Dacă cineva ți-ar întinde platoul lui cu mâncare stricată, ai lua? Ăsta e bullying-ul. Refuză. Apără-te. Rămâi în echipa ta (p)

bullying miruna ioani

Cineva întreabă de tehnici pentru înțărcare și primește, în loc de răspunsuri, regrete și de ce-uri. Că de ce faci asta, că nu e bine, că ți se pare, că mamele bune nu înțarcă. Comentatorii se coalizează, își dau like-uri reciproc și inimioare. Nu se mai opresc din vâltoare.

E bullying. Mama asta nu se simte altfel decât încolțită.

O gravidă vrea să nască natural, medicul îi zice că n-are nimic împotrivă, iar cu o lună înainte de termen începe să-i picure-n ureche: ba că e copilul prea mare, ba că e mama prea mică, ba că n-are șolduri suficiente, ba că nu va putea să împingă.

E bullying. Pacienta asta n-are o opțiune reală.

O femeie e agresată pe stradă, ajunge la urgențe. Lumea o critică pentru că, întâmplător, lucrează la o televiziune. Alta primește câțiva pumni de la bărbat, dar lumea vorbește despre fustele ei scurte.

Să faci bullying când cineva e deja la pământ e cea mai josnică formă de bullying.

O mamă dă anunț că-și caută bonă serioasă. În loc de recomandări, primește comentarii că e o profitoare și o zgârcită. Că își bate joc de bonă, că o angajează sub pretextul să se joace cu copiii și apoi o pune să-i spele chiloții. E un grup dedicat.

Acest bullyying se întâmplă cu sfințenie, la fiecare anunț de angajare.

Un soț face mișto de celălalt soț de față cu alții. Nu contează care, de care. Lumea râde, doar că nu e nostim. Oricât ar fi cineva de neîndemânatic, șofer prost, bucătar groaznic, e o batjocură în discursul ăsta. Un dispreț care îți provoacă repulsie. Aș vrea să știți, doamnelor și domnilor tentați să râdeți de partnerul vostru, că nu sunteți nici grozavi și nici comici. Dacă vreți să fiți simpatici, nu un bully, țineți minte: singura persoană de care aveți voie să râdeți sunteți voi înșivă.

Concluzia e așa:

Dacă întrebi cum să înțarci, ești o ticăloasă. Dacă alăptezi peste 1 an, ești o exagerată. Dacă întrebi de bonă, îți cauți sclavă. Dacă te-a înșelat bărbatul, vezi că nu ți-ai epilat părul. Dacă ți-a tras o palmă, probabil ai meritat-o. Dacă te-a violat puțin în baie, aveai fustă scurtă.

Multă vreme am crezut că cea mai bună reacție când ești victima unui bullying e să te retragi, să dispari, să dai scroll, să îți vezi în continuare de viață.

Să nu provoci, să fii fata cuminte. Aia cu fustă lungă și batic pe frunte.

Până s-a întâmplat ceva.

Mi-a zis Tudor că l-a lovit un copil la grădiniță.

Atunci mi-am dat seama că nu avem niciun motiv să încasăm aceste palme. Imaginați-vă că aceste judecăți ale oamenilor vin din frustrare, dintr-o energie negativă, pe care ei vor să le dea mai departe. Nu ai de ce să-i lași să te otrăvească. Tot bullying-ul ăsta e mâncarea lor din debara, ținută acolo ani de zile, deja stricată, din care te servesc și pe tine.

Refuză. Apără-te. Poți face asta.

Mamele care spun altei mame să nu înțarce sunt victime. Și ele au fost rănite de  sfaturi cândva. Ginecologul care își intimidează pacienta ca s-o taie face asta pentru că nu știe altceva. Oamenii acuză victima unui atac, fiindcă sunt atât de loviți de viață, încât e singura situație în care pot ieși învingători. Pe facebook. Soțul care face mișto de soție are o stimă de sine atât de scăzută, încât trebuie să o înfunde pe ea ca să se remarce.

Ei toți îți întind platoul lor cu mâncare stricată. Colcăie viermii și miroase a hoit.

Refuză. Apără-te. Rămâi în echipa ta.

