M-am straduit sa nu fiu mama “Nu-Sari-In-Balta”, ci mama “Ocoleste Balta”, daca intelegeti ce vreau sa spun. Am citit si am constata pe proprie piele ca sunt mai eficiente afirmatiile decat negatiile, ca oamenii si, mai ales, copiii il accepta mai usor pe DA decat pe NU. In acest spirit imi cresc si baietii.
Tudor (4 ani):
-Mami, pot să îți spun un secret?
-Sigur, puiule.
-Și nu mai spui la nimeni. Adică, poți să spui, dar pe silențios.
Nikki
Oooo, este de tinut minte replica baietelului! Atat de mult se exagereaza in parentingul asta modern, eu chiar am senzatia uneori ca parintii ,,moderni” isi trateaza copiii ca pe niste pacienti la Psihiatrie. Asistam amuzata in parc (nu zilele astea, nu sariti :))), la o scena in care o fetita maricica (in jur de 6 ani) se tavalea pe jos ca nu vrea acasa, tatal incerca s-o ia pe sus si mama, dupa admonestarea tatalui esuat in ale parentingului, ii spunea fetitei, pe un ton calm: ,,Inteleg ce simti, stiu ca acum esti furioasa si e ok sa fii asa etc etc”, fetita nefiind atenta, evident, la nimic din ce soptea mama zen acolo. Cred ca exagerarile, in orice directie, sunt periculoase si copiii trebuie crescuti si tratati firesc (fara sa inteleg prin asta violenta fizica si jigniri).
CristinaM
Buna replica…
Cand erau cresele deschise… eu eram la capitolul “ A ploua, sau format balti…haide sa le cautam si sari in ele” … si asa reuseam sa-l imbrac, dupa ce-si alegea singur hainele, si sa-l scot pe usa… Si da, il lasam si o sa-l las sa intre/ sara in balti
Aaa, si mi s-a atras atentia pe strada, de mai multe ori, ca se uda, ca se murdareste…