La piscina pentru copii. Bebelușul învață să meargă și ne plimbam, de mânuțe, prin apă. Lângă noi, un tată țipă la copil. Doar că nu țipă cum mai auzi oameni ca țipă la copii. E nervos bine. Întâi i-am simțit furia, apoi l-am văzut pe el venind.
Începe să-și lovească băiatul peste picioare și peste fund. Parcă nu se poate opri.
Nu vă imaginați că l-a învinețit, dar mie, adult în toată firea, mi-a stat un pic inima în loc.
Băiatul plânge, evident.
Se duce la mama lui, care stătea pe margine. Continuă să-l certe amândoi.
El plânge. Eu fac pași de mână cu cel mic.
Din discuții, înțeleg că băiatul făcuse pipi în piscină. Are vreo 8 ani. Poate 7, habar n-am. Nu știu cât e de important.
Copilul plânge și vrea s-o pupe ba pe mama, ba pe tata, ca atunci când ai face orice… Fierb și nu prea mai judec. Nu știu cum, ne apropiem de ei și se întâmplă asta:
-Să știi că nimeni nu are dreptul să te lovească.
Da. Fix cuvintele astea, din gura mea. În ochii lui.
Toată lumea muțește, copilul se oprește din plâns.
-Nimeni nu are dreptul să te lovească, să știi. Nici măcar mami sau tati.
.
.
.
.
.
La care, mama lui:
-Vă rog să vă vedeți de treabă. Nu înțelege, e autist. E de 10 ori mai greu…
Faceți-mi o gaură, să mă arunc.
Îmi pare rău, cred că am bâjbâit.
Și îmi părea.
Doar ca stați un pic. Dacă-i autist, îl putem lovi?
Cred că e de o mie de ori mai greu, nici nu îmi imaginez, dar nu există justificare pentru bătăi. Nimeni nu are dreptul să te lovească. Niciodată. Sub nicio formă. Orice ar fi.
.
.
.
.
M-a certat bărbatu-meu pe repeat, că ce mi-a trebuit. Că bine că nu mi-am luat-o și eu peste față. Că să nu mă mai bag în viețile celor despre care nu știu nimic.
Are dreptate, pe de-o parte. Ce să mai zic.
Însă a fost ceva instinctiv. Nu am gândit-o prea mult, dar, în acel moment, am văzut doar un copil fără apărare. Am sărit. Copilul acela trebuia să știe că e cineva de partea lui. Doar i-am spus ce drepturi are:
Nimeni nu merită să fie lovit.
Și stați să vedeți, că povestea nu se termină aici.
Ne continuăm joaca și mersul prin piscină printre copii. Băiatul de mai devreme și tatăl lui erau pe-acolo, eu mă ascundeam sub o pălărie verde, cu boruri maaaari. Băiatul cu autism vine în fugă, nu zice nimic și mă ia de mână.
Te trei ori.
Prima oară, am crezut că mi se pare.
A doua oară, că e întâmplător.
A treia oară, am plâns.
Ce greu e pentru copii. Ce greu e pentru părinți.
foto Pixabay
Miruna
Copilul a inteles.
Otilia
Mi s-a facut pielea de gaina! Asa e…nimeni nu are dreptul sa lovească! E foarte greu pentru acei parinti, dar, din pacate, dupa prima palma celelalte curg.
Cristina
Ce n-aș da sa fie doar un vis urat povestea asta… Din păcate cred ca nu e..
Aura
Off! Chiar e de plans! Chiar e autist??? Asa se manifesta un copil autist? Mai degraba e bolnav de neiubire. Cred ca te ai topit cand te a luat de mana. Bietul copil!
Miruna
Nu cred ca avea de ce sa spuna asta despre el. Dar nu m-as grabi sa afirm ca e bolnav de neiubire. Cred ca acesti parinti se confrunta deja cu lucruri grele.
