Dragă mamă care ai nevoie de mai multă liniște, odihnă, atenție, grijă, ciorbă caldă-n farfurie și mâncare înghițită șezând,
Dragă mamă care ai nevoie de cinci minute singură la baie, de două secunde fără ca vocile să urle-n capul tău,
Dragă mamă care ai nevoie ca oamenii să își dea rând când vorbesc cu tine, ca telefoanele să nu sune când copiii dorm, ca vasele să nu se adune,
Dragă mamă care ai nevoie și tu să îți poarte cineva de grijă cam la fel de mult cum o floare are nevoie de lumină să stea drept,
Dragă mamă care nu pleci niciodată acasă de la treburile tale, care ești disponibilă tot timpul, chiar și când dormi,
Dragă mamă care le găsești pe toate, le rezolvi pe toate, speli toți dinții mici din casa ta și gura altcuiva, funduri altele decât ale tale, cureți urechi care nu-ți aparțin și sufli nasuri care-i înfundă pe alții,
Dragă mamă care te gândești că ar trebui să le poți face pe astea toate și să zâmbești,
Să nu țipi,
Să nu pedepsești,
Să nu divorțezi,
Să nu înnebunești,
N-am nicio soluție pentru că tu ești eu.
Dragă mamă care crezi că oricine altcineva s-ar descurca mai bine decât tine,
N-am nicio noutate și n-aș vrea decât să îți spun că aici greșești.
Oameni suntem. E o perioadă. Au mai fost și altele și mereu urmează câte ceva. Greul nu trece, doar mai dispare, ca atunci când înoți și mai scoți nasul din apă din când în când, să nu mori. Iar unii se jură că le place. Dar nu suntem toți la fel.
Aș vrea să îți trimit lumină. Atenție. Grijă. Spațiu. Aș vrea să te întreb dacă te ajută cineva. Aș vrea să știi că mă gândesc la tine. Pentru că tu ești eu și pentru că trebuie să se gândească și la noi cineva. Uită-te la tine. Îmbrățișează fetița pe care o vezi. Nu s-a mai jucat cu păpuși de multă vreme, nu după regulile ei. Fetița asta s-a trezit, dintr-o dată, mare, cu responsabilități și mâncare pe foc. Nu știi cum s-au întâmplat toate, dar acum ai nevoie de soluții, nu de vinovați. N-o lăsa singură pe fetița din oglindă. Nu va supraviețui dac-o părăsești și tu.
Dragă mamă care nu mai poți,
Sunt mândră de tine. În fond, ai fi putut lăsa copiii pe tabletă și merge la coafor. Să știi că doar mamele grozave se zdrobesc. Doar mamele bune simt că nu mai pot.
Și mai vreau să-i spui fetiței ceva din partea mea:
C-o văd și o iubesc.
Acum, du-te…
O vezi? Să n-o uiți niciodată pe fetița care-ai fost cândva.
foto Shutterstock
Violeta
Minunat! M-ai făcut să lăcrimez,și pentru asta îți mulțumesc. Uitasem de ea,de fetița din mine… Mulțumesc pentru că mi-ai amintit de ea!
Miruna
Esti minunata!
Demian Marieta
Același lucru simt și eu 😍
Gabriela
Când sunt pe punctul de a recidiva (știi tu ce vreau sa zic), hop si Miruna cu articolul salvator! Hai ca se poate! 🤗
Miruna
Dada, ne apropiem de acelasi punct. Dar, sa fiu io daca o mai las pe nenorocita sa map prinda de un picior inca o data.
