Diversificarea: de ce mi-a fost greu la primul copil și ce-am făcut să fie mai ușor la al doilea (review robot de bucătărie primit cadou)

diversificarea miruna ioani

La 6 luni fix, nu stătea perfect în fund, așa că am început diversificarea pe la 6 luni și ceva. Posibil să fi fost și vreo două săptămâni. Nu mai știu.

Și cam acesta este laitmotivul în ceea ce privește diversificarea la al doilea copil:

nu mai știu

Dacă la diversificarea primului copil știu exact cum arăta primul morcov fiert, la al doilea nici nu știu ce i-am dat mai întâi.

Dacă la diversificarea primului copil am făcut cursuri și m-am documentat, la al doilea copil am mers pe principiul ”ne-om descurca”.

Dacă la diversificarea primului copil resturile cădeau de la el, al doilea copil primește resturile de la noi.

Rămâne un cartof fiert? Îl primește el. Rămâne un pic de supă înainte de a o săra? E semn să-mi amintesc că are nevoie și el.

E adevărat ce se spune, să știți

Al doilea copil îți pune creierii pe bigudiuri în feluri atât de noi, încât cele mai mari hopuri pe care le-ai avut la primul copil par mici ca niște denivelări în asfalt. Cu suspensii bune, nici nu le simți. Deși acum câțiva ani, le-ai luat din plin. Dar la al doilea copil, e ”o plimbare în parc”.

Autodiversificarea versus piure

Doamne, cât m-am mai certat cu bărbatu-meu care nu voia să-i dăm întâiului născut bucăți. Asta înseamnă autodiversificare: să lași copilul să mănânce el. Da, la 6 luni se poate, la 9 luni și mai și.

Doamne, cât timp aveam! Voi vă dați seama că inclusiv am căutat studii să-i demonstrez că al nostru copil nu se va îneca? Despre deglutiția copilului mic, despre impactul psihologic, despre mama mâncatului pe pământ.

Sunt șocată. Parcă vorbesc despre altcineva.

Diversificarea primului nostru copil a venit cu prima cea mai grea perioadă la noi. L-aș fi alăptat cu adevărat până la adânci bătrâneți. Mi se părea atât de nedrept faptul că nu se poate chiar așa. De ce trebuie să mănânce omul și altceva?

De ce mi-a fost greu atunci și ce-am făcut să fie mai ușor acum

Diversificarea primului copil m-a prins mâncând iaurt și ou fiert. Cam astea erau specialitățile mele. Diversificarea celui de-al doilea copil m-a prins Bubulina Gospodina. Știu face chiar și orez cu lapte, tăiței cu lapte. Pastele carbonara sunt specialitatea mea.

Adică, n-am făcut UN pas înainte de la ou fiert, ci am luat o rachetă și m-am dus în spațiu, cum ar veni. În spațiul mamelor care gătesc. Bine, ieri am prăjit un pește și mi-a ajuns ulei chiar și în sutien, dar important e că mă străduiesc.

Deci atunci învățam, acum deja știu.

Apoi, diversificarea primului copil m-a prins singură-cuc. Soțul mergea la serviciu, mama venea din când în când, dar n-avea nici cine să-mi dea un pahar cu apă. Să strângă un spanac de pe pereți. Să curețe un cartof. Sau să supravegheze copilul în timp ce eu fac orice prin casă.

Mai ales că deja începusem să scriu pe blog. Era chiar greu.

La al doilea copil, am ajutor. Contează enorm. Eme e unul dintre motivele pentru care am făcut un frățior. Eme nu e o bonă, e o gură de aer curat. Liniștea dintr-un mijloc de furtună. A treia mână, când al tale sunt toate ocupate cu câte un copil. Eme e omul care-ți găsește înțelepciunea când tu te-ai rătăcit puțin. Ca o mamă care caută orice-ai fi pierdut, doar să te vadă că zâmbești un pic.

Deci atunci eram singură, acum am ajutor.

Și mai am ceva: alte probleme pe cap.

Mult mai puțin timp.

N-am mai fost la un curs din preistocel.

Nici nu mai știu în ce grupuri de mame sunt, ce mai e la modă și ce mai e greșit.

Mai am un copil. Cred că asta e cel mai important.

Am văzut la el că omulețul crește și mănâncă după cum vrea el. Nu după cum am eu chef. Da, de cele mai multe ori e frustrant. De asta, nici nu mă mai complic.

Am un cartof? Jumătate o pasirez, jumătate o dau așa. Am un ou? Jumătate îl zdrobesc, jumătate îl dau la pictat pe pereți. Am orice, fac orice.

Deci știu că laptele e baza, solidele sunt doar să ne distrăm.

Nu, s-o căpiem pe mama.

