Dragi bunici care vreti sa va ajutati copiii cu copii,

Scriu despre mama mea adesea si despre felul in care stie sa fie aproape de noi nu ca sa va fac in ciuda, ci ca sa inspire pe cineva.

Pe toti acei alti parinti si bunici care vor sa ajute, dar nu stiu cum s-o faca.

Pe toti acei alti bunici care simt ca n-au loc.

Pentru toate acele bune intentii care nu au niciun rost daca raman la faza de conditional-optativ. As vrea, as face, as drege.

As veni eu la voi, dar nu e loc.
As face eu o ciorba, dar pun prea multa sare.
As lua eu copiii o zi, dar nu ma cunosc.

Acesta nu e un articol de aratat cu degetul. Acesta e un articol de identificat niste situatii cu care ne intalnim precis. Si un articol cu idei si inspiratie pentru a face lucrurile diferit.

Cu mentiunea ca nimeni n-are nicio obligatie, nicio bunica si niciun bunic.
Daca vreti sa faceti bine, daca nu, va trimitem poze cu nepotii sa va laudati la neamuri cat seamana cu voi.

A fost la noi mama in weekend. A venit cu trei variante de ciorba si trei, ba nu, patru de felul doi. Fructe, chec si orez cu lapte. Ne-a umplut congelatorul si sufletul in acelasi timp.

Aduceti ce stiti ca le place.

Fiti atenti la lucrurile astea, sunt bucurii pe care nu ti le face nimeni in afara de mama ta. Ma rog, posibil soacra-ta.

O prajitura ca-n copilarie. Un orez cu lapte cinstit. O supa din gaina adevarata.

Gaina congelata nu e o supa. La fel cum suruburile de la Ikea nu sunt o masa.

Daca vreti sa fiti invitati si bine primiti, nu fiti musafiri cand veniti. Dar nu fiti nici Mesterul Casei, nici Femeia de Serviciu.

Nu zice nimeni sa smotruiti, Doamne fereste, cred ca as intra in pamant de rusine sa vina mama si sa puna mana pe mop. De soacra-mea, nu mai zic. Desi, orientati-va dupa nevoi.

Oferiti somn

E bunul cel mai ravnit in randul tinerilor parinti. Nu trebuie sa fie saptamani intregi, doua ore pot fi aur curat pentru ei. Cinci minute sunt mai bune decat nimic.

Oferiti spatiu, chiar daca nu v-ati mai vazut de mult si in doua ceasuri plecati.

Imaginati-va ca acestia sunt niste oameni care SUNT acolo non-stop. Imaginati-va ca aceasta este o femeie care nu a mai purtat o conversatie de adulti cu sotul ei de cand s-a nascut ala mic. Sau care, in functie de varsta copilului ei, n-a mai facut lucruri elementare fara companie, de niste ani. Imaginati-va ca acesta e un barbat care n-a mai avut o zi in care sa nu fie responsabilul principal de cand a terminat grupa mare.

Nu va bagati in sufletul lor.
Nu dati sfaturi decat daca vi se cer.
Respectati-le deciziile si cand nu sunteti de acord.
Nu criticati perdelele sau culoarea la covor.
Nu povestiti cum ati facut voi si cat de usor v-a fost fara niciun ajutor, fara scutece de unica folosinta si masina de spalat.
Nu vorbiti prea mult. Nu taceti in modul ala ciudat.

Amintiti-va ca linistea nu trebuie umpluta neaparat. Si ca nu totul trebuie luat personal.

Chiar daca sunt copiii vostri care au acum copii, ei sunt totusi niste adulti. Nu va simtiti obligati sa ii educati.

Sprijiniti-i, daca puteti.

Incurajati-i, daca vreti.

Mai bine-i ignorati decat sa-i enervati.

Si, poate cel mai important dar pe care il puteti face:

Oferiti-le timp.

Victor era proaspat nascut de nu-mai-stiu-cat timp. Amandoi dormeau, noi -langa ei in pat. M-a luat in brate iubitul meu si a fost ca o regasire dupa foarte mult timp. Nu cu tatal copiilor mei, nu cu sotul meu, ci cu tipul ala misto de care m-am indragostit.
A fost ca un buton de pauza pe care am apasat, dupa toata nebunia care ni s-a intamplat.

Ce dor mi-a fost de asta, a zis unul dintre noi.
Oare cat o sa dureze, a zis celalalt.
Cu teama.
Cu speranta.
Cu dor.

Dupa care nou-nascutul a scancit, parintii au revenit in trupurile imbratisatilor obositi si bebelusul si-a primit mama care i se cuvine oricarui bebelus nou-nascut.

Weekend-ul asta am baut de doua ori cafea cu iubitul meu doar noi si am facut o plimbare in parc. Ca doi indragostiti. Ba am jucat si tenis un pic. Ma rog, tenis e romantic spus, caci eram intre doua tobogane, cu niste palete de plastic si un fluturas multicolor. Dar a fost asa o senzatie ciudata, cam ca atunci cand esti la aceeasi masa cu sotul tau si aveti amandoi bratele neocupate de copii, ceea ce nu ni se va mai intampla prea curand.

Mai mult decat orice supa sau desert bun, in acest weekend am intinerit. Mama a stiut sa ne dea timp pentru ceea ce ne lipsea cel mai mult: somn si omul de care ne-am indragostit.

Daca vreti sa contribuiti la bunastarea copiilor vostri, desi nu aveti nicio obligatie sa faceti asta pe pamant, puteti gasi niste moduri blande si elegante de a face asta.