Amalia
Șiruri de lacrimi îmi curg pe obraji, îți mulțumesc și te îmbrățișez ! ❤️🤗
Miruna
❤️
Raluca
Cât de departe este acea fetiță! Îți mulțumesc că mi-ai amintit de ea. S-a rătăcit de mult și totuși este acolo,draga de ea. Ești minunată, pentru că mai ai puterea să ne încurajezi și pe noi. Îmbrățișari 💜
Cristina
Foarte frumos si adevarat! Multumesc! 😘
Laura
Minunat… ca de fiecare dată. Mulțumesc ❤
PS: azi avem și noi 5 luni în 5 ❤❤💙
Adela
Articolul asta este pentru mine! Am avut o zi grea…un copilas care se recupereaza, care nu a dormit decat 40 de minute la pranz si care a tipat de imi simt si acum timpanele cum vibreaza. Multumesc! Imi dai forta! 😘
Miruna
Ma bucur. Sanatate! Sa va recuperati si somnul si linistea.
Iuliana
Vai cum a venit articolul tău, Miruna ❤️ am revenit la serviciu de 3 sapt, fetita încă în acomodare, nu ramane decât pana la prânz, apoi acasă, somn, eu încă 2h lucru, apoi luat și băiat și soț, apoi doar joaca și atenție pt copii ca resimt tot. Și azi noapte am cedat, am plâns în hohote când a trebuit sa ii readorm pe amândoi la ora 00 🙁
E asa o binecuvântare, dar parca și un blestem ca totul sa depindă de tine, mama. Xa oricât ajutor ai din Partea partenerului, doar tu ești suficient, când tu nu te mai regăsești 🙁
Mulțumesc, o sa încerc sa o caut pe fetita aceea 🤗
Miruna
Asta e o acomodare grea pentru toti. Tin pumnii, astept sa vorbim anul viitor pe vremea asta.
Andreea
Iuliana, si noi numai ce am trecut de acomodarea la cresa! Intre job si casa si eu sunt la limita momentan. Gripele de sezon nu ajuta, copiii ba unul ba altul bolnavi de tot ce circula. Stai tare pe pozitie, asta e ultimul val asa nasol si vine primavara! 😀 Multumim de articol Miruna, foarte potrivit momentului!
Iulia T
M-ai făcut sa-mi fie dor de mine mică. Și nu știu unde sa ma găsesc.
Miruna
Esti acolo. Uita-te mai bine.
Bea
Mulțumesc! Am ochii înlăcrimați ❤️
Miruna
❤️
Ade
Mulțumim frumos pentru toate mesajele tale care vin exact când trebuie
Delia
Tocmai ce am terminat de citit “Oscar si Tanti Roz” si m-a luat plansul. Citind articolul tau, am inceput mai tare….dar e minunat.
P. S. : mai am si ambii copii cu febra…dar ma voi regasi, curand
Miruna
Sanatate si spor la joaca!
Anca C.
Mulțumesc, aveam nevoie de asta. 🤗
Miruna
❤️
Anca
Esti minunata, Miruna! Pe suflet este acest articol! ❤️❤️❤️
dia
Îți citesc rândurile astea scrise din inima și ma înfior… realizez cât de greu trebuie sa le fie altor mame care nu au nici un ajutor. La care tatăl e dus sau dacă nu e dus la modul propriu e absent altfel. Mame care se lupta cu boli, cu griji finaciare, cu neputința etc. E ușor pt mine sa spun ca dacă soțul meu nu ar fi ajutat și avut grija atât de mult cât o face l-as fi lăsat. Ca realitatea cred ca e mult mai crunta și deciziile respective mult mai greu de luat.
Deși rezonez cu multe lucruri scrise de tine, nu cred ca mi-a fost atât de greu precum scrii tu in articol decât poate de câteva ori in 4 ani? Cu toate nopțile nedormite, job etc. Ma face asta o mama rea? Îmi dau seama cât sunt de norocoasa și cât de diferită ar fi fost viața mea sa nu îl am pe omul asta alături. Merg acum sus sa ii mulțumesc.