Maria
Of, câți părinți nervoși, stresați și epuizați văd în fiecare zi, părinți care se victimizează într-una pentru asta și își revarsă toată neputința pe bieții copii. Dacă ești adult și nu ești în stare să-ți rezolvi problemele emoționale, nu meriți să fii părinte! Punct!
Miruna
Doar ca de multe ori, faptele sunt deja consumate si ne trezim parinti pur si simplu.
Silvia R.
Hai ca mi-au dat lacrimile. E greu si pt copil, e greu si pt parinti. Pentru ca noi, parintii, am fost crescuti in era “bataia e rupta din rai”. Si e greu sa te schimbi, sa faci altfel, cand o viata intreaga asa ai fost crescut. Nu o sa uit niciodata vorbele mamei cand plangeam “daca mai plangi, iti dau eu motive de plans”. Imi inghiteam pe loc orice urma de suspin. Din pacate, bataia inca inseamna educatie pt multi. Nu stiu ce trebuie facut pentru a schimba asta.
Itu
mi se pare ca parintii care fac crize din astea in public sunt autisti. cand se apuca unul sa tipe sau sa dea in copil pe strada ma uit la el ca la ultimul nebun
ba, esti in public!
si in privat e la fel de rau pt victima, dar, frate, controleaza-te.
Carmen
Ce dureros! Un copil cu autism nu intelege. Daca era, sa zicem, din alta tara si nu intelegea romana trebuia sa fie batut? Oricum nu stia de ce e batut. Un copil cu autism e special. Trebuie multa, multa grija si intelegere si BLANDETE. Nu sa dai in el ca animalul. Nici daca era normal nu trebuia batut. Parintii or fi obositi, dar nu bati pe cineva care nu intelege!
Dar sfarsitul pune capac la toate. Baietelul a inteles. E mare lucru sa ai contact cu un autist atat de repede.
Gabriela F
Știi cum îmi ziceai mie de iubire când ma învinovățesc ca tip la C… Părinții copiilor diagnosticați cu aceasta boala se lupta singuri și li greu… E rău ce s.a întâmplat și sper ca au mustrări de conștiința… Dar le e tare greu… Și lui și lor…
Miruna
Stiu. Nu am vrut nicio clipa sa scriu dand in ei.
Gabriela F
Știu. Nu asta am vrut sa spun… Asta s.a înțeles? Dar in ecuația asta copilului ii este cel mai greu!
Miruna
Nu u. Am inteles ce ai vrut sa zici.
Georgiana
Intre timp tu iti vezi de confortul propriu si bula roz, nu? Ce-ai rezolvat cu aceasta postare? Cum ai ajutat copilul? Dar parintii? In afara ca ai facut public shaming…Si sa vezi coincidenta, “monstrii agresivi” erau romani! Realizezi penibilitatea gestului? Daca tot ai vrut sa faci pe “maica Tereza” trebuia sa stai 5 minute de vorba cu acei parinti, sa vezi cat de greu le e si poate te gandesti de 2 ori inainte…. nu de a te baga, ci de a scrie postari lamentabile despre cat de grea e viata de mama (privilegiata ca tine, sa ne intelegem). Da, nimic nu justifica violenta, mai ales a copiilor, dar asta nu iti da dreptul sa fii…. comentand din papucii tai cu diamante.
Ella
Daca are acest dar, sa scrie. Daca citesc cat mai multi ca tine, foarte bine. Poate macar pe 1% ii sensibilizeaza si inteleg esenta intamplarii. Se pare ca pe copil l-a ajutat mai mult decat a facut-o bataia parintilor, daca, autist fiind, i-a inteles mesajul.
Nu spune nimeni ca parintilor nu le e greu. Din contra. Poate sunt la capatul puterilor. Dar cu toate astea..bataia nu se justifica.
Itu
public shaming e cu poza, nume, prenume…nu mai folosi gresit expresii.