Nu e deloc vorba despre bani. E vorba despre disponibilitate si dragoste. Sigur aveti ceva de oferit. Iar daca nu aveti, nu e niciun fel de necaz, caci nimeni nu are nicio pretentie si toti ne vom descurca pana la final.

Inainte sa plece, cand i-am multumit mamei, stiti ce mi-a zis?
Ca habar n-am eu cat s-a jucat ea weekend-ul asta si ce povesti a povestit.

Nu e deloc despre ciorbe, sa stiti. E despre intinerit in feluri care or sa va placa de nici nu banuiti.

Sau care or sa va oboseasca si stoarca de energii, iar asta nu e niciun fel de pacat.

Inchei acest weekend cu un singur gand: sper ca, intr-o zi, sa le pot da copiilor mei aceleasi tinereti pe care mi le-a dat mie mama inapoi.

Articolul anterior

Să porți mască e mai important decât să te speli pe mâini

Articolul următor

Diversificarea: de ce mi-a fost greu la primul copil și ce-am făcut să fie mai ușor la al doilea (review robot de bucătărie primit cadou)

51 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Știi…mama s.a mutat langa noi când a început nebunia… In apartamentul ei. Sta cu C in fiecare dimi…nu judeca. Se joacă și ne are langa ea. Ii sunt extrem de recunoscătoare !

    1+
  2. Rusu Delia

    Bunica mea stă cu noi de dinainte să mă nasc eu. Ea a fost cea care ne-a crescut. ❤️❤️❤️

    0
    • Si eu am crescut cu bunicii in aceeasi casa. Cu parintii tatalui meu. Desi nu stiu cat de ideal a fost pentru parintii mei, pentru mine a fost Rai.

      0
      • Rusu Delia

        Sinceră să fiu, și eu mă simt foarte bine când vin de la școală și o găsesc pe bunica din partea mamei acasă.

        0
  3. Cristina

    Bucurati-va, apreciați si iar bucurati-va. Articolul m-a prins intr-un moment în care îmi lipsesc toate cele de mai sus…mama aproape, soacra fără judecati si exemple din tinerețile în care făcea totul fără ajutor si mai ales ,dincolo de toate, iubitul.
    Poate ca sunt doar momente.

    0
  4. eu multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu ca mi-a dat fortza si putere si seninatate sa le ducem in cuplu pe toate: sa joc tenis cu copil printre picioarele noastre, sa bem cafea (ok, eu nu beau) cu totii, sa ne plimbam cu totii, sa facem curat si mancare impreuna. Nu, nu am fost mereu asa, am invatat sa gatesc tarziu feluri de 15-20min, sa renunt la covoare si perdele ce implica curatenie, sa las calcat si sa cer ajutor de la colocatari ca nu mai pot. Cel mai fain e ca si copila participa pt ca asa a vazut: stie sa faca salata desi ceva ani ne-a spalat castravetii cu buretele de vase, si azi ne-a servit o prajitura cu visine (dezghiocat eu ca dentistii sunt departe duminicile).
    Copiii copie comportamente de la parinti, de la bunici. Respectul fatza de cel de alaturi e unu din primele comportamentele.

    0
    • Si noi facem multe cu copiii. N-am stat nicio noapte despartiti, de uneori ma si mir ca a aparut al doilea 😂

      0
      • da’ canapeaua din sufragerie, dusul, bucataria folosesc si la altele 🙂 – adoarme copilul repede 😀 😀

        0
  5. Lucia

    Mama a stat la noi 4 luni, trebuiau sa fie 3 saptamani dar covidul a ‘obligat-o’ sa ramana mai mult! Vai cat am dormit! Vai cat am mancat! Cand a plecat saptamana trecuta am crezut ca va fi din nou nebunie, ca ne intoarcem de unde am plecat! In schimb m-am trezit parca intr-o alta lume, sunt un alt om (probabil odihnit), toti suntem zambitori, nu ne mai certam, a trecut o saptamana si nu incetez sa ma minunez de cum s-a schimbat viata noastra! E incredibil ce face (ne) somnul din noi! P.S. Doi copii, aproape 5 si 2 ani si 3 luni. P.P.S. Mama, de care am ‘profitat’ la maximum astea 4 luni, a zis la plecare ca nu era asa de fericita multi, multi ani <3

    0
  6. Livia

    Dragut, dar pare cumva asa ca ub mesaj subliminal catre soacre… Ma intreb de ce mereu mereu mereu este doar mama ei prezenta, sau bunica din partea mamei.. De ce soacrele niciodata par a nu avea loc. De ce mereu despre soacra exista o explicatie gen Nu poate, este f in varsta si nu o ajuta sanatatea, sau Trebuie sa ingrijeasca de mama ei care e ea insasi batrana si bolnava sau E departe sau sau sau… De ce parintii femeii par mereu sa fie mai la indemana? Intreb, pentru ca fenomenul mi se pare prra generalizat ca sa cred ca problema e numai la soacre si nu si la nurori… Intreb ca o actuala mama de baieti, viitoare soacra, asta este intrebarea care nu imi da pace. Ma vor lasa sa ajut cand eu voi vrea cu tot sufletul sa o fac? Pt ca eu prrsimt deja ca nu si ca daca mama Ei va fi disponibila, va fi mereu mama ei, eu nu voi avea loc si va trebui sa ma conformez si sa traiesc cu asta.