Habar n-am dacă a gustat din toate grupele alimentare până acum. Cu siguranță, da. Habar n-am dacă are suficente proteine, glucide și lipide într-o zi. Fibre. Enzime. Și ce mai dai unui copil.

Principiile de bază le-am păstrat: fără sare până la un an. Fără zahăr, până la doi. Nu îi dau prăjit. Îi dau fiert sau aburit. Crud. Piure sau întreg.

Îl respect.

Dacă nu deschide gura, nu-l forțez.

(În secret, mă și bucur un pic. Vreau să-l cresc independent.)

Apoi, am un robot de bucătărie, care muncește mai mult decât mine. L-am primit cadou de la un amic celebru, care a luat startul la viața cu doi copii un pic înainte de mine. O să-l iubești, mi-a zis.

diversificarea robot bucătărie

Vă zic sincer, la primul copil, am cochetat cu ideea de robot. Ba m-am și împrietenit cu o cititoare care m-a invitat la ea acasă să testez un model similar. M-a impresionat soțul ei mai mult decât robotul (hallo, Irina!). Și cum bărbat nu căutam de cumpărat, m-am întors la oalele mele care nu mi se păreau așa greu de curățat.

N-aveam însă doi copii și-un blog.

Astăzi, părerea mea e că orice ajută merită banii: nu mai murdărești două oale, ocupă mai puțin loc, face mai multe chestii deodată.

Acest robot e un produs premium de la Baby Brezza. Poți găti legumele la abur și pasa în același loc. Separat sau împreună. Are puține butoane și funcționează pe principiul ”dacă mai trebuie, mai apeși”.

Există și o listă cu rețete minunate pe care le găsiți aici.

diversificarea robot

Vine și cu trei pungi reutilizabile, unde poți depozita mâncarea. Sunt chiar foarte utile.

diversificarea robot

Puteți vedea cât costă aici. Nu știu dacă mi l-aș fi cumpărat și singură, dar vă asigur că orice ajutor în plus e binevenit. Cu siguranță vă descurcați și fără el, dar CU e mult mai simplu.

Deci acum am și robot de bucătărie, atunci aveam doar oale de spălat.

Și cam asta e. Zero filosofie. Nu-mi vine să cred că am făcut un curs despre diversificare cândva și că m-am certat cu bărbatu-meu în studii de pe pubmed.

Asta nu înseamnă că nu vă înțeleg dacă sunteți la primul copil și sunteți panicate. Mai faceți unul și-o să vedeți ce simplu e 😉

 

Articolul anterior

Dragi bunici care vreti sa va ajutati copiii cu copii,

Articolul următor

După ce mama lui Robert a reușit, alte 4 mame strâng câte 2,1 milioane de dolari pentru tratamentul copiilor lor

19 Comentarii

  1. Ecarulan

    🙂 Asa e!
    Si iti urez succes la ‘nu zahar pana la 2 ani’. Poate tie iti iese.

    • Multumesc! 🙂
      Cu primul mi-a iesit in linii mari. Cu al doilea, standardele mele s-au schimbat.

      • Ecarulan

        La primul am reusit, doar cu dulciuri la ocazii speciale pana pe la 3-4 ani. Dar n-am avut nici o sa sansa cu a doua: ce-a vazut ca mananca el, a vrut si ea. Cu scandalul aferent 😀 Am renuntat la pretentiile mele!

    • Anamaria

      Iese, copilul meu nici nu se uita la mâncăruri dulci, sau dacă chiar e curios și gusta (suntem la ziua de naștere a unui copil și toți copiii mănâncă tort), scuipa imediat. Deci se poate, copii și copii.

      • Da, nici al meu nu e fan dulciuri dulci. Azi i-am dat chec, a zis ca e bun, dar sa nu ii mai dau chestii asa dulci 🤷‍♀️ Nu seamana cu mine

  2. Mamix3

    Fara zahar pana la 2 ani? 😆 Prima data mi-a iesit, a doua ora nu pt.ca ii dadea surioara mai mare pe ascuns (credea ea)…sa vedeam la a treia ce o sa fie…
    Bafta, poate tie iti iese 😁!

  3. Georgiana

    Ma injurati daca eu indraznesc sa zic ca am reusit fara zahar pana la 4 ani? Nu ma intrebati cum… Din cauza asta am primit replici gen “d’aia nu-ti mananca acum decat 3 feluri”.