Ramona
De multe ori monstrii agresivi SUNT romani. Sau natii din astea mai putin educate pe calm si rabdare si mai mult cu palma si cureaua. Venim din generatii intregi de copii batuti cu bestialitate, batjocoriti, facuti chiftele pentru orice rahat.
Eu nu mi-am luat batai serioase, doar niste palme de 3-4 ori in copilarie. Nici ele justificate. Pentru ca ma uit la copilul meu de 6 ani si nu inteleg de ce as lovi-o. Ca face deranj in camera ei? Ca face. Ca mai greseste la lectii? Mai greseste. Ca distruge adidasii noi urcandu-se in copaci? A facut-o si pe asta.
Ma gandesc pentru ce isi luau omor copiii din timpurile mele (sau si de acum, unii) si nu gasesc o fapta in trecutul ei sau in posibilul viitor care sa justifice chiar si o palma.
Sa dai intr-un copil autist? E ca si cand ai lovi un caine legat si cu botnita. Scuze de comparatie, dar e pur si simplu un copil FARA APARARE, comparativ cu unul care teoretic este perfect sanatos.
Este un copil cu o viata deja complicata si incalcita. Care are nevoie de 10 ori mai mult de intelegere si de dragoste NECONDITIONATA!
Asa, s-a pisat in piscina. Si?
E OK? Sigur ca nu. Va rezolva bataia ceva? Ca si la animal, poti sa-l pocnesti pe caine peste bot de 1000 de ori si tot se va arunca sa manance un rahat mirositor de pe strada.
Mai nou se dreseaza copii? mai ales cei cu autism? Din ce stiu si citeam complicatele terapii si strategii de a-i ajuta sa se dezvolte cat mai OK se bazau pe multa intelegere si dragoste. S-o fi dat psihologia peste cap pentru familiile de romani? Sa-i inscriem pe astia 2 parinti pentru un premiu Nobel? Au descoperit ceva nou?
Inteleg oboseala, frustrarea, neputinta. Inteleg rusinea ca s-a pisat ala micu in piscina … desi sunt destui si adulti care se mai scapa si nu-i vad palmuiti pe margine.
Nu inteleg agresivitatea sub nicio forma insa.
rox
Georgiana, daca si la manifestarile de violenta care nu sunt justificate de nimic, asa cum spui si tu, nu ai dreptul sa sa te bagi, atunci la care te poti baga? Sau problema este ca s-a bagat cineva care este privilegiat? Daca se baga o mama care traieste la limita saraciei si care are un copil cu handicap sever, te mai deranja asa?
Itu
si “privilegiat”, auzi…facem pe americanii?
Bianca
Trebuia sa ii ia la palme, “mi greu sa te văd cum îți bați copilul” zbuf si zbang
Stefi
Cat de frustrata trebuie sa fii si cat timp poti sa ai sa vii aici si sa spui ca ea e privilegiata. Mai sincer doar noi romanii comentam sa ne vedem in treaba. In loc sa ne ridicam una pe cealata tu subliniezi ca vai cat e Miruna de privilegiata.Du-te si citeste o carte in loc Sau Stai tu si povesteste cu parintii din parc si Vezi cat de greu Sau usor le este lor.
Violeta
As fi facut acelasi lucru, cu riscul de-a iesi cu cearta. Parintii aia is doi tampiti, e greu cu autismul, dar cu bataia mai rau fac. Copiii autisti au nevoie de atentie speciala. Unii oameni, pe lumea asta, nu ar trebui sa se multiplice.
Miruna
Nu m-as grabi sa le spun tampiti. Cred ca sunt doi oameni chinuiti.
Violeta
Or fi chinuiti, nu neg, dar putin pipi in piscina nu justifica absolut deloc comportamen-tul asta.
Gianina
Georgiana chiar crezi ca unii au “papuci cu diamante” dc încearcă sa fie normali??? Dc tot ai o astfel de părere “buna” despre autoare, oare de ce o mai citești?