    0
    • Intrebarea ta e foarte buna. Mereu mereu e mama mea prezenta, pentru ca ea e prezenta. Ce vrei sa fac? Cu mentiunea ca bunica cea mereu mentionata nu e mama mamei, ci mama tatalui meu, deci poftim. Suferi de exact aceeasi boala de care ii acuzi pe altii, ca singura ai dedus ca ar fi bunica materna.

      In rest, si eu sunt mama de baieti si am multe exemple de mame de baieti misto, implicate. Am insa mult mai multe exemple de mame de fete. Asta e. Mamele de fete sunt altfel pentru ca ele stiu ce e pe pielea fetei lor si o scutesc pe ea. Mamele de baieti scutesc mai mult nora si atunci poate nu au chef.

      Cam asta e.

      Eu am doua modele foarte misto de soacre, mame de baieti implicate. Unul dintre ele e chiar bunica mea, soacra mamei mele.

      De cate ori vad o mama de baiat implicata si de gașcă, imi iau notite in minte.

      Imi doresc sa fiu si eu asa misto.

      Doar ca mai mult imi doresc ca sotiile baietilor mei sa aiba relatii bune cu mamele lor, sa fie sprijinite de ele si sa se simta iubite. Iar daca nu va fi loc pentru mine, nu-i nimic, ca imi fac 😂😂😂

      Glumesc. E normal ca orice om o prefera pe mama lui decat pe mama altuia. Exceptie sunt acei oameni care nu au relatie buna cu mamele lor. Stiu si fete din astea, mi se pare trist.
      Datoria noastra e insa sa do our best.

      P.s. Si nu cred ca e o chestiune de “mama ei sau mama lui”, ci ca mama ei e mai prezenta si mama lui are cel mai bun motiv sa se uite la tv.
      Ahahha, pun intended.

      Adevarul e ca e loc pentru toata lumea. Pe bune, ciorba de la mama chiar se va termina candva. Nu e ori,ori. E si, si. Doar ca nu e.

      Nu e un concurs intre mame. Poti ajuta indiferent de cata ciorba face cuscra-ta.

      2+
      • Mada

        Nu puteai zice mai bine. Pentru ca mama ei isi scuteste fata, pentru ca mama lui are de mers la coafor, la unghii, la gene, la masaj, la suc, la plimbare. Mai trebuie sa se si odihneasca pentru ca lucreaza 7 (da, sapte) ore pe zi, 4 zile pe saptamana. In plus de asta, mama lui, femeie la aproape 60 de ani, isi cauta un iubit, asa ca nu are timp de altele.
        Nu sunt dezamagita, ca oricum nu ma asteptam la nimic in plus.

        0
        • Alina

          Wow, mama lui are o viata proprie, in timp ce mama ei traieste pentru si prin copii. Bravo pt mama lui, asta inseamna respect de sine. Ma bucur ca existe persoane care traiesc pentru ele si nu pentru copiii lor maturi, care au propriile familii. De unde oare asteptarile astea ca parintii nostri trebuie sa ne ajute pe noi in cresterea copiilor nostri ? Daca pot si vor, e minunat, daca nu, e dreptul lor si nu trebuie judecati pt asta. Dar na, asta e mentalitatea romanilor..

          0
          • Mada

            Vai, ce te-ai mai inflamat. Cum ziceam, nu astept nimic, poate nici nu as accepta ajutorul pentru ca in 99% din situatii ne descurcam eu si sotul.
            Sunt mama de baiat, dar consider ca ajutand uneori nora iti arati dragostea fata de fiul tau. De cele mai multe ori nici nu e nevoie de ajutor, dar ar beneficia nepoții de prezenta bunicii…
            Si nu, mama ei nu traieste prin copii, ca isi vede si ea de viata ei, de job, de casa si de sot, doar ca daca e nevoie de ajutorul ei se implica.

            1+
        • Irina

          Mada, touché.
          Din pacate cunosc astfel de soacre si mame de baieti, care nici macar nu lucreaza, sunt tinere intre 50 si 60.de ani, nici nu sufera de boli incurabile ci de toate neajunsurile specifice unor femei de varsta lor, sunt intretinute financiar de baietii lor, dar cauta pretexte si motive, ba ca ingrijesc de mama lor bolnava ba ca nu stiu ce alte gaselnite, ca se eschiveze de la depune niste efort pentru baietii si nurorile lor, in schimbul placerilor personale. Si nu e vina nici a nurorilor care au incercat la vremea cuvenita sa si le apropie pe soacre. Mai trist e cand nora nu mai are nici mama de ani de zile. Si uite asa se duce naibii inca o familie tanara cu copii mici, because nobody cares, nici macar propria mama (de baiat).
          Nici bunicii nu mai sunt ce au fost odata.

          1+
    • Ilinca

      Pe mine ma ajuta soacra. Mama nu știe cum. Nu poate. Si tot ea se simte data la o parte. Asta e. Dacă merg la ea…eu trebuie sa duc sau sa fac mâncarea. Iar pe copil l-ar certa ca nu asculta și nu sta smirna cum făceau copii ei.

