Dragă mamă care nu mai poți, să n-o uiți niciodată pe fetița care-ai fost cândva

Dragă mamă, care nu mai poți miruna ioani

Dragă mamă care ai nevoie de mai multă liniște, odihnă, atenție, grijă, ciorbă caldă-n farfurie și mâncare înghițită șezând,

Dragă mamă care ai nevoie de cinci minute singură la baie, de două secunde fără ca vocile să urle-n capul tău,

Dragă mamă care ai nevoie ca oamenii să își dea rând când vorbesc cu tine, ca telefoanele să nu sune când copiii dorm, ca vasele să nu se adune,

Dragă mamă care ai nevoie și tu să îți poarte cineva de grijă cam la fel de mult cum o floare are nevoie de lumină să stea drept,

Dragă mamă care nu pleci niciodată acasă de la treburile tale, care ești disponibilă tot timpul, chiar și când dormi,

Dragă mamă care le găsești pe toate, le rezolvi pe toate, speli toți dinții mici din casa ta și gura altcuiva, funduri altele decât ale tale, cureți urechi care nu-ți aparțin și sufli nasuri care-i înfundă pe alții,

Dragă mamă care te gândești că ar trebui să le poți face pe astea toate și să zâmbești,

Să nu țipi,

Să nu pedepsești,

Să nu divorțezi,

Să nu înnebunești,

N-am nicio soluție pentru că tu ești eu.

 

Dragă mamă care crezi că oricine altcineva s-ar descurca mai bine decât tine,

N-am nicio noutate și n-aș vrea decât să îți spun că aici greșești.

 

Oameni suntem. E o perioadă. Au mai fost și altele și mereu urmează câte ceva. Greul nu trece, doar mai dispare, ca atunci când înoți și mai scoți nasul din apă din când în când, să nu mori. Iar unii se jură că le place. Dar nu suntem toți la fel.

 

Aș vrea să îți trimit lumină. Atenție. Grijă. Spațiu. Aș vrea să te întreb dacă te ajută cineva. Aș vrea să știi că mă gândesc la tine. Pentru că tu ești eu și pentru că trebuie să se gândească și la noi cineva. Uită-te la tine. Îmbrățișează fetița pe care o vezi. Nu s-a mai jucat cu păpuși de multă vreme, nu după regulile ei. Fetița asta s-a trezit, dintr-o dată, mare, cu responsabilități și mâncare pe foc. Nu știi cum s-au întâmplat toate, dar acum ai nevoie de soluții, nu de vinovați. N-o lăsa singură pe fetița din oglindă. Nu va supraviețui dac-o părăsești și tu.

 

 

Dragă mamă care nu mai poți,

 

Sunt mândră de tine. În fond, ai fi putut lăsa copiii pe tabletă și merge la coafor. Să știi că doar mamele grozave se zdrobesc. Doar mamele bune simt că nu mai pot.

Și mai vreau să-i spui fetiței ceva din partea mea:

C-o văd și o iubesc.

 

Acum, du-te…
O vezi? Să n-o uiți niciodată pe fetița care-ai fost cândva.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Primul pacient diagnosticat cu coronavirus în România nici măcar nu tușește. La nivel individual, nu există motive de îngrijorare

Articolul următor

Cu obezitatea infantilă în floare, bam, apare o carte care le zice fetițelor că-i ok să fie grase

46 Comentarii

  1. Violeta

    Minunat! M-ai făcut să lăcrimez,și pentru asta îți mulțumesc. Uitasem de ea,de fetița din mine… Mulțumesc pentru că mi-ai amintit de ea!

    2+
  2. Gabriela

    Când sunt pe punctul de a recidiva (știi tu ce vreau sa zic), hop si Miruna cu articolul salvator! Hai ca se poate! 🤗

    0
  3. Adela

    Articolul asta este pentru mine! Am avut o zi grea…un copilas care se recupereaza, care nu a dormit decat 40 de minute la pranz si care a tipat de imi simt si acum timpanele cum vibreaza. Multumesc! Imi dai forta! 😘

    1+
    • Ma bucur. Sanatate! Sa va recuperati si somnul si linistea.

