Cu o zi înainte de a pleca la Buzău, încă nu știam dacă ne facem bagajele degeaba. La Sibiu, am planificat de atâtea ori să mergem și am anulat, încât am decis să nici nu-i mai amăgim pe copii sau pe bunici. Le spunem doar în momentul în care ieșim pe ușă.
Fix acum 10 minute:
Pentru cei care au copii mici și sunt în perioada Numaipot, vestea bună e că trece. O să puteți și o să uitați.
Aș vrea să salvez vara asta. N-am mai fost la Sibiu de când am plecat după starea de urgență. Marea n-am văzut-o, muntele nu l-am văzut. Am dat cu nasul într-o pădure de lângă Buzău și ne-a mers la inimă. A fost singurul plan pentru vara asta de care ne-am ținut. În rest, toate celelalte au picat. La fel ca ale multora probabil.
Asta e borcanul nostru cu recunostinta. L-am facut de anul nou si am scris in el in fiecare duminica. Ne-am oprit insa in starea de urgenta, cand noi am plecat la Sibiu si el, borcanul, a ramas. N-am mai scris in el de atunci.
Stăteam cu capul sprijinit în poala lui pe canapeaua noastră. Copiii dormeau. Era un moment din ăla de liniște și iubire ca-n filme.