Si orice om normal ar fi intervenit si ar fi si scris dc avea acest dar ( al scrierii ) si un spațiu ( blog ) unde sa o faca!!! Si nu are importantă ca sunt romani acei părinți sau nu! Lipsa de educație nu are granițe!
Dragul de el a inteles! Si chiar l-a ajutat ca cineva in sfarsit i-a luat apărarea si l-a inteles! A venit si ti-a mulțumit! ❤️❤️❤️
Si tie Miruna si copilului gânduri bune! Poate ii trezește putin si pe părinți înterventia ta!
Georgiana
Era o metafora referitoare la faptul ca ea isi permita sa comenteze data fiind situatia ei:copii sanatosi, ajutor, bona, etc. Repet, ca vad ca nu ai inteles sau te faci ca nu intelegi:cu ce a ajutat copilul? Cat despre “de ce o mai citesc” asta e o placa veche (vesnica intrebare la acest tip de afirmatie) nu trebuie sa am aceeasi parere cu restul si sa pup in… autoarea doar pt ca si altii o fac ca sa-i gadile ego-ul. Asa sunt eu, mai realista si mai dura.
Miruna
Pai a ajutat copilul. E evident ca a inteles ceva din ce am zis sau macar a inteles ca cineva e de partea lui. Faptul ca a venit la mine de trei ori dupa aceea a insemnat ceva pentru sufletul lui.
Pe mine nu ma deranjeaza sa zici ca am papuci cu diamante. Frumusetea e in ochii privitorului, eu stiu foarte bine cat de bogata sunt. Ca-mi sunt copiii sanatosi e mai pretios decat orice diamante.
Acest text nu e despre pipi in piscina sau despre niste nenorociti care isi bat copilul. Sa fim seriosi, am si scris ca nu l-a invinetit.
Acest text e despre felul in care sufera un astfel de copil. Despre cat intelege si atunci cand noi credem ca nu intelege nimic.
Violeta
Or fi chinuiti, nu neg, dar putin pipi in piscina nu justifica absolut deloc comportamentul asta.
Cristi
E foarte complexa discutia. Nu intru foarte mult in detalii stiintifice/tehnice despre autism, nivele de severitate, moduri de invatare, sunt mii de carti despre autism insa daca vreodata sunteti curiosi sa intelegeti autismul din perspectiva unui copil si nu a unui terapeut/doctor/parinte, recomand o singura carte foarte usor de citit https://www.amazon.com/Reason-Jump-Inner-Thirteen-Year-Old-Autism/dp/081298515X. pe scurt e vorba despre niste raspunsuri date de un copil cu autism la intrebari de genul “de ce faci asta/de ce te manifesti asa?”.
Referitor la faptul ca le e greu parintilor, sigur, sunt multe variabile (cat de greu se descurca, greutatile financiare, pandemia, costurile cu un copil cu autism care sunt mult mai mari, daca au ajutor/bone, daca au timp liber, cat dorm pe noapte, cate scene de plansete/probleme pe zi au cu copilul, ca si-au pierdut toti prietenii, faptul cum ii vede lumea) insa, in final nu justifica faptul ca bati in copil in special cu autism. Insa na, nu toti suntem perfecti (parinti de copii cu dizabilitati sau nu), ideea e sa avem grija data viitoare sa evitam sa repetam greseli.
