Cei mai buni ani, acum: când copiii-s mici, noi -sănătoși, părinții sunt toți

cei mai buni ani miruna ioani

La noi în bucătărie cântau ceva Dr. Dre și Ace of Base dintr-un telefon lăsat la încărcat pe microunde. Mestecam toți patru la masă, inclusiv Victor, care zici că e contra cronometru în scaunul de bebeluș.

Când se oprește bărbatu-meu din uns felia de pâine, cu cuțitul în aer și zice:
-Muzica anilor 90. Ce mult îmi place dimineața asta.

Și mie îmi plăcea, mai ales că apucasem să înghit două lingurițe și jumătate din oul fiert. Șezând!

-Poți să și dansezi, dacă te simți bine, adaug eu.
-Doar nu cu gura plină, tati, zice Tudor.

Corect. Nu dansăm cu gura plină, Doamne ferește, asta ar mai lipsi.

-Ce perioadă fanii, anii ăia. Tabere, mare, liceu. Tare bine a fost.

E un moment de nostalgie. Și mie îmi place la noi în bucătărie, mai ales că Victor încă n-a început să tragă jos magneții de pe frigider.

-Care a fost perioada ta cea mai fericită?

Bang. Opriți muzica, numai ea e de vină 🙂

Nu sunt obișnuită cu soțul meu așa serios la 9 dimineața.

Dar atmosfera e ca de sărbătoare, muzica neîntreruptă de reclame, deci intru-n joc.

Care a fost perioada mea cea mai fericită…

-Zi, insistă el. Cei mai buni ani?

-Ăștia, zic fără să mă gândesc mai mult.

După ce s-a născut Tudor, totul a devenit mai bun. TOT. Când am rămas gravidă, apoi când l-am născut. Anul ăla a fost în topul anilor cu evenimente fericite. A venit pe lume fiul meu, ne-am întors acasă, am făcut ce am simțit după mulți ani în care am fost mai degrabă politicoasă. Cu mine, zic.

-Serios? se miră puțin, iar Tudor mustăcește un zâmbet după o cană cu lapte.

-Și acum, cu voi. Diminețile astea, muzica dintr-un telefon, înghesuiala din casă, Victorul care stă liniștit jumătate de minut și zâmbește ca o lună plină. Nu m-am simțit niciodată atât de iubită.

-Mă bucur că îți place de copiii mei.

Îl simt că nu se aștepta la acest răspuns.

-Știi ce e culmea? Că e și una dintre cele mai provocatoare perioade din viața mea. Dar o simt ca pe cea mai valoroasă.

Nici eu nu înțeleg. Dar chiar așa e.

Golden hour-ul vieții noastre. Copiii nu vor mai fi niciodată așa cruzi și lipiți, nu vor mai stâlci cuvinte, nu te vor mai întreba lucruri și aștepta răspunsuri de parcă de ele ar depinde viața lor.

Nu te vor mai lăsa niciodată să-i pupi așa mult și peste tot, nu te vor mai chema la joacă și nu te vor mai ierta așa ușor.

ACUM e timpul genunchilor pufoși și al mânuțelor calde pe burtă, al primelor teiubescuri și al tuturor celorlalte ”prime dăți” la care suntem martori ca la niște minuni.

După ce Tudor a învățat să se dea pe bicicletă, am avut o ciudată senzație de ”misiune îndeplinită”.

L-am învățat să meargă, să vorbească și să se spele pe dinți, l-am învățat ”să arăți” și puțină germană. Nu cred că tot ce urmează să-i mai dau pe lumea asta va fi pe jumătate la fel de lifechanging ca astea.

Și ce noroc că am șansa extraordinară la un bis cu Victorul care nu stă în scaun la masă și trage magneții de pe frigider.

Ne așteaptă cele mai fantastice 4-5 Crăciunuri, după care nu e că vom pierde magia, doar că ea se va transforma.