      0
    • Dana

      Pentru ca altfel isi iubeste o mama copilul, decat o soacra nora. Asta am constatat eu. Doar 2 exemple dau: dupa nasterea celui de-al doile copil, m-am simtit cam deprimata, am plans mult, nu stiu nici eu de ce pentru ca totul era in regula atat cu copiii cat si cu sotul. Prima data i-am spus soacrei (era mai prin preajma) iar raspunsul ei a fost ” sa nu mai spui la nimeni asta, e pacat, ce o sa zica lumea, ca esti depresiva…”. La vreo saptamana, si mama si tata m-au intrebat, separat, fara sa le spun eu nimic, “Cum te simti? Uneori dupa nastere e mai greu, dar o sa fie bine, si eu am plans mult ca era coplesitor totul…” Ai mei m-au inteles, soacra a reactionat de parca e ceva in neregula cu mine. Iar al doilea exemplu a fost cand le-am rugat sa ma ajute cu ceva mancare gatita, o data la 2 saptamani, dar o perioada ( pentru ca: adultii post, copilul mare manca normal, cea mica normal dar fara sare si practic trebuia sa fac cate 3 variante de meniu si nu dovedeam, plus serviciu partial de acasa, zero bona).
      Mama insista sa ma ajute mai des decat o data la 2 saptamani, soacra a spus ca nu imi datoare cu nimic.
      Mama, ramane tot mama!
      Dar uneori am auzit de bine si de soacre. Probabil sunt si exceptii.

      0
    • Elena

      Da… nurorile vor accepta sa le ajutati, atata timp cat nu vor fi nevoite sa accepte lucruri care nu le plac: de exemplu sa stati in aceiasi casa, sa va impuneti stilul culinar sau sa faceti vizite interminabile. Mi-ar fi placut s-o am pe mama sotului aproape. Si era posibil. Dar ea nu a acceptat decat in varianta locuitului impreuna, ceea ce eu nu am dorit. Si de aici un amalgam de probleme, care au dus la o racire considerabila a relatiilor dintre noi.

      2+
    • Irina

      Sunt soacre (si mame de baieti) carora nu le pasa prea mult deoarece considera ca 20 de ani de crestere a propriilor copii sunt suficienti pentru efortul lor si care pur si simplu nu vor sa se implice pentru copii si nepoti si au alte placeri si prioritati in viata. Just like that. Indiferent cat de mult bine si cat de mult sunt sustinute (chiar si financiar) de copiii lor, care altfel se sufoca sub griji si lipsa de ajutor si mor incet cu zile de deprivare de somn si de alte lucruri elementare.

      1+
  7. Livia

    Nu sufar de nicio boala Miruna, eu i am facut loc soacrei in viata noastra, vine la noi periodic, ne ajuta cat poate si ii accept cu drag ajutorul, eu mama nu mai am de mult. Nu era o acuzatie era exclusiv o constatare bazata pe statistica mea personala, 99 din 100 de femei pe care le cunoac isi adora mama si dispretuiesc sau nu au o relatie extraordinara cu soacra, nu am facut nicio presupunere despre bunica ta, cred ca Delia a mentionat o mai sus pe bunica din partea mamei dar nu asta e important. Mi as dori mult sa cred ca felul in care voi fi acceptata ca soacra in viata fiilor mei cand vor creste si in viata nepotilor mei va depinde de cat de mult vreau eu sa ajut si de cum ma voi comporta si de cum voi aborda eu situatia si ca what goes around comes around… Din pacate cred din ce in ce mai mult ca e vorba de noroc…nu caut sa conving pe nimeni de nimik, cred ca mai degraba as vrea sa ma conving eu ca gresesc si sa imi schimb mind setul dar din pacate cam tot ce vad si aud nu prea ma ajuta… Evident nu e despre concursuri cu ciorbe este exclusiv despre faptul ca vrei sa fii o parte din viata lor, sa iti vezi nepotii crescand, eu sunt genul care si ar da si sufletul pt ei, as retrai maternitatea de 10 ori prin nepoti daca mi s ar cere… Ma tem doar de acel repetat”multumim mult dar suntem ok”… Si de acea limita dintre a fi open si helpful pe de o parte si a da in cealalta extrema si a deveni prea insiatenta si deci enervanta cu ciorbele mele si cu tot ajutorul pe care vreau sa il ofer, limita care e atat de greu de definit si usor de incalcat cand e vorba de nora… 🙁

    0
    • Da, stiu ce zici. Si eu ma gandesc mult la asta. Asa ca invat de unde pot.
      Stii, intotdeauna am fost convinsa ca ma voi avea bine cu soacra-mea. Pur si simplu. Am fost convinsa ca femeia care l-a facut pe barbatul meu n-are cum sa fie vreo scorpie sau ceva. Am pornit cu acest mindset chiar de recunostinta in relatia cu ea. Cand m-a deranjat ceva i-am zis deschis. Cand mi-a dat ciorba de perisoare, i-am zis ca nu imi plac. Nu a luat-o nimeni personal.
      Cunosc familii care cand isi viziteaza parintii (bunicii celor mici) stau la parintii lui, desi ai ei sunt in acelasi oras. There is hope si te inteleg perfect.
      O mama de baiat

      0
      • Roxana

        Si la noi in familie e vorba tot de mama mea. Ea a fost alaturi de mine de cand s.a nascut copilul. Nu zic ca soacra nu a fost. Doar ca ea a zis ca ii e frica. Venea la noi, dormea la noi, se trezea cand ma trezeam eu, dar cam degeaba… Dimineata astepta sa.i fac cafeaua, sa.i pregatesc micul dejun, eu ii faceam baie la copil, caram singura apa, operata fiind. Cu mama mea nu s.a intamplat niciodata asa. Ea cara apa de baie, ea ne facea cafeaua si micul dejun, il schimba pe copil, il adormea etc. Ea nu era un musafir, dar nici femeie de serviciu. Doar ma ajuta. Si soacra mea a vrut sa ma ajute, dar nu a prea putut. Cu mentiunea ca soacra e mai tanara cu 10 ani decat mama mea. Pe de alta parte, e si din cauza nurorilor. Am vazut o discutie pe un grup, in care o mamica spunea ca nu stie ce sa mai faca cu soacra ei. Ca ii face mancare, ca ii face curat, ca e non stop la ei. Pe mine nu m.ar fi deranjat. Dar e si despre soacre. Unele ajuta cu adevarat, altele pot fi o povara. Dar daca exista comunicare, cred ca se pot trece multe bariere.

