Dragi vecini, mulțumim că nu chemați poliția în fiecare zi!

dragi vecini, chemați poliția miruna ioani

Dacă vreți vreodată să vă mutați și aveți vecini cu copii mici, mai căutați. Tot ce înseamnă vârsta până la 6-7 ani (zic asta, doar fiindcă sper la un strop de liniște pe atunci) e de evitat.

Zilele și nopțile acestea, Victorul meu trece printr-un puseu, așteptăm un dințișor sau doar mă iubește nespus. Dar ceva se întâmplă și se întâmplă într-o efervescență sau un entuziasm care trântește chestii pe jos, trage de mine de zici că sunt gumă de mestecat, plânge în creierii nopții fără un motiv identificat.

Nu mi-am făcut grave probleme până acum, pentru că vecinul de alături a zis să stau liniștită că e surd, cel de deasupra a zis că se bucură când ne aude că îi dă senzația că nu e singur-cuc, iar dedesubt nu locuiește nimeni.

Sau așa credeam, conform sursei vecinului de mai sus.

Doar că, surpriză! Când să ies la plimbare, cum o iau de acum pe scări, văd că iese o față nouă de la etajul de sub noi. Opaaa, am zis. Putea fi un vizitator, desigur, deși vizitatorii nu poartă șlapi cu șosete și tricou cu mânecă scurtă. Sunt totuși câteva grade peste zero acum.

Și, cum omul a ieșit și imediat s-a și întors cu un alt om, l-am oprit:
-Nu vă supărați, mi s-a părut că tocmai ați ieșit de la acest etaj. Locuiți cumva sub apartamentul x?
-Da, zice omul ușor nedumerit.
-Vai, cred că locuim fix deasupra voastră! N-am știut că avem vecini!
-Ohooo, ba da, zice el ușor zâmbind.

-Știți, avem doi copii mici. Îmi cer mii de scuze. Știu că facem gălăgie de multe ori. Chiar acum avem o perioadă mai..
-Stați liniștită, vine în întâmpinare el și, când să răsuflu ușurată, continuă, mai greu era acum doi ani, când lucram în ture și nu prea mă puteam odihni.

Faceți o groapă, să mă ascund undeva!

-Vai, îmi cer iertare! Chiar îmi zisese cineva că apartamentul e gol. Deși, și să fi știut, mare diferență nu ar fi făcut. Să știți că iubesc liniștea. Și eu îmi doresc să mă pot odihni…

-Stați fără griji, doamnă.

Și gata, a intrat în casă, adică pe ușa fix de sub apartamentul nostru în care locuim cu doi copii.

M-am simțit foarte recunoscătoare pentru înțelegerea lui. Nici nu vreau să știu de câte ori m-o fi înjurat. Dacă aș fi știut că apartamentul e locuit, i-aș fi dus măcar o felie de tort la aniversări.

Dragi vecini ai familiilor cu copii mici,

Dacă vi se pare că ne afundăm în pufoaicele de iarnă când ne întâlnim pe scări și punem ochii în pământ, nu vi se pare, să știți. Chiar ne e rușine, după câte auziți, să ne mai și vedeți.

Ne imaginăm că aveți o viață cel puțin tumultoasă cu noi pe cap. Știm că aveți dreptul la liniște și că nu meritați să vă treziți în creierii nopții, în plânsete de bebeluș pe care nici măcar nu voi l-ați făcut. Știm și cum se aude într-un bloc, unde toți dorm, orice pietricică pe parchet.

Tare.

Și noi iubim liniștea, părinții acestor copii neobosiți. Și nouă ne e mult mai grea această perioadă, în care nu prea avem unde ieși și avem de lucrat claie peste grămadă. Mulți locuim în apartamente mici, printre jucării, cărți și haine tichsite în dulap.