Miruna
Si eu ma gandesc la mamele care duc boli grele ale copiilor lor, mi se par niste eroine. La mine, daca plang amandoi deodata un minut, sunt cu creierii pilaf.
dia
2 copii nu cred ca se pot compara cu unul… cred ca și creierii mei ar fi absolut pilaf cu un copil de 4 ani si unul de câteva luni. Dacă așa ar fi situația, ca sa pot sa fiu eu bine ar trebui sa îmi cobor un pic standardele de mama și sa înțeleg ca și dacă lipsesc 1-2 ore totul e ok. Nu știu dacă asta te ajuta in vreun fel😀 deși nu am făcut-o niciodată, dacă lăsatul copilului la o tableta cât mama face ceva pt ea e soluția ca mama sa nu o ia razna, please go ahead and do it. Dacă mama nu e ok, totul și toți o iau la vale.
Miruna
Already doing it :)) desi nu cateva ore, ca nu sta el, nu de alta
Hahahha
Lia
Exact la asta ma gândeam si eu, ca sunt genul de mama rea care i-a lăsat si la tv si la telefoane, dar nu m-au lăsat ei pe mine, ca in 5 minute aruncă cât colo toate gadgeturile si vin la jucăriile lor preferate: mami si tati! 6 si 4 ani au acum, dar tare ma tem ca si adolescenta o petrecem tot lipiți, eu, cel puțin, dormeam cu mama si la 14 ani :))
Roxana
E minunat mesajul, mi-au dar lacrimile. Si eu ma caut uneori si imi vine sa ma iau in brate…
Uneori simt ca nu mai pot,ca sunt depasita de situatie.
Miruna
Toate ne simtim asa. In zilele in care nu le stim pe toate 😉
Ioana
Ce frumos și emoționant… Ca de fiecare data, reușești sa ajungi la sufletul meu și sa ii aduci o mângâiere. Îți transmit și eu sa ai putere și încredere în tine.
Dora
Mulțumesc ❤️
Ioana
Primesc, cu recunostinta, lumina de la tine. Iti trimit si eu din lumina mea.
Gianina
❤️❤️❤️
Alina
Superb scris!
Am inceput sa citesc, dar ma gandeam ca e un alt gand ce se va termina:” nu uita ca asa ai fost si tu… acorda-i mai mult timp atentie si bla bla bla copilului tau….”, dar pana la sfarsit mi-au dat lacrimile.
In tavalugul zilelor de azi si de maine, in alergatul continuu intre serviciu-scoala-casa si activitatile dependente de oricare dintre aceste etape, de multe ori uitam ca undeva inca sta un copil ramas uitat din cauza responsabilitatilor unui trai cat de cat decent…
❤
Simo
Multumesc! M-ai facut sa plang! <3
Oana
As vrea si eu sa nu mai pot. Dar nu am cum, pentru ca ieri am pierdut sarcina.
Silvian
sinonim cu terorismul, povestea ta concentreaza o drama la indemana oricui in jocul de a empatiza. uita te la comentarii :))), parinti de prima matrice cum isi dau epifanii ca din tot ce se supune perceptiei, ale lor odrasle valoreaza mai mult decat propria viata. acum,cand au. si devin prima linie in simtul neputintei. doar un parinte stie ce inseamna TEMPERATURA! dar o mare importanta o are natura povestii, mai exact despre cine e, cine povesteste pe cine? vezi tu… copiii nu spun povesti, ei asculta…iar asta nu i povestea unui copil. spun doar ca lucrurile pot fii spuse si obiectiv, chiar daca nu aduna atatea emotii de tastatura…
o femeie
La mine toate sunt bune si linistite de ceva ani, asa ca maine fac o prajitura si duc la o mama care are nevoie.
Mada
Minunat. Comentez rar, dar asta m-a atins grav. Am un baietel de 3 saptamani, ajutor nelimitat din partea sotului care nu merge momentan la munca, insa simt ca nu fac eu destul. Alaptarea si trezitul noaptea ma seaca de puteri, plus ca s-au instalat si colicii. Ideea e ca nu am mai dormit mai mult de 3 ore pe noapte dinainte sa nasc si nici ziua nu pot dormi. Pur si simplu, oricat de urat ar suna, mi-e dor de viata mea de dinainte, cand eram doar eu si sotul.
