Ziua mea e pe data x. Și, pac, a zis data! Ăsta a fost primul lucru pe care l-a spus prietenilor lui din parc. Nu că ar fi întrebat vreunul. Practic, nu există om acolo, să nu știe când e născut Tudor. Apoi a început să prezinte arborele nostru genealogic: Mama Bu, Tata Bu, etc. ”Străbunicii mei au murit, doar străbunicile mai trăiesc. Pisică n-avem. Nici cățel.”
Am încercat să-i explic că pe oameni, în general, nu îi interesează istoria personală a familiilor noastre combinate și nici traseul vacanței la mare. Urmează un articol despre ce soluție a găsit compania Google ca să ne ajute să ne educăm copiii în privința pericolelor online: Eroii Internetului.
E o limită foarte fină între ce poți împărtăși și ce nu se cuvine. De exemplu, am vrut să filmez ceva de acasă, de la Sibiu, în pandemie. Apărea și mama mea. I-am cerut acordul înainte să postez. La fel procedez și cu fiul meu cel mare, care de obicei primește și bani când participă la vreun proiect.
Recent, am pus o poză pe facebook cu Diana, prietena mea din Anglia. I-am cerut permisiunea înainte și i-am arătat poza pe care urma s-o folosesc.
Încă primesc mailuri despre care mă întreb dacă vor să mă păcălească. Văd reclame la haine care există doar în pozele perfecte de pe net. Primesc mesaje de la prinți naufragiați din Nigeria, care au urgentă nevoie de niște lei. Mi-a scris inclusiv o doamnă, că mă știe fată bună și mă roagă să-i cumpăr cadou surorii ei. Ceva robot de bucătărie destul de consistent.
Ca să nu mai spun că unul dintre cele mai căutate articole de pe acest blog este cel despre frauda din magazinele online. Mulți adulți iau țeapă, ce să mai vorbim despre copii!
Am devenit mult mai sceptică în ultima vreme. Eu. Dar copilul crește într-o lume cu reprezentări clare despre bine și rău. Una dintre întrebările care-l chinuie este cum arată un hoț. El nu poate înțelege de ce un hoț arată ca un om normal, corect și cinstit. Mă întreabă de ce oamenii trec pe roșu sau de ce nu se țin de cuvânt.
Băiatul meu nu are încă acces la internet. (O să vă povestesc și care e relația lui cu youtube-ul cu altă ocazie.) Dar mă pregătesc pentru când o să aibă.
Dacă despre ce-ar trebui să știe prima dată când face s3x, știu ce să-i spun, despre cum va fi când intră pe net – nu prea.
Mă preocupă acest aspect și ar trebui, și pe dumneavoastră. Nu-i putem scăpa de această realitate. Așa că ne pregătim să-i facem față și să fim cât mai protejați. Ca să ne folosim de internet și nu internetul de noi:
1. Cyberbullying: e când cineva își bate joc de altcineva online.
Se întâlnește și printre adulți, eu însămi am fost ținta unor astfel de atacuri în blogosferă acum 3 ani. E greu și pentru un om în toată firea, vă asigur. Pentru un copil, trebuie să fie devastator. 90% dintre adolescenții americani (ce majoritate!) cred că este o problemă, iar 63% cred că este o problemă serioasă (sursa). O cercetare din 2018 a arătat că 60% dintre copii au fost batjocoriți online într-un fel sau altul.
2. Cyberpredatorii: sunt pedofili, hoți, oameni fără scrupule, care profită de naivitatea copiilor ca să își atingă scopul.
Cum locul de joacă s-a mutat în social media, pe Snapchat, Instagram și Tik Tok, copiii noștri se pot conecta cu toată lumea. Iar toată lumea poate însemna oricine. În SUA, chiar și FBI-ul a dezvoltat un program online, SOS -de la Safe Online Surfing, pentru clasele 3-8, în care învață copiii cum să se apere de acești oameni.
3. Publicarea informațiilor private: orice e pe internet e public.
Termenul ”privat” e o bulă de săpun. Nu există ”profil restricționat”. Odată ce i-ai dat drumul, fotografia aia poate ajunge oriunde. Odată ce ai scris ceva, ai pierdut controlul. Și pot fi informații sensibile pe care le pun copiii la profil: la ce școală merg, unde își petrec timpul, când e familia plecată de acasă.
4. Phishing-ul este ceea ce profesioniștii în securitate cibernetică numesc utilizarea e-mail-urilor care încearcă să-i păcălească pe oameni să facă click pe link-uri sau atașamente dăunătoare.