        1+
    • Rox

      Sincer? Eu mă simt mai bine cu soacra in casă decât cu mama, e so mai tânără decât mama cu vreo 10 ani 🙂

      0
    • Gabriela

      Hei, o sa incerc sa iti dau eu un raspuns. Uite, un motiv pt careo vreau pe mama langa noi si nu pe soacra mea e ca mama cand vine nu se apuca sa imi spuna ca ea nu baga atatea rufe la masina de spalat. Nu vine cu chiftele si snitele prajite desi stie ( de 7 ani!) ca noi nu mancam prajit. Mamei (sau tatalui meu) pot sa ii spun ca copilul mare tb sa doarma la pranz si sa manance ciorba si sa se si intample asta, pe cand la mama soacra nu se intampla iar replica ei este “daca nu a vrut, mama, eu ce sa ii fac”. Intr-o zi am venit de la serviciu dupa ce statuse fetita cu soacra mea si gasisem in bucatarie, ce credeti, puisori si ratuste, ca i-au placut fetei si i-a cumparat, pe drumul dinspre parc spre casa.
      Apoi dupa ce pleaca, ne ia vreo doua zile sa “revina” copilul nostru: avem discutii cu fetita ca “mamaie nu ma punea sa imi strang jucariile”, “dar cu mamaie nu trebuie sa dorm la pranz” etc.
      Poate aveti voi noroc de soacre care sa fie minunate, care sa respecte regulile casei, care sa va respecte pe voi ca femei si mame dar sincer, eu cred ca aceste soacre sunt foarte rare.
      Prin urmare explicatia plauzibila pt care de obicei e mama fetei si nu mama lui langa o familie cu copiii mici este ca soacrele nu se poarta cu noi, femeile, ca mamele noastre, ci mai mult ca mamele lor, dorindu-si de multe ori sa isi impuna felul in care si-au crescut fiul si prin asta sa se valideze (de cate ori nu am auzit “lasa ca x nu a dormit la pranz si uite ce mare s-a facut”).
      Cam asa.

      0
      • Maria

        Exista și soacre care pur și simplu “nu au timp” pentru nepoții din partea baiatului sau cărora le este lene să-și viziteze nepoții. Exista și soacre care nu și-au dus niciodată nepoții în parc deși locuiesc în același oraș, etc.

        2+
        • Și apropo de ce zice Gabriela, cu mama ta te poți certa și știi că te iartă din tot sufletul. Adică, îți permiți să îi zici chestii fără manualul de psihologie. Și la tine acasă, nu vrei să te simți ca la școală.

          Dar sunt excepții. Sper ca și eu să fiu una dintre ele.

          2+
          • Ioana

            Asta cred ca e o mare, mare parte din poveste! Eu n-am copii, asa ca ma bag un pic mai ca musca in lapte, ca nu pot interioriza toate povestile, dar pe masura ce citeam comentariile simteam nevoia sa spun asta.
            Poate ca unul dintre motive pentru acel politicos “multumim, suntem ok” este si teama ca daca ceri/accepti ajutorul, dar ajutorul nu vine asa cum ai tu nevoie de el, ci cum “stie ea mai bine”, cu mama ta poti sa te certi, pentru ca mama ta e mama ta si o sa te iubeasca pana la Dumnezeu chiar si cand ai trantit ibricul cu cafea prea lunga si ciorba cu prea multa telina.

            Nu stiu, eu sper ca daca voi avea copii si vor fi baieti, sa pot sa imi scutesc nurorile de stresul asta. Sa le pot spune ca-mi pot tranti usa in fata si sa-mi lase lista cu reguli de urmat cu copilul lor, ca mie n-or sa-mi cada “gradele de soacra” si o sa mai vin sa le ajut de cate ori pot, asa cum au nevoie. Acum, de la ce-mi doresc la ce o fi… Doamne ajuta. Cum ziceam, pana una-alta doar imi fac filme-n cap :))

            3+
          • Gianina

            Eu tot sper ca aceasta lupta se va stinge! Deja sunt multe mame mult mai conștiente si care își cresc copii altfel! Si deci vor fi alte generații de adulti, crescuți de “mame altfel”. Si de mame care si-au promis lor si copilului ( băiat ) ca își vor ajuta copilul necondiționat, fără sa agaseze sau sa dea sfaturi necerute! Sa fie acolo cand copilul ei&nora ei au nevoie de ajutor, nu doar cd vrea/ considera ea ca “se cuvine” sa ofere “ajutorul”!
            Sa fim sanatosi si sa ii putem sjuta si sa avem înțelepciunea de a fi de ajutor, nu sa apăsam butoane care bubuie deja!
            Eu ma incadrez la mame “bătrâne” ( am născut la aproape 40 de sni ) deci diferența de mentalități va fi enorma! Sper sa imi tina Dumnezeu toate țiglele la mansarda a.i. sa pot citi toate cartile ce vor fi disponibile atunci cd copilul meu va fi mare si care ma vor tine cu mintea limpede ( pas Alzheimer ) si updatata la trendurile de atunci! Si sper sa imi păstrez empatia întacta a.i. Sa reușesc sa le inteleg nevoile părinților, dar si ale copiilor ( nepoților mei ).
            Tot o mama de băiat!

