Primul pacient diagnosticat cu coronavirus în România nici măcar nu tușește. La nivel individual, nu există motive de îngrijorare

În conferința de presă de miercuri seara, ministrul Victor Costache a confirmat că avem primul pacient cu coronavirus în România. Cum schimbă asta lucrurile pentru noi? În niciun fel. Facem exact ce făceam și până acum, adică ne spălăm pe mâini, tușim și strănutăm în cot, evităm spațiile aglomerate, mergem pe jos unde putem, ne prezentăm la medic doar dacă e necesar (evităm contactul cu alți bolnavi), nu ieșim din casă dacă ne apucă durerile de gât, ne curg mucii, ne doare capul, avem febră, nu aglomerăm serviciile medicale decât atunci când nu avem altă variantă (deși vă ofer eu una, Medicentrum. Completați acest formular și un medic o să vă sune. Sunt 54 de medici, din 27 de specialități, inclusiv medicină de familie. S-ar putea să aveți nevoie totuși să fiți văzut de un medic fizic, dar vă spunem înainte exact ce analize și investigații să pregătiți, ca să nu faceți șapte drumuri. Mai ales în acest context, e foarte important să nu mergeți in locuri cu alți oameni bolnavi).

Menționez că acest pacient infectat cu coronavirus e din județul Gorj, unul dintre cei cu care s-a întâlnit italianul pe la noi. Apropo de italian, se pare că e bine acum, a tușit puțin și, gata, i-a trecut. Iar conaționalul nostru infectat e asimptomatic momentan. Înțeleg că planul e să fie dus în noaptea de miercuri spre joi la București, la Matei Balș.

Bun. Și ce urmează? Fac pariu că multor bucureșteni nici nu le mai vine să iasă din casă, știind ca domnul coronavirus e la un Uber distanță de ei.

Permiteți-mi să citez un expert de nivel mondial, care a publicat un interviu pe care îl puteți citi integral aici, într-unul dintre cele mai echilibrate articole pe care le-am citit pe subiect. E vorba de dr. Sarah Borwein, care practică în Hong Kong de peste 15 ani și, înainte de aceasta, a derulat cu succes programul de control al infecțiilor pentru singurul spital de expatriați din Beijing în perioada SARS, de asemenea servind ca legătură cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) acolo.

Esența a ceea ce se întâmplă și a pericolului real e sintetizată foarte bine aici:

Cele mai frecvente întrebări sunt „cât de serioasă crezi că este situația?” și „ar trebui să fiu îngrijorat?”

Răspunsul este că, din punct de vedere individual, nu există niciun motiv de îngrijorare. Boala probabil nu este atât de severă pentru majoritatea oamenilor, cu siguranță mult mai puțin severă decât a fost SARS. Primele indicii sunt că boala nu poate fi mai rea decât o boală asemănătoare gripei pentru majoritate. Persoanele în vârstă și cei cu alte probleme de sănătate, în special diabetul sau bolile de inimă, par să aibă un risc mai mare de a se îmbolnăvi grav.

Dar, din punct de vedere al sănătății publice, acest lucru ar putea fi foarte grav. O boală extrem de transmisibilă, chiar și cu rate de fatalitate scăzute, poate provoca perturbări uriașe ale sistemului de asistență medicală și poate ajunge în realitate să omoare mai multe persoane decât o boală mai puțin contagioasă, cu rate de fatalitate mai mari. Acesta este motivul pentru care se depun atât de multe eforturi pentru a-l opri.

Realmente, să zicem că iei acest coronavirus. Șansele să faci niște complicații severe sau să mori de la el sunt mici. Mortalitatea e în jur de 3%, din cele mai recente informații. Desigur, în medicină, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. Iar când se complică, se complică spectaculos.

Problema e când 10 persoane de la tine de la job iau acest virus. Și sunt o săptămână indisponibile să vină la birou. Ok, probabil că o săptămână, sarcinile lor pot fi preluate de alții, deși e greu să suplinești munca a 10 dintre voi. Dacă scalăm și mai încolo, imaginați-vă cum ar fi să se îmbolnăvească 100 de oameni aproximativ în același timp. Dar 1000? Cum ar fi să se îmbolnăvească cei care ne fac pâinea sau care lucrează la apă. Nu e nevoie să moară, ci doar să fie scoși din funcție o vreme scurtă, dar foarte mulți. Se întrerup niște lanțuri logistice, niște aprovizionări, se sparge puțin ordinea lumii așa cum o știam. Dar ce trebuie să ținem minte e că, în cele mai sumbre scenarii, o să supraviețuim.

Pe de altă parte, oamenii răcesc de când lumea. Și ba da, răcesc deodată, cam în perioada asta, că de aia mulți preferă să își dea copiii prima dată la grădiniță primăvara.

De fapt, există o mulțime de virusuri pe lumea asta, pe foarte puține le cunoaștem, unele încă nici nu s-au inventat. Sau descoperit. Vreți să vă spun cum era la noi în facultate și cam în orice generație de studenți la medicină? Cum studiam o boală, cum ni se părea că o avem. Așa funcționează mintea umană. Să vedeți distracție, la psihiatrie!

Vedem ceea ce cunoaștem. Iar ce se întâmplă în zilele acestea e că facem cunoștință cu domnul coronavirus într-un stil haotic și dezorganizat și panicant.

De ce se spune că mai mult decât coronavirusul în sine, e periculoasă panica din jurul lui?

Pentru că panica oprește din mers planeta. Pentru că deja e criză de măști chiar și la noi în țară. Iar asta nu e atât de rău pentru că nu găsește Mărioara să cumpere de la farmacie, ci să nu rămână medicii, în spitale, fără așa ceva. Pe forumurile de stomatologi se discută de zile bune de o criză a măștilor de unică folosință. Cei care le vând fie speculează și le dau la suprapreț, fie chiar nu mai au, pentru că cererea realmente a crescut.

Cam așa văd eu lucrurile acum. Faptul că se iau măsuri de protecție și de control al virusului e grozav, impresionant, dar nu înseamnă să nu mai ieșim din casă. Nici provizii nu ne facem, deși, dacă vine mama în vizită, să știe că frigiderul nostru primește 🙂