Vă asigurăm că nu-i închidem într-o cameră și ne cărăm la Netflix. Vă promitem că nu-s copii răi și că nici pe noi nu ne doare undeva. Pe cuvânt că nu o facem intenționat. Că ne ocupăm de ei cât putem. Citim cărți, jucăm jocuri cu zaruri și pioni, colorăm. Uneori ne-am săturat și noi să repetăm ”nu mai sări, te rog”” sau ”nu mai împinge mașinuța aia pe jos!”.

Ne dorim să respecte ora de liniște aproape mai mult decât voi. Însă nu mereu se întâmplă așa. Iar când gălăgia scapă de sub control, e de obicei fix momentul ăla în care voi tocmai adormeați.

Bebelușii plâng de la colici, de la dinți, că îi doare burta, le e foame sau frig. Iar alteori plâng doar ca să se descarce un pic.

Copiii mai mari aleargă, tropăie, freacă jucării pe parchet și țipă când vorbesc. Se entuziasmează ușor, își exprimă emoțiile în decibeli și furiile cu foc.

Suntem dotați CU și le folosim DEODATĂ sau PE RÂND: sisteme de purtare, white noise, cântece de leagăn, youtube, cărți de parenting, extraverale și vin.

Ăștia-s ei și ăștia suntem noi.

Ne cerem scuze mii și suntem recunoscători că nu chemați poliția în fiecare zi,

vecinii voștri cu copii mici

foto Unsplash

Articolul anterior

Cum am reușit să nu mai țip la copil: devenind mama care nu mai zice de două ori

Articolul următor

Dacă cineva ți-ar întinde platoul lui cu mâncare stricată, ai lua? Ăsta e bullying-ul. Refuză. Apără-te. Rămâi în echipa ta (p)

11 Comentarii

  1. Turcanu Alina

    Dar ce ne facem cand copii sunt aproape de scoala primara, alearga, trantesc constant usile de cand se trezesc si pana la culcare, iar parintii pare ca au uitat ca au vecini?! Mie, mama, cand am mai crescut( ca la 5 ani nu parea sa ma” intereseze”) imi repeta ” nu mai tranti usa”, ” mergi mai usor” …Am un respect fantastic pentru odihna celor din jur.Cand ai copilasi mai mici e greu sa poti controla situatii de gen, dar ma astept ca atunci cand copii sunt la scoala sau parintii chiar sa si aduca aminte ca peretii blocurilor sunt foarte subtiri si vreau sa ma trezesc la ora cand vreau eu , nu cand mai bubuie o usa la vecini.

    +5
    • Absolut, am acelasi respect pt odihna, e una dintre nevoile mele cele mai mari. Doar ca am si un pusti de aproape 5 ani si seara ma joc boardgames cu el. Pur si simplu nu are stare. Face roaba si sare cu picioarele. Ii spun, gata. Dupa care se joaca cu o masinuta in maini si o scapa pe parchet. Imi pare rau, mami. E accidental, nu o face intentionat, dar e destul cat sa te trezeasca etc

      +2
      • Turcanu Alina

        Imi dau seama, ca e greu cu baieteii tai, eu am pretentii de la cei de 10, 12 ani si cel mai mult de la parinti.De multe ori acesti parinti nici nu se gandesc.Am fost presedinte de asociatie, am vazut si auzit multe.🙂

        +2
  2. Anya

    Și când stai la casă cu 2 copii de școală, care nu iți sunt rude directe, și trântesc absolut toate ușile care există și țipă… Adăugăm și un câine de vreo 70kg care vânează orice mâță sau zburătoare și avem combinația perfectă. Din păcate nu am găsit o variantă să înceteze. După tura a 3 a e placerea supremă. 😣

    +1
  3. Anca

    Ca o mama de doi pui de 2, respectiv 3 ani si cu vecinii de sub apartamentul nostru pensionari, mai pot sa zic doar atat: schimba cuvintele sa pot da print direct si sa pun textul lângă felia aia de tort 🙂

    +1
  4. Mihaela

    Ce bine e când vecinii de sub au copiii și mai mici! Știi clar ca te inteleg perfect! Și ce boargames jucați?