            1+
      • Livia

        Cu siguranta ca asa este. Si e o situatie generalizata. Eu nu o mai am pe mama, dar stiu ce ar fi facut si cum s ar fi comportat in anumite situatii, am si soacra, am inca si tata din fericire, pot face o comparatie, stiu exact ce zici dar asta nu e un raspuns la intrebarea mea, intrebarea mea era De ce intotdeauna si De ce fenomenul e atat de generalizat si daca mamele de baieti asa se nasc sau devin pe parcurs, daca suntem toate la fel la inceput dar ceva se schimba in psihologia fiecareia in functie de sexul copiilor cu care ne procopsim si ma autoevaluez si ma intteb daca nu cumva uneori alor mei le iert usor si le trec cu vederea unele lucruri pt care pe soacra o taxez in sufletul meu mult mai aspru, daca in unele situatii soacrelor li se da sau nu cu adevarat o sansa sau mereu iau startul de pe pozitii neechitabile comparativ cu mamele, nu stiu, sunt lucruri in aparenta simple dar de fapt foarte complicate, relatiile umane sunt complicate eu incerc sa inteleg fenomenul general… The big pucture cum s ar spune, nu situatia individuala a fiecaruia, care evident ar putea face o lista cu 1000 de motive pt care nu doreste/accepta ajutorul soacrei, majoritate foarte intemeiate probabil

        0
        • De regula mamele de baieti isi proiecteaza nevoile si dorintele in proprii baieti. Atunci cand tatal nu este ce si cum trebuie sau este absent, cand sotul nu indeplineste nevoile sotiei, aceasta va proiecta in baiat toate aceste lucruri. Nu la nivel constient. Cred ca cele mai multe ar alege sa nu o faca, daca ar fi constiente de treaba asta. De aceea nicio nora nu va fi demna de baiatul crescut intr-un anume fel, considera soacra. Si nu este nevoie sa se rosteasca cuvinte, e suficient sa existe in cap si neuronul responsabil va transmite informatia interlocurorului.
          Mai exista si o mostenire colectiva perpetuata de ani si ani intre generatii, aceea ca nurorile si soacrele nu se inteleg. Preluam aceste convingeri colective, ba chiar in unele familii le si vedem concret, le asimilam, este greu sa ne debarasam de ele. Este nevoie de intentii sincere din partea soacrei pentru ca nora sa stie clar ca lucrurile pot fi diferite si mai ales ca se pot schimba.

          0
          • Livia

            Ok… Deci conform acestei teorii, cele cu barbati la standarde ar trebui sa fim… “normale”…? Ramane doar lupta de a invinge stereotipul…

            0
        • Ana

          Sunt mama de baiat.Relatia cu soacra s-a deteriorat in timp … poate din vina amandurora, dar asta nu a insemnat ca relatia cu nepotul a avut de suferit. Pana la urma ei sunt bunicii copilului si vor face parte din viata lui.Depinde doar de ei felul cum isi construiesc relatia.Tot ce imi doresc e sa nu am atitudinea soacrei mele fata de viitoarea nora.In viata ma ghidez dupa principiul “ce tie nu-ti place, altuia nu face”.Probabil ca mamele de baieti simt acelasi lucru pe care il simt tatii de fete … idealul este inlocuit de altcineva.Poate 20-30 ani ai fost lumea cuiva, ca intr-o clipita sa fii schimbat cu altcineva.

          0
      • Elena

        Mama e mama!La primul copil,imediat dupa nastere am preferat-o pe mama,deoarece ma gandeam ca daca ma ia vreo depresie dupa nastere,cu mami vorbesc altfel fara sa se supere.In plus soacra mea nu m-a sunat macar 1singura data in sarcina sa ma intrebe daca sunt bine,inainte sa nasc cu 2 zile faceam curatenie generala in casa nu a zis nimic de ajutor,cat am stat la maternitate a fost la noi acasa si nu a facut decat mancare pentru fiul ei si o supa de pui pt mine (pentru care i-am multumit si ii multumesc si astazi-the best),si nici macar nu mi-a pus covoarele inapoi(sotul le ridicase de la spalatorie cand eram in maternitate).Apoi mereu cand i-am cerut ajutor,sa vina sa ma ajute cu copilul,ba nu putea,ba fix acum trebuie sa plec in Italia ca s-a ivit un post,dar stia cu mult inainte ca avem nevoie de ajutorul ei(mama mea pe vremea aceea era 4l in IT si 4 luni acasa.Am apelat la vecini,prieteni si mai apoi l-am dat la cresa la 11l.La al doilea copil,a plecat in IT cand avea 1l(l-a vazut de 2 ori cate 30 min,timp in care i-a facut 1milion de poze) si s-a intors acum cand el are 9l.A venit cu cateva cadouri,a stat 2 zile si a plecat.Eu si copii,de cand a inceput “nebunia” locuim cu mama mea la 200km departare de casa.Tati ne viziteaza la 2saptamani.Cu 2 saptamani in urma,cand a venit si soacra in vizita, l-am rugat pe sotul meu sa vb cu ea daca ar putea sa ne mai ajute,astfel incat sa ne intoarcem si noi acasa.Raspunsul-nu pot,mai stau si cu tati( socrul) ca am fost mult timp plecata,dar o sa ne anunte…Mama mea de cand am nascut al doilea copil a fost aproape non-stop cu noi.Si sincer vreau sa o mai las si pe ea sa respire.Deci,concluzia mea e ca unele soacre sunt painea lui Dumnezeu si altele nu.