Parerea mea este, cat timp este copilul sanatos, fiti multumiti si bucurati-va de clipele petrecute impreuna. Va zic, oricat de greu va este, exista intotdeauna cineva care ar vrea sa fie in situatia voastra. Ai un copil cu autism, exista cineva care are copil cu tetrapareza spastica si si-ar dori ca al lui copil sa faca pipi in piscina pentru ca al lui copil e nedeplasabil. Copilul tau face pipi in piscina? Gandeste-te ca sunt oameni care au copii care fac doar in pampersi. Bucurati-va ca puteti merge la piscina, sunt oameni care au copii si nu pot iesi din casa cu ei pentru ca sunt violenti sau autoviolenti sau au boli autoimune si nu le permite mediul. Esti suparat ca al tau copil mananca doar 10 alimente? Gandeste-te ca sunt care au copii care mananca doar un aliment si ala doar un anumit brand (exemplu doar chips in punga de culoarea verde de la nu stiu care, si daca firma aia scoate produsul de pe piata, sunt in mare pericol). Sau ca mananca doar intubati. Gandeste-te ca sunt parinti care au copil care beau apa dintr-un sippy cup doar de anumit brand si model si ca daca se strica sticla aia ei ajung cu copilul la spital pentru perfuzii. Si nu, nu functioneaza la toti faptul ca “il invat sa bea din alta sticla/alt pahar”, ajung cu copilul in perfuzii si el nu bea altfel. Si desi chestia asta pare foarte grea, exista cel putin un alt parinte care ar zice “as prefera al meu sa bea doar dintr-o sticla de asta dar macar sa bea” Ce vreau sa zic, oricat de greu crezi ca iti este, exista intotdeauna cineva care si-ar dori sa fie el in papucii tai.
Unor copii cu autism le este foarte greu sa isi faca prieteni, sa socializeze, plus ca sunt respinsi de semeni sau de copii invatati de parintii lor, faptul ca vine si te ia de mana, incurajeaza-l sa faca asta. Daca aveti copii fara autism (neurotipici) va rog eu mult, incurajati-i sa se duca la un copil cu autism sa petreaca cateva minute impreuna sa se joace. O sa vedeti ca un copil cu autism e posibil sa nu se joace logic cu jucariile alea, sa nu intelegi la inceput de ce face asa, insa, interactiunea aia poate pentru copilul cu autism e singura interactiune cu un prieten (inafara de familie) pe o durata mai lunga de timp.
Si nu, nu subestimati copilul, cu autism sau nu, sever sau mai putin sever, verbal sau nu, intelege mult mai multe decat banuiesti chiar daca nu ti-o arata/explica/exprima, si te invata el pe tine ce inseamna viata.
Pentru interactiunea cu parintii copiilor cu autism, poate nu-i puteti ajuta mult, insa dupa ce reusiti sa intelegi autismul, o discutie cu ei poate ajuta. Macar indrumat catre niste grupuri de facebook care sa-i faca sa inteleaga ca nu sunt singuri in situatia asta.
Pe scurt, oricat de greu crezi ca-ti e ca al tau copil a facut pipi in piscina sau a luat doar 9:90 la olimpiada, bucurati-va de timpul petrecut cu copiii (cu autism sau nu). Face pipi in piscina? Fa si tu cu el. Peste cativa zeci de ani, cand ajungem in varsta o sa va dati seama cat de repede a trecut timpul si momentele astea sunt ce ne raman in urma lui.
Ionescu
Nu mai judecați, fetelor! Nu aveți de unde să știți cum e Intr o familie decât dacă petreci cu ei măcar 24 de ore. Și fata mea cea mare, oricât de prietene am fi, când o cert se duce la cumnata mea că o iubește și nu o cearta, asta nu înseamnă că nu e iubita acasă sau că e traumatizata. La un moment dat ajungi la epuizare și poți să ai derapaje, dar fix in momentul ăla apare cineva care se găsește sa te judece. Nu spun că au procedat bine ei, sigur că nu trebuie folosita violența, dar nici tu și celelalte care au comentat nu procedați corect. Îți spun sincer că dacă veneai să ne atragi atenția noua, cu siguranță îți ziceam mult mai multe decât mama aceea. Mai e o blogerita Flavia, de pe noidoisibebe.ro care s a apucat mai demult sa judece niste mame respectiv copii că stăteau pe telefon pe sezlong, amândouă promovați empatia dar se pare că va mai place și să judecați și să vă ridicați pe voi in slavi.
Rox
Mie atitudinea ta mi se pare o problema generalizata a societății – toti condamna violenta, dar majoritatea considera deplasat si sa spui ceva copilului/parintilor, NU politiei.