      1+
      • Iuliana

        Vai cum a venit articolul tău, Miruna ❤️ am revenit la serviciu de 3 sapt, fetita încă în acomodare, nu ramane decât pana la prânz, apoi acasă, somn, eu încă 2h lucru, apoi luat și băiat și soț, apoi doar joaca și atenție pt copii ca resimt tot. Și azi noapte am cedat, am plâns în hohote când a trebuit sa ii readorm pe amândoi la ora 00 🙁
        E asa o binecuvântare, dar parca și un blestem ca totul sa depindă de tine, mama. Xa oricât ajutor ai din Partea partenerului, doar tu ești suficient, când tu nu te mai regăsești 🙁
        Mulțumesc, o sa încerc sa o caut pe fetita aceea 🤗

        2+
        • Asta e o acomodare grea pentru toti. Tin pumnii, astept sa vorbim anul viitor pe vremea asta.

          0
          • Andreea

            Iuliana, si noi numai ce am trecut de acomodarea la cresa! Intre job si casa si eu sunt la limita momentan. Gripele de sezon nu ajuta, copiii ba unul ba altul bolnavi de tot ce circula. Stai tare pe pozitie, asta e ultimul val asa nasol si vine primavara! 😀 Multumim de articol Miruna, foarte potrivit momentului!

            0
  4. Iulia T

    M-ai făcut sa-mi fie dor de mine mică. Și nu știu unde sa ma găsesc.

    1+
  5. Bea

    Mulțumesc! Am ochii înlăcrimați ❤️

    1+
  6. Delia

    Tocmai ce am terminat de citit “Oscar si Tanti Roz” si m-a luat plansul. Citind articolul tau, am inceput mai tare….dar e minunat.
    P. S. : mai am si ambii copii cu febra…dar ma voi regasi, curand

    1+
  7. Anca C.

    Mulțumesc, aveam nevoie de asta. 🤗

    1+
  8. dia

    Îți citesc rândurile astea scrise din inima și ma înfior… realizez cât de greu trebuie sa le fie altor mame care nu au nici un ajutor. La care tatăl e dus sau dacă nu e dus la modul propriu e absent altfel. Mame care se lupta cu boli, cu griji finaciare, cu neputința etc. E ușor pt mine sa spun ca dacă soțul meu nu ar fi ajutat și avut grija atât de mult cât o face l-as fi lăsat. Ca realitatea cred ca e mult mai crunta și deciziile respective mult mai greu de luat.
    Deși rezonez cu multe lucruri scrise de tine, nu cred ca mi-a fost atât de greu precum scrii tu in articol decât poate de câteva ori in 4 ani? Cu toate nopțile nedormite, job etc. Ma face asta o mama rea? Îmi dau seama cât sunt de norocoasa și cât de diferită ar fi fost viața mea sa nu îl am pe omul asta alături. Merg acum sus sa ii mulțumesc.

    2+
    • Si eu ma gandesc la mamele care duc boli grele ale copiilor lor, mi se par niste eroine. La mine, daca plang amandoi deodata un minut, sunt cu creierii pilaf.

      2+
      • dia

        2 copii nu cred ca se pot compara cu unul… cred ca și creierii mei ar fi absolut pilaf cu un copil de 4 ani si unul de câteva luni. Dacă așa ar fi situația, ca sa pot sa fiu eu bine ar trebui sa îmi cobor un pic standardele de mama și sa înțeleg ca și dacă lipsesc 1-2 ore totul e ok. Nu știu dacă asta te ajuta in vreun fel😀 deși nu am făcut-o niciodată, dacă lăsatul copilului la o tableta cât mama face ceva pt ea e soluția ca mama sa nu o ia razna, please go ahead and do it. Dacă mama nu e ok, totul și toți o iau la vale.

        1+
  9. Roxana

    E minunat mesajul, mi-au dar lacrimile. Si eu ma caut uneori si imi vine sa ma iau in brate…
    Uneori simt ca nu mai pot,ca sunt depasita de situatie.

    0
    • Toate ne simtim asa. In zilele in care nu le stim pe toate 😉

      1+
    • Ioana

      Ce frumos și emoționant… Ca de fiecare data, reușești sa ajungi la sufletul meu și sa ii aduci o mângâiere. Îți transmit și eu sa ai putere și încredere în tine.

      1+
  10. Dora

    Mulțumesc ❤️

    0
  11. Primesc, cu recunostinta, lumina de la tine. Iti trimit si eu din lumina mea.