        0
        • Livia

          Da, cred ca unele femei pur si simplu nu au chef sa se bucure de nepoti.. Nu au tragere de inima, e ciudat. Avem un cuplu, prieteni de familie, de varsta noastra, care au copii mici acum dar ne spun ca ei cand vor imbatrani vor sa se retraga intr un loc frumos, sa isi cunpere o casuta si sa traiasca linistiti, pe ideea ca au muncit destul deja la viata lor, in niciun caz sa stea pe langa copii sau sa se speteasca ajutandu i… Mi se pare ciudat dar asta este… Suntem diferiti

          0
    • Andra

      Si eu iti pot confirma ca speranta exista.Eu am o socra de nota 12!😉

      0
  8. Diana

    Frumosilor!!!!! mii dor de voi!!!! si de povestile noastre alaturi de chai latte 😀 :D. Anul asta ne vedem!!! at least once!!!!

    0
  9. Am avut discutia asta cu sotul, la ceas de aseara. Mi-a atras atentia ca multe mame/soacre merg la serviciu si ca pensionarea e la 67 ani (aici) si ar fi de prost gust ca noi, tineri de 30 ani, sa asteptam sa vina cineva cu zeci de ani mai multi si boli si oboseala sa ne faca ce nu putem noi face. L-am pupat, stiu de ce e langa mine – avem aceleasi norme morale.
    Altfel, din amintirile romanesti (sunt dusa din tzara), mie mamele de baieti mi se par mai stricte si cu multe resentimente. Am auzit de la o mama de barbat bine crescut spunand norei ca ea nu ar raspunde sau zice vreun cuvant soacrei ei (oare se astepta la nora sa faca la fel? 🙂 ), am auzit alt coleg spunand: orice gagica am avut mama nu a fost multumita. In plus cred ca ruptura intre generatia de 60 ani si cea de 30 ani e f. mare – eu fiind o femeie independenta si autonoma si singura de la 18 ani si care nu stie sa faca sarmale sau iahnie de fasole si nici nu vrea sa invete ca nu imi plac sa le mananc – clar nu sunt pe gustul multora 😀 .

    0
  10. maria

    Cele care aveti bunici care va ajuta, sa fiti mereu recunoscatoare, sa le pretuiti si sa le aratati permanent dragostea si aprecierea. Sunteti norocoase. Vad printre cunoscutii mei multe fete care consndera ca acest ajutor li se cuvine, si ca aceasta este datoria bunicilor sa isi ajute copii. Ei bine, priviti mereu acesti lucru ca pe un dar. Eu am o soacra care vine in vizita si mi aduce piept de pui cumparat gatit la gratar din supermarket, desi stie ca nu mancam pui din comet, plus 2 plase de sfaturi necerute, eventual si niste tentative de a de alia cu sotul impotriva mea. Adeseori am nevoie de ziua urmatoare ca sa mi revin.

    1+
  11. Iuly

    Dar ce te faci cand nu vrei sa ceri ajutorul bunicilor (sa il ceri, nu sa il accepti, pt ca la noi nu se prea ofera…) nici cand simti ca ai avea nevoie pt ca modul lor de a se purta cu nepotii nu e cum ai vrea? Au progresat mult de cand eram eu mica, dar inca sunt de parere ca copilul nu are voie sa aiba toane, ca amenintarea jorditei e cea mai buna metoda, ca e ok sa ridice tonul la copil si chiar sa ii dea o palma la fund, ca nu trebuie sa se faca dupa cum vrea copilul, ca e ok sa il ridiculizeze, sa il sperie si sa il minta dupa nevoile lor si altele asemenea… care ma ingretoseaza.

    0
  12. Lidia

    Corect ar fi să răspundă (și) soacrele la această postare . Sau bunicile, in general 🙂
    E ușor să spui cum sunt sau nu sunt oamenii care au crescut copii și au făcut greșelile lor. Altele decât tine, ca mamă în anul 2020.
    Am văzut o bunica in parc, in timp ce ne plimbăm și noi copiii (2 ani și 0 ani ) și mi se părea că e mama. Tânăra, energica. Am aflat că e bunica. Și a spus “după ce cresc ai voștri, urmează runda a II-a”. Poate părea ciudat, e mersul lucrurilor. Dar nu mi-a convenit în momentul acela. Dormeam mai mult NU, erau în pusee și erupții în adaptare și in alăptare și în tot ce vreți. Cu casa vraiște și mancare din brișcă. Sincer, primul gând a fost “mersi, nu 🙂
    Se vor descurca și fără noi”. Soacra mea e de treabă. Dar sunt angajați amândoi. Nu stau în același oraș cu noi și mai au și alți nepoți. Nu mă pot gândi că îi dau de lucru cu ai mei și să mai am și pretenția să respecte toate regulile casei. Daca vine, ne ajuta f mult. Dar o las sa se simtă utilă și ne face bine tutor asta. Sper sa fiu și eu o soacra bună. Și să nu uit niciodată cat de greu mi-a fost cu copii mici, că să empatizez cu nora. Dar sa uit cat de greu mi-a fost,ca sa nu ii reproșez că mie mi-a fost mai greu.
    Și mai ales sa nu uit că și soacra și mama au fost mame de copii mici, la rândul lor. Au făcut ce au putut, cum au știut mai bine 🙂
    Doamne ajuta

    0
    • cu cata emotie ai scris, Lidia! Cu dragoste fatza de parinti si soacra, dragoste fata de copii si de momentele astea.
      Am impresia ca deseori prea vreau sa schimb pe mama, scoara, copiii – am invatat in ultimii ani sa ii accept asa cum sunt si sa ii iubesc asa cum sunt, fara sa am pretentii la ei. Tu ai reusit mai devreme ca mine, si te admir.