    • Ana

      Nici al meu nu mânca zahăr , ciocolată cam până la 3 ani. Nu a primit și după aceea nu a vrut el. În afară de apă plată nu bea nimic, dar nici nu vrea să guste . Nici măcar ceai sau sucuri naturale. Are 4 ani jumate acum. Și mă bucur 😉 Nu îmi pasă ce zic alții .:)

  4. Andreea

    eu, eu sunt la prima (auto)diversificare cu bebelusul – inceputa fix acum 6 zile.
    de fapt, are langa el si legume fierte bucati (blw) si legume zdrobite bine cu furculita. eh, (auto)diversificarea asta nu merge deloc cum imi imaginam eu – pe scurt: se stramba de zici ca ii dau lamaie cu lingura si nu deschide gura… asta e, incerc in fiecare zi un pic, o leguma noua in fiecare zi – daca nu vrea, nu il fortez.

    si da, mi-e frica rau ca se ineaca, inclusiv la legumele maruntite cu furculita are partea de gag (nu stiu sa il traduc in romana) si impins afara cu limba.

    pe legumele bucati pune mana doar ca sa le arunce pe jos, in timp ce se stramba la mine si imi zice vreo doua pe limba lui :))))

  5. Iulia D.

    “Mai faceți unul si-o sa vedeti ce simplu e!”😂😂

    Ot: eu am lipsit o vreme dupa ce ai revenit de la Sibiu si acum observ…au disparut inimioarele de la comentarii…😕

    • A fost picat blogul si am scos toate plugin-urile care nu erau esentiale si ingreunau pana ne-am dat seama de la ce a fost. Le reactivam pe rand. Iti placeau?

      • Iulia D.

        Ahaa…am inteles! Da, erau dragute, empatizam cu cel care scrisese un comentariu sau imi aratam emotia si aprobarea fața de cele scrise.

  6. Lucia

    E super baby brezza, si eu zic ca e de mare ajutor, noi am folosit mult si pouch-urile alea care merg luate si prin vacanta/drumetii cu diferite alimente in ele; si din cate stiu eu au si “espressor” pt formula de lapte praf :).

    Eu pe langa baby brezza, daca as putea, as face cadou tuturor proaspetelor mamici aspiratorul robot, uscatorul de rufe, masina de spalat vase si mopul cu abur. Probabil lista mai poate continua, dar pe mine astea m-au ajutat mult cu psihicul dupa ce am nascut 🤣😂

    • Silvia R.

      Acum, la al doilea copil, am achizitionat uscatorul de rufe si mopul cu aburi. Masina de spalat vase o aveam. Intr-adevar, fac minuni. Am luat si un multi cooker – cea mai noua achizitie si invat sa il folosesc.

  7. Silvia R.

    Si eu ma pregatesc de a doua diversificare. Vom incepe la 6 luni fix, pt ca asta mic e grabit rau. Am impresia ca vrea sa plece si in picioare deja 😅
    La primul am gatit fara sare si pana la 2 ani, ii dadeam sare doar in preparate deja cumparate (gen paine). Asa am intentia si la cel de-al doilea.
    Diversificarea mi s-a parut cea mai urata perioada si nu pt ca mi-ar fi greu (primul a fist f mancacios, pe masura ce a crescut a inceput sa faca mofturi), ci pt ca ma ingradeste f mult. Daca pana la 6 luni eram libera sa fac lucruri imprevizibile (sa merg oriunde la orice ora, sa plec la munte ca asa mi s-a nazarit mie dimineata etc. ) ca deh… alaptez, iar celui mare gasesc eu ceva sa ii dau de mancare, acum trebuie neaparat sa planuiesc totul din timp. Sa fiu la ore fixe acasa, sa gatesc in avans daca vreau sa plec undeva si asa mai departe.
    Am avut si la primul un fel de robot care face legumele la abur si le paseaza apoi, de la Philips. Mi-a fost de mare ajutor mai ales ca ocupa putin spatiu. Inca nu m-am hotarat cum o sa il diversific – bucati sau tot piureuri ca la primul. Vom vedea 😉

  8. Ioana

    Felicitări pentru felul în care reușești sa le împaci pe toate! Acest articol vine la fix pentru mine, îmi validează metodele, având în vedere ca am doi copii de aceeași vârstă cu ai tai. Ma bazez maxim pe alăptare și pe instinct… Apropo, felul cum le povestești tu, deh, nu te întrece nimeni.

  9. Simo

    Doamne, ce de cautari am facut si eu! Am zis ca daca, prin reducere la absurd :)) as mai face unul, nu m-as mai chinui atat cu mancarea. Bineinteles, cu principiile de baza, dar in rest…Dupa ce am vazut mofturile, cu toate ca ma straduiam sa fac un meniu saptamanal, sa ii da din toate cate putin si proaspat mereu, la un moment dat am ajuns sa ii dau ce am. A mancat si aceeasi ciorba 3 zile si e sanatos si (foarte) voios.
    Si da, nu mananca dulce (decat recent ce a descoperit un pic gustul) pentru ca nu vrea. Mananc tort sau inghetata cu el langa mine si el se stramba :))

Leave a Reply

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 174 queries in 0.597 s