Ioana
Hey! Te inteleg, asa am fost si eu, dar a trecut. O sa fie mai bine, copilul o sa suga mai rar, o sa doarma mai mult, tu la fel.
Ai rabdare, doar tine-l in brate si ai rabdare si fii ingaduitoare cu tine insati!
Miruna
Mada, te cred. Sunt faze cand e groaznic de greu. Oboseala e cel mai mare dusman. Vestea buna e ca are leac. Sau ca te obisnuiesti 😜
Stiu ca vrei sa dormi acum, nu peste 3 ani. Ai rabdare, cand e vorba de copil mic, orice greu trece. Toate sunt faze. Felicitari ca alaptezi. Ceva de colici ii dai?
Mada
Da, i-am dat Protectis inca din primele zile de viata si de 2 zile si Espumisan la recomandarea neonatoloagei. Oricum inteleg ca vom ajunge sa testam toate tipurile de picaturi pana trece perioada asta.
Totusi, parca noaptea asta a fost o idee mai bine. Puiul mic doarme acum linistit langa mine si e un sentiment asa de fain, incat chiar nu mai conteaza ca nu accepta deloc sa doarma in patut sau landou.
Toate trec, sau te obisnuiesti cum ziceai si tu 🙂 Doar ca dupa 12 ani de cuplu, e grea adaptarea, cu toate ca e un copil super dorit. Cred ca nu ajuta nici faptul ca mai avem si nelipsitii musafiri pe cap 🙉
AltaIoana
Poate ajuta si colief-ul.
Bianca
Exact așa am fost și eu în urmă cu 2 luni, dar e o perioadă care trece relativ repede, deși nu pare la momentul respectiv. Te înțeleg perfect, eu mă simțeam și vinovată că îmi culc bebelușa în pat cu mine, dar mi-am dat seama că cel mai important e să faci cum consideri că e bine. Nu ajută nici când te întreabă mama/soacra/altii cum doarme bebe și le spui că în pat cu tine și-ți spun că nu e normal, punând presiune pe tine (am pățit-o). Și mie-mi trece uneori prin minte că îmi vreau viața de dinainte înapoi, dar adevărul e că nu mi-aș mai putea-o imagina fără ea. Răbdare și iar răbdare, asta am învățat până acum. Și ne vom regăsi, după un timp, ca fiind și mai frumoase, și mai puternice.
AltaIoana
Poate ajuta si colief-ul.
Sinziana
Am plâns la amintirea mea, a fetiței care am fost când eram mică și mă bucuram de copilărie ca de cel mai sfânt lucru pe pământ. Apoi am devenit mare, am devenit mamă, am uitat să mai fiu copil, am uitat cum era când eram eu copil și am ajuns să disper la trăirea copilăriei copiilor mei, în loc să mă bucur de clipele cu ei. Trist. Vreau să mă schimb, zilnic vreau, uneori reușesc, alteori mă izbesc și mai tare de câte un zid sau de pământ. Mereu cad, mereu mă ridic. Și când simt că am ajuns la capătul puterilor, abia atunci apare lumina și mă ridic și mai pot. Mereu, mereu. Din copil, acum sunt mama. Mulțumesc pentru articol! Foarte emoționant. ❤️
Lia
Mie nu mi-e deloc dor de copilăria mea, mi se pare ca acum e cea mai frumoasa perioadă, când pot decide eu pentru mine, când am mai mulți bani decât am avut vreodată (nu trăiam in foarte mare sărăcie când eram copil, dar totuși erau multe lucruri pe care nu mi le permiteam, acum sunt muuuult mai puține), când sunt slabă pentru că nu ma mai sâcâie nimeni să mănânc pâine (acasă la ei mei totul se mânca cu pâine, iar faptul ca eu eram plinuța era ceva pozitiv, pe când faptul că nu-mi plăcea pâinea era total irelevant). Nu am avut o copilărie grea, ce aud de la alții e mult mai grav, dar tot nu se compară cu viața de adult, chiar si cu doi copii care își doresc mereu atenție.
Irina
🙁