    0
  5. Nu mi-am cerut scuze ca avem copil mic. Cand am renovat, insa, da, am pus anunt in lift si pus nr de tel. Vecina de deasupra ne-a sunat si spus ca e cadru medical la spitalul de langa si lucreaza turele de noapte, si intrebat cand va fi momentul de spart gresie si perete sa doarma cu dopuri.
    Am culcat copil la ore respectabile (7 30 -8 cand era mica) , am tinut disciplina fireasca oricarui om din bloc. Cine nu suporta niste copii e momentul sa se mute la casa la tara.

    +1
    • Alu

      Gresit. @ofemeie ! Cine nu poate locui civilizat la bloc, e momentul sa se mute la casa sau oriunde altundeva. Doamne, ce sila mi-e de enunturi din astea, similare cu ce auzim in autobuz “Daca nu-ti convine, ia-ti masina sau mergi cu taxi !”, cand problema se pune exact invers : daca nu stii tu sa circuli civilizat cu mijloacele de transport in comun, ia-ti tu masina, taxi … fiindca eu stiu sa circul fara sa deranjez pe nimeni. Tu nu stii, deci tu ar trebui sa fii persoana exclusa.
      Evident ca la bloc NU se poate locui ca la casa, Nu poti avea libertatile aferente unui spatiu personal mai larg si mult mai izolat. La bloc sunt reguli speciale de locuit care au la baza un singur si f simplu deziderat : sa nu-ti deranjezi vecinii, mai ales daca nici ei nu te deranjeaza cu nimic.
      Copiii se educa de mici, exista metode prin care galagia facuta de ei se poate reduce semnificativ si v-o spun din proprie experinta, insa cel mai adesea parintii sunt cei care nu se pricep indeajuns (sau mai rau, nici nu-si doresc) sa-si tina copiii in frau. Fara suparare ! Ca parinte, cu siguranta te poti intelege si cu un copil de 3-5 ani daca stii pe ce “butoane” sa apesi, cum sa-i pui problema. Doar sa vrei cu adevarat ! Exista literatura si persoane calificate care pot ajuta/educa in acest sens.
      Personal, nu vad de ce ar trebui sa suport harmalaia zilnica, este o forma de agresiune continua. Am aceleasi drepturi ca orice alt proprietar/locatar si nu este deloc normal ca ele sa-mi fie incalcate repetat, mai cu seama cand calvarul se intinde pe ani de zile. Repet : ani de zile !! Nimeni nu are dreptul sa abuzeze atat de mult, mai oameni buni, sa “fure” ani de liniste casnica din viata altcuiva.
      Scuzele merg o data – de 2 ori, apoi nu mai au nicio valoare, raman vorbe goale care doar mimeaza bunul simt si nimic mai mult. Asta nu pacaleste pe nimeni … si nici nu suplineste abuzul …

      Sanatate multa tuturor !

      +2
      • Eu

        Cata prostie ! Iti spun asta cu simt de raspundere, pentru ca generalizezi! Sunt copii si copii, ca si oameni si oameni : unii intelegatori, altii nu! Tu faci parte din categoria a doua. Disturbarea ordinii publice nu se sanctioneaza in cazul in care copii plang, se joaca sau alearga, pentru ca nu constituie actiuni intemeiate si indeptate direct pentru disturbarea linistii. Acelasi lucru ar trebui sa-l ganditi si voi, astia cu mai multa minte. Dar nu este cazul … Voi sunteti aia care arunca primii piatra, dar nu va ganditi la greselile voastre! Lipsa de compasiune nu este o virtute in nicio societate, crede-ma! Iti pot transmite un singur lucru : sa-ti fie rusine pentru sufletul pe care il ai!

        0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 157 queries in 0.324 s