Pentru că, dacă și tu te trădezi, n-ai cum câștiga campionatul.

Însă nu vrei să îi dai apă la moară unui bully. Când vrei pace, ai nevoie de o strategie, nu de luptă.

(În online, îmi aleg bătăliile cu grijă. Uneori răspund, comentez cu ce am de zis și dezactivez notificările de la acea postare. Nu pentru bully comentez, ci pentru ceilalți care citesc ce scrie. Alteori ignor, mai ales când e o inepție sau o nedreptate. Răspunzând, doar alimentez o aberație. Dacă deja a răspuns altcineva, nici nu mă mai bag, chiar dacă îmi era insulta adresată. Când cineva își bate joc de altcineva pe pagina mea, direct block, că e foarte simplu. În viața reală însă e puțin mai complicat.)

Lovitura respectivă de la grădiniță nu a fost ceva serios, mi-a povestit copilul. Dar asta e mai puțin important, ci că a fost o oportunitate pentru mine. Să îi spun despre cum să reacționeze când cineva îl lovește. Dacă e din greșeală și își dă seama de asta, poate trece peste. Dar dacă cineva îi face rău intenționat, vreau ca fiul meu să își știe lua apărarea.

Să nu stea ca un fraier să încaseze.

Nici pe internet, nici la grădiniță.

Prima dată când el m-a lovit (într-un tantrum), i-am prins mâinile și i-am repetat: Nimeni nu are dreptul să mă lovească.

Pentru că în momente de inensitate emoțională, se lipește de el cel mai bine.

Nimeni nu are dreptul să mă lovească.

Apoi i-am explicat că e obligatoriu să pleci dintr-un loc unde nu te simți confortabil, unde ești lovit sau amenințat și în ce situații ceri ajutorul unui adult. După care, am căutat o strategie, replici pe care să le dea ca să se apere:

Când cineva îi zice: -Prostule!
El să răspundă: -Spui asta, pentru că nu mă cunoști prea bine.

Când cineva îi zice: -Bebelușule!
El să răspundă: -Ți-a intrat ceva în ochi? Cred că nu vezi bine.

Când cineva întreabă câți ani are (îl deranjează această întrebare),
El să răspundă: -Am 250 de ani, dar sunt doar de 4 pe pământul ăsta.


Când eram mică, aveam o dermatită atopică destul de urâțică pe brațe. Cum dădea vara și apăream în mânecă scurtă, cum începea lumea la mine:
-Vai, sărăcuța, dar ce ai pățit aici pe piele???
Mă enerva la culme, mi se părea rușinea rușinii. Pielea era uscată și roșie, cu multe bubițe ca niște coșuri.
Tata mi-a zis într-o zi ce să le răspund acestor oameni:
-Spune-le că e o ciupercă rară și foarte contagioasă.

A devenit propoziția mea preferată. Aproape că abia așteptam să fiu întrebată.


O astfel de putere vreau să-i dau și eu lui Tudor. Și apoi lui Victor. O astfel de putere vreau să am și pentru mine. Fiindcă nu-ți poți petrece viața părăsindu-te în momentele când ai cea mai mare nevoie de tine.

*Articolul acesta face parte din al șaselea an de campanie anti-bullying inițiată de Cartoon Network și este remunerat.

Cartoon Network este partener cu Asociatia Telefonul Copilului care oferă consiliere prin intermediul echipei sale de psihologi și personal instrut. 

Copiii agresați, familiile lor, martorii și profesorii pot contacta Telefonul Copilului pentru asistență la telefonul verde 116 111, pe platforma de consiliere online www.116111.ro și pe aplicația mobilă HappyGraff. 

Mai multe despre bullying, ce poți face, unde să obții ajutor și Codul Prieteniei consultă https://clubulprieteniei.cartoonnetwork.ro/.


foto Unsplash

Articolul anterior

Dragi vecini, mulțumim că nu chemați poliția în fiecare zi!

Articolul următor

Terminați cu ”Nu vă mai plângeți, că voi aveți scutece de unică folosință și mașini de spălat”

2 Comentarii

  1. Dana Elena

    Super articol! Foarte faina replica sugerata de tatal tau. Un weekend fain sa aveti

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 121 queries in 0.409 s