      0
  13. De ce o vreau pe mama langa mine? Mi-am dorit tare mult, nu sa am inca o mama pt ca mama e numai una, insa mi-am dorit ca eu si soacra mea sa fim prietene, dar nu am reusit pur si simplu.
    O vreau pe mama langa mine pentru ca mama lui ne trateaza ca pe niste copii de 10 ani, neintelegand ca puiul ei este adult acum si intretine o familie. Inca il ia la misto si rade de el. Mama lui inca mai raspunde cu replici: “n-ai tu ce sa ma inveti pe mine, cine ma place ma place asa cum sunt, nu ma schimb pt nimeni!”. Nu e vorba de schimbat, dar macar asa, sa o lasi mai moale cu parerile si sfaturile necerute, mai ales dupa ce mai apare si un nepot.
    O vreau pe mama pt ca mama lui toata sarcina imi ura “sa fie sanatos, dar sa fie fetita”, ma critica pt ca am vrut sa nasc prin cezariana, imi spunea ca trebuie sa alaptez, cand a vazut ca alaptez si dupa 1 an, mi-a spus ca laptele e apa chioara dupa 1 an. “Dar el asa mananca? Nu e prea gras?”(Copil de 5-6 luni doar cu lapte de san, prea gras) . De fiecare data cand suna dupa ce baiatul avea 10 luni, singura intrebare: “Merge?” (sa se laude la tot neamul ca, deh, are nepot destept). Nici macar o data nu ne-a sunat sa ne intrebe ce facem, daca suntem bine. Nu, doar pt critica si pt intrebari de genul: “asa faci tu?”
    Mama ma intelege din priviri, mama ma simte, imi mangaie sufletul fara sa ma atinga. Cand ma duc sa spal vasele, ele sunt deja spalate; cand pregatesc mancare pentru bebe, legumele sunt deja tocate; cand nu mai pot, ea e deja imbracata cu bebe gata sa il ia la plimbare si sa imi ofere 2 ore libere.
    Soacra niciodata, absolut niciodata. Cand a venit in vizita tot mama se trezea la 05:00 sa ii faca micul dejun sotului meu. Avea nemultumiri de genul: daca nu am perie ondulata ea nu iese asa afara din casa.
    Sunt mama de baiat si imi place sa cred ca nu voi fi asa. Sunt sigura ca daca nora mea va fi apropiata de mama ei, pe ea o va prefera si ii va cere sfaturi in cele grele momente. Eu sper din suflet sa pot sa fiu alaturi de ei si de nepoti atunci cand imi cer si sa fiu atat de open-minded incat sa ma doreasca oricand in jurul lor. Eu gandesc ca, desi va fi sufletul meu, va fi nepotul, nu copilul. Nu ma pot baga si nu pot educa, eu am avut de crescut candva un copil. Voi ramane sa profit iar de momente intime cu alesul inimii mele si sa ne bucuram de ei toti.

    1+
  14. Irina

    Mada, touché.
    Din pacate cunosc astfel de soacre si mame de baieti, care nici macar nu lucreaza, sunt tinere intre 50 si 60.de ani, nici nu sufera de boli incurabile ci de toate neajunsurile specifice unor femei de varsta lor, sunt intretinute financiar de baietii lor, dar cauta pretexte si motive, ba ca ingrijesc de mama lor bolnava ba ca nu stiu ce alte gaselnite, ca se eschiveze de la depune niste efort pentru baietii si nurorile lor, in schimbul placerilor personale. Si nu e vina nici a nurorilor care au incercat la vremea cuvenita sa si le apropie pe soacre. Mai trist e cand nora nu mai are nici mama de ani de zile. Si uite asa se duce naibii inca o familie tanara cu copii mici, because nobody cares, nici macar propria mama (de baiat).
    Nici bunicii nu mai sunt ce au fost odata.

    0
  15. Ioana

    Bună! Da sunt o mămica pățită cu soacra care nu o interesează, a venit la noi ca se certase cu socru ca eu i-am zis ca nu am nevoie de ajutor și m-a stresat. Mă simțeam urmărită. Ea e o mare bârfitoare 2 zile a tot bârfit cu al meu că nah ce era sa ii zică. Și-a bârfit copii soțul nepoții și dacă am întrebat și eu de nepotelele noastre mi-a zis ca una e f rea și una încă face în pampers… M-a lămurit. Și ușor ușor încerca să se impună în casă. Chiar și cu copii. Și atât I-a fost ca am început sa ma iau de ea. Am fost diplomata nu va gândiți ca am făcut scandal. M-a certat soțul dar i-a trecut. Eram f stresantă cu ea în casă fiinca pe toată lumea vorbea ce găsea mai rău și dacă făceam ceva chiar dacă nu zicea nimic starea și se uita la mine. Îmi pare rău pt soțul meu ca el s-a bucurat ca a venit dar el pleca la munca și rămâneam eu cu ea. Prefer de 1000 de ori casa murdara sau sa nu fie mâncare gătită decât curata și cu mâncare. Și sa ma gândesc ca cine știe ce mai bârfește de mine. Ar mai fi multe de spus. P. S mămica de 2 băieți dar așa rea ca soacramea nu am cum sa ajung.

    1+

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 266 queries in 0.475 s