Ne ținem copiii în brațe și îi trezim dimineața cu pupici, dormim cu trupurile calde și înghesuite, avem rufe mici de întins. Spargem pahare și îi învățăm că și asta face parte din viață și din orice bucătărie în care oamenii sunt vii.

Părinții ne sunt prezenți și cu mințile întregi. Chiar și fără autostradă, sunt la o aruncătură de băț și, când nu mergem noi, vin ei.

Avem zacuscă de casă și plăcintă cu mere făcută de bunica mea. Castraveți din grădină și roșii crescute de mama ta.

Suntem tineri și încă ne place să ne uităm în oglindă și să ne căutăm trupurile în pat. Visăm împreună schimbări și luptăm pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Nu e nevoie de rujuri scumpe sau de vacanțe prețioase ca să ne bucurăm de ce avem. Mai ales viața din ultima vreme, vara cu puține călătorii și weekend-urile cu ieșiri doar în parc ne-au arătat că, de fapt, tot ce e important e gata făcut. Acum și aici, cu noi.

Deci da, fără doar și poate, ăștia-s cei mai frumoși ani.

foto pixabay

Articolul anterior

Pericole în premergător? Fiecare 24h în el întârzie mersul bebelușului cu 3 zile și statul în picioare cu 4 (studii și soluții) (p)

Articolul următor

Cum am reușit să nu mai țip la copil: devenind mama care nu mai zice de două ori

10 Comentarii

  1. Alina

    De cand am nascut, soacra mea mereu imi zice: ” Asta e momentul tau!” Cat inca e mic copilul si disperat după mine, sa ma bucur si sa profit. Asa o fi🤔😳🤪😅

  2. Silvia R.

    Chiar ca sunt cei mai frumosi. Si cei mai provocatori. Au fost frumosi si anii 2000, dar n-au avut parca aceeasi valoare, insemnatate, implinire, iubire!

  3. Frumusetea si miracolul dimineților obișnuite. Câteodată doar de ele e nevoie sa ne dam seama cât de norocoși suntem si cat de mult avem .
    Fără doar și poate cel mai frumos articol , si te urmăresc mult de dinainte de Victor si Tudor.

  4. Adina

    Fetita mea are 4 luni, si ai dreptate, e golden hour, nu m am simțit niciodată împlinită, fericita, nu știam cum sa ma bucur, acum ca ma trezesc dimineața si am lângă mine un ghemotoc zâmbăreț, care abia așteaptă sa vina tati sa ne zică bună dimineața, e tot ce îmi puteam dori, si tare as vrea sa fie asa mereu

  5. Ramona

    Plang putin. Ce mi-a placut. Cea mai frumoasa perioada si cea mai grea. In care vrem tot mai mult de la noi pentru ca nu mai este doar despre noi, o perioada care simt ca ne schimba si ne face mai intelepti.

  6. Duta Ana

    Sunt însărcinată cu al 4 le-a… plâng .. cu toată sinceritatea, m-au copleșit cuvintele tale, așa este.. câteodată simt ca nu mai am putere , as vrea timpul meu, dar trebuie profitat de el acum, cât sunt mici ❤️

  7. dia

    Cei mai frumoși ani, așa e! Deși eu cu mare drag îmi aduc aminte de cei mulți ani înainte in care am stat doar cu soțul și am călătorit atat de mult și ne-am făcut toate poftele😀acum de 1-2 ani de când avem din nou timp pt noi și un copil minunat de doar 4 ani, e o îmbinare perfecta! Sa adaug ca am mâncat in ultimele luni la prânz doar mâncare gătită de mama, asta e cireasa de pe tort😀in ultima jumătate de an ne-am bucurat atât de mult doar de noi, de casa, de natura incredibila din jur, de ciripitul pasarelelor și nopțile cu multe stele încât nici o excursie exotica sau petrecere nu ar fi făcut asta pt noi. Bucuria cea mai mare e de a fi împreuna. Acasă.

  8. Ecarulan

    Frumos scris!

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 156 queries in 0.642 s