insirate la vedere. Poate sa fie haos prin sertare, dar daca nu il vad ma simt deja mai bine. Tot ea spune ca nu e fezabil ca cineva cu copii mici sa stea o zi intreaga sa faca ordine. Ea spune ca daca am aloca 15 minute pe zi sa facem decluttering la un singur sertar intr-o perioada rezonabila am avea o casa mai aerisita. Eu am aplicat-o la o parte din casa si e super. Am rezonat cu cartea asta infinit mai mult decat cu Marie Kondo. Eu am momente in care sunt ceva genul “go with the flow” si momente in care imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Am 2 copii de 4a9l si 2a3l si in 2 luni nasc a 3-a oara. Am nevoie urgent sa abordez diferit timpul si lipsa lui.

  7. Eu am inceput de ieri sa urmaresc pe ce se mi duce timpul. Mi-am pus alarme din jumatate in jumatate de ora, o agenda mica si pix langa mine, iar cand suna alarma, trec in agenda ora si ce am facut. Am fost inspirata de https://hbr.org./2018/04/track-your-time-for-30-days-what-you-learn-might-surprise-you (da, e cu . dupa org, un mic truc sa putem citi articolele fara sa ne mai facem cont; . dupa org sau com merge la mai toate informatiile care sunt paywall). Ieri am fost de o productivitate rar-intalnita: jucat cu copilul, citit, munca mea etc. Azi vad ca stau si mananc de pranz de o ora jumatate. E si asta o idee, tinutul bugetul timpului. Pana la urma, e acelasi lucru ca bugetul familiei.

  8. Violeta

    Nici eu nu prea stau bine la capitolul timp, dar sa citesc imi “fac” timp, cu orice (chiar orice) pret. O sa citesc sigur cartea asta. Cred ca “solutia” e organizarea super-precisa, de la care nu trebuie sa se derapeze, evident in functie de situatia fiecaruia.

  9. Boala asta am moștenit-o din familie. Și încerc să o vindec acum, cam târziu, după ce am devenit mamă. Cu cât știu că mai puțin timp să fac și ce îmi place, nu numai ce trebuie, cu atât mă mobilizez mai tare. Uneori. Și se simte tare bine.
    Alteori nu merge. Unde mai pui că boala Namtimp se transformă în Amtimp-dar-nu-mai-am-energie ??

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 159 queries in 0.394 s