”N-ar trebui să te superi că și-au tras-o, ci că l-a făcut să râdă când tu nu erai”

N-ar trebui să te superi că i-a tras-o, ci că l-a făcut să râdă când tu nu erai miruna ioani

Am văzut și eu Marriage Story pe Netflix, că prea toată lumea vorbea despre el de sărbători. Oricum nu mă prind la 80% din glumele bazate pe cultura serialelor din zilele noastre, pentru că Anatomia lui Grey și Friends sunt de babe și moși.

Filmul e o poveste de dragoste dintre un tip și-o tipă, vă povestesc pe scurt, pentru că nu e un film la care te uiți pentru ce se întâmplă, ci pentru CUM se întâmplă. Hotărăsc să divorțeze, că aia e. Factorul declanșator, ceea ce a spart buba, cum ar zice o prietenă a mea, e când ea găsește dovada adulterului și pune punct rahatului dintre ei. Dar nu e ăsta motivul divorțului, asta e doar o consecință a rupturii dintre ei. Cred că ne e tuturor clar. Au împreună un copil. Decid să divorțeze amiabil, dar se poticnesc la cum să-l împartă pe copil. Și, de aici, circul.

Dacă mi-a plăcut filmul? Da. Am plâns? Nu, deși m-a emoționat tare finalul, dar mai multe nu zic. Nu e un film pentru tine dacă n-ai probleme grave în cuplu, dacă n-ai trecut sau nu urmează să treci printr-un divorț. Asta cred eu. Știu că tema e foarte actuală și populară și mi-au plăcut unele faze mult.

De exemplu, replica din titlu.

Și-acum să vă spun ceva. Pe vremea mea, când eram tânără și-ndrăgostită de diverși și foarte puțini ficiori care voiau foarte mult să mă … ia de nevastă, iar eu voiam să-mi păstrez ceea ce credeam că e comoara supremă a unei femei (îmi vine să râd când îmi amintesc cât de prețioasă mă credeam, tare de tot îmi vine să râd, dar na, atât mă pricepeam), asta le spuneam. Pe scurt, nu voiam să mă culc cu ei, dar înțelegeam dacă ei vor să facă asta. Cu altcineva. Nici nu îi opream. Așa-i, ce iubită mișto eram? Și le ziceam: nu mă deranjează să ți-o tragi cu una, dar m-aș supăra tare să știu că ai plimbat-o de mână, prin parc. Pe atunci, nu știam că râsul e atât de important.

Mi-a mai plăcut faptul că nu există un personaj negativ și unul pozitiv. Nu există un vinovat și un inocent. Practic, te poți simți în pielea oricăruia dintre ei sau chiar a amândurora, pe rând. Îl înțelegi și îl urăști pe fiecare că n-a mai încercat. E fix ca într-o relație: nimeni nu-i de vină, de fapt. Lucrurile o iau la vale la un moment dat, nimeni nu se prinde până nu se trezește fie înșelat, fie sufocat, fie sugrumat, fie decapitat.

Punctul culminant e scena cerții dintre ei, când el îi spune că o urăște și în fiecare dimineață se trezește dorindu-și ca ea să fi murit, după care cade în genunchi plângând și se agață de piciorul ei. Foarte bine jucat.

Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult însă a fost când ea îl vizitează să găsească o cale de mijloc cumva. Era spre final. Scandalul – imens, procesul costa, copilul suferea, mamă-sa ei își ipotecase casa pentru a plăti avocatul, în fine, nu se mai putea. Și ea voia să se înțeleagă cumva. Discută calm, rațional, ea vorbește despre cât a suferit, când el i-o servește și zice cam așa:

-Nu înțeleg. Nu înțeleg cum am ajuns aici.

Poc, ei îi cade fața, mie -tot așa și îmi dau seama că e chintesența tuturor neînțelegerilor de pe pământ. Când nu-l înțelegi pe celălalt, n-ai cum să fii fericit. Când nu îl accepți pe celălalt, n-ai nicio șansă la ”până când moartea ne va despărți”. Înțelesul ăsta e mult mai important decât iubirea. Pentru că degeaba iubești, când habar n-ai cum să-l faci pe celălalt fericit. Nu vă supărați, dar cu bunele intenții și cu iubirea te poți șterge la fund, că nu îți țin de cald.

E esențial să iubești, dar nici vorbă să fie suficient.

Ascultați-l pe celălalt. Apoi înțelegeți că vorbește serios. Când zice despre dorințe, despre valori, când le spune pe nume câtorva nevoi. Nu e un moft, să nu credeți că mâine vă treziți și a trecut. Să nu credeți că v-ați pupat și gata, totul e perfect la loc. Nemulțumirile mocnesc ca un foc mic într-o butelie cu gaz. Că vor exploda e o certitudine, întrebarea e numai CÂND. Câți ani din viață vei fi pierdut. Câtă tinerețe se va fi dus. Câte riduri și dureri de spate vei avea când vei realiza. Că lucrurile s-au dus naibii demult.