    0
  12. Gianina

    ❤️❤️❤️

    0
  13. Alina

    Superb scris!
    Am inceput sa citesc, dar ma gandeam ca e un alt gand ce se va termina:” nu uita ca asa ai fost si tu… acorda-i mai mult timp atentie si bla bla bla copilului tau….”, dar pana la sfarsit mi-au dat lacrimile.
    In tavalugul zilelor de azi si de maine, in alergatul continuu intre serviciu-scoala-casa si activitatile dependente de oricare dintre aceste etape, de multe ori uitam ca undeva inca sta un copil ramas uitat din cauza responsabilitatilor unui trai cat de cat decent…

    0
  14. Simo

    Multumesc! M-ai facut sa plang! <3

    0
  15. Oana

    As vrea si eu sa nu mai pot. Dar nu am cum, pentru ca ieri am pierdut sarcina.

    3+
  16. Silvian

    sinonim cu terorismul, povestea ta concentreaza o drama la indemana oricui in jocul de a empatiza. uita te la comentarii :))), parinti de prima matrice cum isi dau epifanii ca din tot ce se supune perceptiei, ale lor odrasle valoreaza mai mult decat propria viata. acum,cand au. si devin prima linie in simtul neputintei. doar un parinte stie ce inseamna TEMPERATURA! dar o mare importanta o are natura povestii, mai exact despre cine e, cine povesteste pe cine? vezi tu… copiii nu spun povesti, ei asculta…iar asta nu i povestea unui copil. spun doar ca lucrurile pot fii spuse si obiectiv, chiar daca nu aduna atatea emotii de tastatura…

    1+
  17. La mine toate sunt bune si linistite de ceva ani, asa ca maine fac o prajitura si duc la o mama care are nevoie.

    1+
  18. Mada

    Minunat. Comentez rar, dar asta m-a atins grav. Am un baietel de 3 saptamani, ajutor nelimitat din partea sotului care nu merge momentan la munca, insa simt ca nu fac eu destul. Alaptarea si trezitul noaptea ma seaca de puteri, plus ca s-au instalat si colicii. Ideea e ca nu am mai dormit mai mult de 3 ore pe noapte dinainte sa nasc si nici ziua nu pot dormi. Pur si simplu, oricat de urat ar suna, mi-e dor de viata mea de dinainte, cand eram doar eu si sotul.

    5+
    • Ioana

      Hey! Te inteleg, asa am fost si eu, dar a trecut. O sa fie mai bine, copilul o sa suga mai rar, o sa doarma mai mult, tu la fel.
      Ai rabdare, doar tine-l in brate si ai rabdare si fii ingaduitoare cu tine insati!

      1+
    • Mada, te cred. Sunt faze cand e groaznic de greu. Oboseala e cel mai mare dusman. Vestea buna e ca are leac. Sau ca te obisnuiesti 😜

      Stiu ca vrei sa dormi acum, nu peste 3 ani. Ai rabdare, cand e vorba de copil mic, orice greu trece. Toate sunt faze. Felicitari ca alaptezi. Ceva de colici ii dai?

      0
      • Mada

        Da, i-am dat Protectis inca din primele zile de viata si de 2 zile si Espumisan la recomandarea neonatoloagei. Oricum inteleg ca vom ajunge sa testam toate tipurile de picaturi pana trece perioada asta.
        Totusi, parca noaptea asta a fost o idee mai bine. Puiul mic doarme acum linistit langa mine si e un sentiment asa de fain, incat chiar nu mai conteaza ca nu accepta deloc sa doarma in patut sau landou.
        Toate trec, sau te obisnuiesti cum ziceai si tu 🙂 Doar ca dupa 12 ani de cuplu, e grea adaptarea, cu toate ca e un copil super dorit. Cred ca nu ajuta nici faptul ca mai avem si nelipsitii musafiri pe cap 🙉

        3+
        • AltaIoana

          Poate ajuta si colief-ul.

          0
        • Bianca

          Exact așa am fost și eu în urmă cu 2 luni, dar e o perioadă care trece relativ repede, deși nu pare la momentul respectiv. Te înțeleg perfect, eu mă simțeam și vinovată că îmi culc bebelușa în pat cu mine, dar mi-am dat seama că cel mai important e să faci cum consideri că e bine. Nu ajută nici când te întreabă mama/soacra/altii cum doarme bebe și le spui că în pat cu tine și-ți spun că nu e normal, punând presiune pe tine (am pățit-o). Și mie-mi trece uneori prin minte că îmi vreau viața de dinainte înapoi, dar adevărul e că nu mi-aș mai putea-o imagina fără ea. Răbdare și iar răbdare, asta am învățat până acum. Și ne vom regăsi, după un timp, ca fiind și mai frumoase, și mai puternice.

          0
  19. AltaIoana

    Poate ajuta si colief-ul.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 160 queries in 0.383 s