Copiii identifică greu aceste mesaje, pentru că ele sunt anume făcute să-i prostească. De exemplu, e-mailul pare să fie de la cineva cunoscut. Adică, un prieten sau un membru al familiei, care spune simplu: „Hei, vezi ce tare-i asta!” Copilul face click și se trezește cu un virus în computer, că i-au copiat nu-știu-ce date sau te mai miri ce bubuie unora mintea.
5. Frauda și capcane din care nu mai pot ieși:
de exemplu, pop-up-uri cu x-uri false, pe care nu le poți închide. Dai click și degeaba. Precis le știți. Ca să scapi, trebuie să vizitezi un site porcos ori să îți lași adresa de email, să distribui ceva neapărat pe profilul tău.
6. Descărcarea de malware înseamnă când downloadezi un virusel sau un program pe care nu ți-l doreai.
Foarte des, sunt butoane mici spre ce cauți și MARI spre altundeva. Iluzie optică și pac, ai făcut o confuzie, apeși din greșeală pe alt download și te trezești cu un progrămel care-ți fură date din calculator sau strică ceva intenționat.
7. Postări care vor urmări copilul mai târziu în viață.
Nu se știe, poate crești următorul prim-ministru al României. Sau poate, pur și simplu, Tik Tok-ul ăla cu buricul gol, beată, la 12 noaptea nu îi va face cinste fiicei tale când va aplica pentru primul ei job la ambasada Japoniei. Internetul nu uită și copiii noștri ar trebui să știe asta. Pentru că altfel, își fac rău cu mâna lor, își pot săpa groapa fără să vrea.
Deci pericole. Dar suntem de acord și cu faptul că nu îi putem ține închiși într-un glob de cristal offline sau cu nasul exclusiv în cărți pe hârtie.
Parte importantă din lumea lor e acolo, online. Iar rolul nostru de părinte e să îi învățăm să se protejeze. Pentru că noi nu le putem fi alături non-stop și pentru că nu vrem să fim mama din poza de mai jos. Singurul control adevărat pe care îl putem avea e însuși copilul nostru.
Ce putem face:
Să amânăm cât mai mult accesul copilului pe net. Sunt copii care butonează youtube-ul înainte să spună cum îi cheamă.
La 2 ani, nu e deloc justificat statul pe net, la cântecele sau povești. Creierul copilului, viața lui socială nu au nevoie de timp la ecrane. Ba e dovedit faptul că aceste lucruri dăunează. Care e vârsta potrivită să-i introducem în această lume? Habar nu am. Probabil vor răspunde studiile retrospective și psihologii care vor trata tot mai mulți copii și adolescenți dependenți de tehnologie și social handicapați de ea.
Să încurajăm copilul să recunoască un cyberbully și să NU îl înfrunte singur.
Să vorbească despre ce i se întâmplă ajută foarte mult. Când am avut eu episodul de cyberbullying, au fost alături de mine soțul meu și câțiva prieteni din online. A contat că m-au sunat oameni din agenții să mă încurajeze. Să mă învețe cum să reacționez. Ce să nu zic și ce să nu fac. Pentru că e greu să fii rațional. Aș fi avut nevoie de toată susținerea comunității mele de pe blog, de toate brațele voastre cu care să tastați că sunt bună și demnă și că există măcar un cineva care nu mă urăște pe internet.
A fost una dintre cele mai dure lecții pe care le-am încasat. Iar acum, când rănile s-au închis și mi se pare o joacă de copii, știți ce îmi amintesc? Susținerea celor care au văzut fără să le spun. Celor care m-au încurajat fără să le-o cer. Că nu am fost singură în acel moment și că bărbatu-meu s-a pozat cu mine și s-a pus, cu multe like-uri, pe internet. Acum râd și zic, da, foarte matur din partea lui. Dar, de fapt, a fost super drăguț.
Să vorbim primii despre roșiile pe care ni le-am luat pe net.
În această relație, părintele ar trebui să facă primul pas și să își povestească experiențele. Precis v-ați certat cu vreo tanti pe internet. Precis ați fost măcar o dată făcut troacă de porci. Cum se simte o troacă de porci? Vorbiți despre asta, copilul ar fi bine să știe. Când i se întâmplă deja, ar putea fi prea târziu.
Stabiliți limite despre ce distribuim pe net.
Tudor a auzit că noi nu postăm poze cu fața lui și a întrebat de ce. I-am spus că nu aveam permisiunea lui să fac asta.
-Cât eram bebeluș, mami? Acum îți dau voie să mă pui pe blog.
Mulțumesc, dar o să mai aștept un timp.
Învățați-l care sunt trucurile hacker-ilor și cum să se ferească de ele.