Transformați-l pe ”nu înțeleg”, dacă vreți să salvați ceva. Nu-l lăsați așa. Căutați, puneți întrebări, ascultați. Vorbiți cu altcineva. Întotdeauna ajută altă perspectivă decât a ta. Îmi amintesc când prietena mea mi-a spus că a vorbit cu soțul meu la un eveniment și el i-a mărturisit că e foarte obosit și muncit. Că fugise de la clinică și, după ce se termina, se întorcea să mai vadă un pacient. Nu era ceva nou pentru mine, știam prea bine programul lui din acea zi. Și din toate cele care au trecut sau care ar veni. Însă, când am auzit toate lucrurile astea despre soțul meu de la altcineva, parcă, pentru prima oară, l-am crezut. Părea foarte trist și foarte adevărat. Nu am mai luat-o personal. Deși el niciodată nu mi-a reproșat ceva, ci doar se plângea. Dar eu nu voiam să se plângă și el, voiam să fiu eu vedeta greutăților în familie la noi.

Probabil.

Deși sună ciudat.

Altfel nu îmi pot explica.

Aveam nevoie să fie toată grija lui asupra mea. Să mă vadă, să mă accepte, să mă recunoască pentru toate cele pe care le fac.

A fost un moment important în mintea mea, în care l-am înțeles pe el, de fapt.

În altă situație, i-a luat lui mult timp să înțeleagă că eu nu glumesc. Și, în momentul în care a înțeles, viața noastră s-a schimbat. Într-o zi m-a și întrebat, nu se schimbase nimic evident între noi, absolut totul era la fel:
-Auzi, de ce ești așa drăguță în ultimul timp?
I se părea ciudat și lui.
-Pentru că ai înțeles.

Pentru că, după ce înțelegi sau ești înțeles, nu mai poți continua la fel. Ceva se schimbă, ceva fundamental. După ce îți înțelegi partenerul cu adevărat, copilul, părintele sau vecinul care dă cu bormașina dimineața când tu vrei să dormi, uneori nu te mai poți nici supăra. Poate omul trebuie să se mute săptămâna viitoare, că nu mai are unde sta. Sau poate i s-a spart țeava și nu vrea să acumuleze un lac în baia sa. Credeți-mă, înțelesul ăsta e fenomenal. Înțelegeți și nu veți divorța.

Articolul anterior

Informații pe care suntem datori să le dăm mai departe – mulțumesc că ați vorbit despre Medicentrum

Articolul următor

Încurajați-l și lăsați-l. Tatăl e un părinte perfect capabil și el

21 Comentarii

  1. Elena

    Unde gasesc Grey 😀 l am abandonat acum ceva ani pe la sezon 9.

    0
  2. Oana

    Aproape că pare mai ușor de dus gândul la o posibilă căsătorie a mea, după articolul ăsta. 😀 :)) Merci!

    0
  3. Gabriela F.

    Ne.am certat ultima dată în august cred…de 4 ani ne certăm nu era o noutate dar a fost prima data când am schimbat ceva și m.a crezut …și acum e bine și ne vedem unul pe celălalt . E bine!

    1+
  4. Nu am experiența unei căsnicii cu tacâmul până când moartea ne va desparți. Însă am niște ani de iubire oprită după un divorț survenit în urma unui înșelat (nu din cauza mea): știu cum e să te trezești patru ani în locul celei care a înșelat un om.. cel puțin minunat. Am apelat la toate dozele de empatie pentru a putea fi lângă acel om și pentru a-l asigura că nu-s doar pansament (deși doar atât am putut fi într-un final). Când iubești în adevăratul sens al cuvântului, iei cu totul. Te pui în acel loc și validezi din trăiri. La un moment dat te oprești și-l vezi pe om. Dincolo de proiecții. Îl strângi în brațe și îi zici. Dincolo de tot ce va fi. Că vei rămâne. Asta-i iubirea din punctul meu de vedere… greșit sau nu. Eu asta am trăit…

    4+
  5. Adria

    Am simtit durerea la fiecare cuvant scris de dumneavostra… Asa este, la un moment dat explodezi; eu am facut-o dupa 27 de ani de casnicie. Am divortat, dar aproape prea tarziu… Efectiv am explodat la 3 luni dupa ce s-a terminat: infarct urmat de doua stopuri cardio-respiratorii. Mi-a spus, in fata, ca ii pare rau ca n-am murit. Pentru ca am avut curajul sa-l las… N-am murit si imi cresc copiii. El a murit…

    7+
    • Manuela

      Ce să înțelegi când el bea și nu ajuta pe mama cu un copil mic și nici bani nu mai sunt de lapte și scutece? Ce mai e de înțeles? Întreb și eu din curiozitate sa vad unde am greșit și cum l-aș fi putut înțelege de ce nu se gândește la noi sau macar la copil că ne ținea în frig și igrasie.

      0
    • Toat admiratia si imi pare rau.

      0
  6. Andreea L.

