Ma uit în parc la alți băieți. Au freza pieptănată intr-o parte, rucsac pe-un umar si pantofi cu talpa groasa. Au putina mustata inca nerasa si niste brate care incep sa devina musculoase. Unii asculta muzica, altii mesteca guma. Vorbesc cuvinte pe care nici sa le caut in dictionar nu ma pricep, pentru ca nu stiu cum “se scrie”.
E asa o mare distanta intre pufoseniile pe care le rontai eu la fiecare baie, bucutele pe care le smotocesc la fiecare scutec schimbat si imaginile din parc.
Unde or fi mamele acestor baieti? Ce rontaie si ce smotocesc ele?
Va spun, nu stiu ce ma fac fara bebelus. Cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost cu bratele pline. Chiar daca e greu de multe ori, dar lasa-ma cu doua ore goale, ca nu mai stiu ce sa fac. Ce sa fac mai intai, vreau sa zic.
Copiii mici nu iti lasa loc de intrebari din astea. Ei au nevoie de chestii acum si aici, intr-o ordine anume, se plictisesc repede si apoi platesti cu negocieri. Iar orice om normal la cap stie ca n-are nicio sansa in fata unui copil hotarat ca nu vrea ceva.
Asa greu cum e, unde-i butonul de pauza? Il apas chiar acum. Sa opresc timpul, sa-i pastrez burtica si genunchii si toate dolofanele lui. Sa-i ramana buclele si veselia si totul exact ca acum.
Cum zice articolul preferat al Cristinei Indrecan, these are the days. E gloria noastra rotunda ca doi sani plini. E tineretea pe care-o vom pomeni intotdeauna si lua cu noi cate un pic. Si e contributia noastra la lume. Caci ce sadim in copiii nostri acum, toate gandurile de adevar, respect si dreptate, vor incolti si vor desena tot ce inseamna maine.
Nu stiu ce o sa ma fac cand nu voi mai putea pupa pufosenii la liber. Nu cred ca exista fericire mai mare decat acum.
Steluta
Cum nu stii ce sa faci?! Cum zice mama:”mai faci unul!” 😇😇
Miruna
Pai, daca zice mama ta 🤪😂😂
Iuly
Da? Nu suna rau. Totusi, mama mea imi spune sa ma hotarasc acum daca il vreau pe al doilea sau nu, ca la 32 de ani deja sunt batrana.
Mihaela
Doamne!❤Baietelul meu are doar 1 an si 7 luni si deja mi se pare atat de mare. Ma uit la el si parca buclele si bebeluseala cea de inceput sunt atat de departe, incat ma sperie. Si….mi se face dor de bebelusul meu!!!
Abi
La fel ma simt.
Ieri a inceput sa manance tot pranzul singur. Efectiv nu mai voia sa ii dau eu. Si sta la masuta cu scaun..precum cei mari.
Mi-au dat lacrimile. Gata, bebelusul meu e baietel. Habaar nu am cand a trecut acest prim an :((
Tot asa m-am simtit la 10 luni cand a inceput sa mearga singur. Nu ma asteptam asa repede, fiind un pic pufos :)) atunci a fost primul semn ca nu mai este bebe :((
Vreau sa mai ramana micut :((( bine ca macar il alaptez, asa il mai tin aproape.
Ioana
Emotionant articol, Miruna!❤
Silvia R.
Ce contradictie intre sentimente. Parca as vrea sa fie mari, sa nu mai fie dependenti de mine. Parca as dormi si eu cand vreau, cat vreau. Dar sunt asa dragalasi cand sunt mici, si zambesc cu acei 3 dinti ce i-au dat. Si cand te vad si vin repede repede in 4 labe, si se ridica in 2 sprijinindu-se de tine, ca sa il iei in brate si odata ce l-ai luat e cel mai fericit om pe pamant!
Nicoleta
Copil de 10 (zece) ani, si altul de aproape 6. O sa ii îmbrățișezi si o sa-i pupi si atunci-bine, mai puțin, mai in vânt așa..dar vor fi mereu momente cand vor cauta brațele tale fie si pentru cateva momente cand, si pentru ei ,..e prea mult.
Anne
‘Oare ce rontaie mamele de copii mari’:))) a dirty thought came to my mind
Andreea
va spun eu …, se uita cu dor, mandrie si drag cum s-a dezvoltat ditaimai barbatelul de 1,80cm si 46 la picior… acum adolescent (aproape 16) si are iubita, da?! ma mai lasa si pe mine din cand in cand sa-l dragalesc..
nu ma mai asteapta tropaind cand vin de la serviciu si e ok
o femeie
Sunt iubibili si copiii mari. Cu anii dragostea se dezvolta, se latzeshte, se lungeste, se lasa pentru acasa ce nu e cool, si daca ma supar o amenintz ca vin sa o pup in fata scolii si sa ii leg shireturile si alte intimitati marunte de impachetat acasa.
In ultimul an copila s-a lungit cu 10 cm (daca nu cu mai mult) si deja ma ia ea in brate si imi fura hainele, citim serile, umar la umar, carti de adolescente ce intra la liceu si ce aventuri au, si le comentam si eu insist sa imi zica sfarsitul ca ea a citit inaintea mea, ne certam cine face prajitura sapt asta si ma pacaleste pe mine sa spal vasele de dupa, facem impreuna cina salata si pachetele pt a 2a zi sa aiba ea la scoala si noi adultii la munca si ne ciondanim ca nu sunt aliniati castravetii perfect si cine sterge roshia stoflocita cazuta pe jos etc etc
Si daca ne vedem mai rar, parca mi-e mai bine ca sunt mai calma, mai plina de mine, si mai cu rabdare de alte cele si apreciez mai mult ce am: o familie sanatoasa, linistita, calma, fericita.
Georgiana
Pai ce sa facem? Speram sa nu ne transformam in niste soacre acre:)