La 4 ani, tocmai îl învăț despre trucurile de marketing, care îi fac pe oameni să cumpere băuturi nesănătoase doar pentru că sunt foarte dulci și ambalate colorat. Dar despre hackeri? Habar nu am. Adevărul e că tot ce știu despre internet nu am citit într-o carte, nu am învățat la școală. Am dat click și am pățit. Am experimentat. Pe propriul meu calculator care s-a virusat. Și pe propriile mele fișiere care s-au evaporat. Pe propriile mele click-uri sau ale prietenilor pățiți.
Deci cum și ce le explicăm copiilor pe limba lor?
Soluția vine de la compania Google:
Eroii internetului e o platformă online, pentru copiii de 6-7 ani și peste. Îi învață concret, prin jocuri, cum să folosească internetul cu încredere și să se ferească de pericole.
De fapt, e un mare video game. O să-i prindă pe cei mici. Mi-a amintit de Super Mario. Îl mai știți? Uitați-vă cum e organizat și întrebați-vă câte răspunsuri v-ar plăcea să știe copilul vostru într-o zi. Mâine, de exemplu, dacă el astăzi e deja pe net.
Scenarii de confidențialitate:
Ce ați face dacă?
Atât dumneavoastră, cât și copiii dumneavoastră sunteți foarte încântați de o călătorie pe care intenționați să o faceți pentru a vizita bunicii.
Unul dintre copii a folosit smartphone-ul dumneavoastră pentru a posta despre călătorie pe contul dumneavoastră de socializare – a postat când mergeți și unde, precum și fotografii în care i-a „etichetat” pe toți, inclusiv pe bunici. Dumneavoastră…
- Le spuneți să șteargă postarea, deoarece nu este o idee bună să postăm data zilelor și locul unde vom fi în vacanță pe rețelele de socializare, deoarece practic am dezvălui ”întregii lumi” că nimeni nu va fi acasă în acel moment?
- Îi întrebați dacă au primit permisiunea bunicilor că este în regulă să posteze acele fotografii și să îi eticheteze în social media?
- Le amintiți mereu să ceară permisiunea fiecărei persoane fotografiate înainte de a posta ceva online despre ei?
- Le spuneți că pot veni întotdeauna să vă întrebe dacă nu sunt siguri dacă ceva este/nu este în regulă a fi distribuit online?
Sau
Sora dumneavoastră tocmai v-a anunțat că este însărcinată, iar copiii sunt încântați că vor avea un verișor mic.
Băiatul cel mare vă spune că a postat o fotografie cu mătușa și unchiul lor cu știrea că vor avea un copil, dar auziți despre acest lucru după ce primiți un mesaj de la sora dumneavoastră : „Hei, de unde știu mama și tata că sunt însărcinată? Nu le-am spus încă! ”. Dumneavoastră…
- Discutați cu copiii despre faptul că a avea un copil este minunat, dar că astfel de informații sunt foarte personale … știți că sunt încântați, dar depinde de persoana care este însărcinată să decidă când, cum și cu cine dorește să împărtășească aceste vești?
- Spuneți fiului (și tuturor copiilor dumneavoastră) că știți că nu a intenționat să facă nimic rău, dar că trebuie să șteargă imediat postarea și să sune mătușa pentru a-și cere scuze că a postat ceva despre ea fără permisiunea ei?
- Discutați la nivel de familie despre diferitele tipuri de informații care sunt în regulă a fi distribuite pe rețelele de socializare precum și despre ceea ce este potrivit a fi împărtășit: în cadrul familiei restrânse, cu alte rude, cu prietenii, cu toată lumea.
Accesul pe platformă e gratuit, iar ca să vă încurajez să intrați împreună cu copilul, am pregătit un concurs.
Scenariile sunt din Ghidul Familiei, veți găsi mai multe aici. Accesul e gratuit și vă încurajez să îl folosiți. Aș vrea și să știu ce au zis copiii, cum a fost pentru voi. (Sunt sigură că și adulții vor învăța multe despre cum să se poarte online.)
Premiez cele mai faine reacții!
Concurs
- Descrieți printr-un post public pe profilul dv un moment interesant petrecut cu cei mici explorând site-ul și învățând despre confidențialitate, distribuire, bullying etc. De exemplu, cum au reacționat, ce au învățat, ce nu știau. Obligatoriu cu #EroiiInternetului
- Ca să nu ratez pe cineva, vă rog să-mi lăsați și un comentariu la postarea de pe facebook (aici, nu pe blog), să mă atenționați că v-ați înscris în concurs.
- După 7 zile, voi alege câte 5 dintre aceste comentarii/postări, iar autorii lor vor primi de la Google un kit Eroii Internetului. Pe 10-11 sept anunț câștigătorii pe stories.
Like și share nu sunt obligatorii, dar ar fi bine ca informația să ajungă la cât mai mulți părinți. E la fel de importantă ca un prezervativ la momentul potrivit.
foto pixabay
Leave a Reply