    Arta nu e necesar sa ți se aplice personal ca sa iti placa! De fapt la cât de bine e jucat marriage story mi se pare unul din cele mai bune filme ale anului. Adam Driver e superb in tot ce apare, inclusiv star wars! 😉

    5+
  7. Ce bine zici, Miruna! Cand am inceput sa-l inteleg, sa nu ma mai pun pe mine pe primul loc, totul a inceput sa fie muult mai bine, am incetat sa ne mai certam din toate prostiile. Si-au trecut ceva ani si suntem ok. Conteaza si varsta, cred eu. 🙂

    1+
  8. rox

    Mie tipa mi s-a parut mai antipatica decat tipul. A incercat sa isi alieneze copilul de tatal lui si practic din vina ei, nu dintr-o vina impartita, au dat o caruta de bani avocatilor.

    1+
    • Asa e. Dar ea avea ceva de dovedit. Eu cred ca ea a fost mai nedreptatita si pusa in umbra in relatia lor.

      0
    • Cum din vina ei? 🙂 El a inselat-o si in multe feluri a controlat-o. El a luat toate deciziile importante si a pus-o prea mult in umbra.
      Mie mi s-au parut antipatici pe rand. Sunt de acord ca nu a procedat corect o perioada cu tema “copilul”, dar cred ca pana la capat au evoluat amandoi pana intr-un punct fain, de echilibru.
      Nu cred ca exista un vinovat, tocmai invers cred. Si ca au dat o caruta de bani avocatilor e tot parte din rollercoasterul a ce inseamna un divort. Ea nu ar fi recurs la avocata pana la urma daca nu ar fi aflat de inselat. Toate s-au legat…e o poveste pana la urma.

      0
  9. adnana

    Mi-a placut jumatate din articol, cel in care vorbesti despre faptul ca e mare nevoie sa incercam sa-l intelegem pe celalalt, sa-l ascultam, sa admitem ca e posibil sa fi gresit cu ceva, chiar daca nu ne vedem vina pe moment, de asta trebuie sa ascultam ce are de spus sotul/sotia. Sa fim sinceri unul cu altul, mai bine sa ne spunem pe loc lucrurile care dor decat sa le lasam sa se acumuleze si sa sa faca un munte urias, prea greu de dus. Sa nu ne vorbim cu ura si dispret, ci cu durere si cu dragoste. Sa nu renuntam usor.

    Titlul articolului (care e, de fapt, o replica din film) e o prostie, iarta-ma.
    Inselatul e o rana care nu cred ca se poate inchide complet vreodata.
    Cel putin nu asa, nu gandind asa.
    Poate ca ne-am putem amagi cu replica asta, poate ca o vreme chiar va functiona, dar nu pe termen lung. E o metoda de a ne minti singure. E o cale lasata deshisa pentru a se repeta. Poate o reteta pentru depresie.

    Mai bine sa trecem prin apa si foc, sa suferim, sa iasa raul din suflet, sa iertam sotul/sotia, sa ne regasim, sa ne iubim iar … decat sa ne amagim asa.
    Replica aceasta m-a convins sa nu vad filmul.

    0
    • Uite, eu nu cred ca am auzit replica asta in film. Nu zic ca nu exista, zic ca nu am auzit-o, adica nu mi-o amintesc si mi se pare ca nu ar trebui sa te opreasca o fraza citita pe un blog sa vezi un film cu potential urias de a misca lucruri importante in tine (si nu ma refer doar la apa pierduta prin plans 🙂 . Replica asta are un context, o noima, poate nici macar nu o spune un personaj important in povestire, in fine, cred ca e bine sa vezi singura despre ce e vorba. Nu sa iti faci o parere pe baza unei replici la a doua mana, cum ar veni. Si apropo, replica aia poate a ajutat pe cineva vreodata, adica sunt multi oameni care sunt de acord cu principiul inclus in ea.
      Eu zic ca filmul e bun, pentru ca indeamna la a simti si a gandi. Ma intristeaza cand oamenii trag concluzii doar dintr-un unghi si refuza sa vada intregul tablou. Exista multe nuante de gri intre alb si negru si filmele pentru asta sunt, nu ca sa fim 100% de acord cu tot ce sustin. Da-i o sansa! 🙂

      0
      • Adnana

        Iti accept parerea, dar am aflat destule despre film din articol cat sa-mi dau seama ca nu e pe gustul meu.
        Replica doar m-a incredintat.
        Daca a salvat pe cineva, atunci ma bucur (desi parerea mea despre ea ramane cea de mai sus).
        Am 40 de ani si 20 de ani alaturi de sotul meu. Am crescut amandoi impreuna, am descoperit, am iubit, am plans, am impartasit, am suferit, am inteles, ne-am mai erodat orgoliile.
        Pe mine acea replica m-ar durea foarte tare. E un optimism fortat, o negare a sentimentelor reale. Din punctul meu de vedere nu poate duce la ceva bun pe termen lung, nu vindeca, doar ascunde sub pres.

        0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 189 queries in 0.334 s