Inchidem ochii.
dia
Mie mi se pare oricum grav ca a lovit copilul. Dar ca a lovit un copil cu dizabilități mult mai grav. Dacă asta fac cu el in public nici nu vreau sa ma gândesc ce fac cu el in privat.
o femeie
Nu e nicio scuza pt lovit. Ca e greu pt copil cu autism, o stiu, am cunoscut 3 mame de baieti cu autism, de o seama cu fetitza mea, fiecare am vazut-o si cu lacrimi si cu oboseala, si cu zambete pt fiecare achizitie, e greu sa fie mame de copil de 20-30kg si cu anumite comportamente de 1 an, si cum nu lovim un copil la varsta de 1 an asa nu lovim un adult cu mintea de 1 an.
Lovitul nu vine din greutatile vietii (desi ne e mai usor sa ne controlam cand viata ne e usoara) ci vine din copilaria parintelui si viata parintelui in care a luat palme si a dat palme cu obisnuinta si normalitate. In spatele unui copil agresat e un alt copil ce a fost abuzat si a luat palma cu mesajul ca asta e iubire/educatie/normalitate. E important sa reactionam la aceste situatii – copilul ala are nevoie de aparare! si o zic pt ca fiica mea a fost lovita si stransa de gat de un copil ce acasa mama il trata la fel, o discutie stricta cu mama a oprit situatia si imbunatatit viata acelui copil.
Am avut pisica si nu pricepea. Bunicii au avut caini si oi si sute de gaini, mamaia la 70 ani crestea 5 vaci singura si niciunul din animalele astea nu pricepeau, iar cand nu mai reusea sa stapaneasca un animal nu se enerva ci decidea singura si zicea vacii: ” te vand si gata”.
yoyoy
si cum faci asta cu copilul ?
o femeie
linistesti parintele. Un parinte nervos si agresiv inseamna copil agresiv. Cat parintele nu se poate controla si isi descarca frustrarile si neimplinirile pe altii, si copilul va fi agitat, nervos, agresiv, dormi prost, imbolnavi. Multe incep de la cap.
Carmen
Nu exista nici o scuza pe lumea asta sa iti lovesti copilul si, cu atat mai mult daca este autist, ca si in cazul de fata. Consider ca ai procedat bine, ca daca eram eu cu siguranta nu ma opream doar la atat. Le spuneam direct pe fata ce cred. Exista si alte modalitati de corectie a comportamentului unui copil care nu implica durerea sau suferinta. Era mai ok sa ii explice de ce nu a fost bine ce a facut si sa ii arate cum trebuie sa corecteze si sa isi ceara scuze, fara bataie si violenta. Mai tarziu cand o sa fie mare acelasi comportament va fi replicat de copil pentru ca asa a fost invatat de mic.
o femeie
asa e, nu e nicio scuza pe lumea asta pt a lovi, pt a folosi agresiunea. Lovitura provoaca durere fizica si emotionala (sau nu, de fiecare depinde cum reactioneaza) si faptul al mai grav este atitudinea lui de om puternic, superior fizic.
Si mai grav este ca parintele o face in numele iubirii, educatiei. Poate baiatul nu e afectat, poate o ia ca pe ceva normal, poate va ajunge sa aiba o prietena, poate ii va da si el 2 palme in numele iubirii cand a lasat un strop de pipi pe colac…. (eu, mama de fata…)
Cum suna situatia ipotetica unde Blonda noastra, la consultul dentar sa vada tartru si carii din lipsa de periaj, aflata postura de superioritate fizica si profesionala sa dea 2 palme educative pacientului infricosat de pe scaun? E in regula ca doctorul de familie sa imi dea si un shut pt colesterolul marit si sa ma alerge in jurul blocului cu bota?? ca doar imi face bine, si mai poate spune: ” nu pricepe femeia asta, e blonda vopsita de prea multi ani …”