Am vazut undeva acest joc, era cu persoana de la care am invatat cele mai multe lucruri, dar ce simt eu pentru anul care se incheie si pentru o anumita persoana e recunostinta, asa ca facem exercitiul cum vreau eu, ca-i blogul meu.
Ganditi-va sa dati nume. Sa spuneti vorbele de apreciere, ca prea suntem obisnuiti sa ne exprimam doar cand avem ceva de criticat. De parca asta ar fi legea progresului. Nici vorba. Toti copiii care au fost crescuti in spiritul lui “nu esti bun de nimic” pot pune marturie ce “mult” i-a ajutat asta. Asa ca, ganditi-va. Care a fost primul nume care v-a rasarit in inima, atunci cand ati citit titlul acestui text. Nu in minte, in inima. Incep eu.
Si va rog sa nu radeti.
E tipul cu care ma cert cel mai mult. Dar care, cumva, ma raneste foarte putin. E tipul care mi-a facut cele mai importante cadouri din lume, singurul de la care mi le-am dorit.
Ati ghicit.
E sotul meu.
Si e tipul care continua sa imi arate iubire, una aproape parinteasca, aproape nelumeasca.
Ii sunt recunoscatoare. Vreau sa stie ca stiu. Si ca apreciez, chiar daca-l bodogăn cateodata. Chiar daca nu sunt de partea lui cand se cearta cu copilul meu. Chiar daca, in seara asta, l-am lasat sa isi gaseasca singur fularul :p Am vrut doar sa vada ca poate 😉
Ii sunt recunoscatoare pentru ca ma asculta si ma vede. Pentru ca ma imblanzeste si ma cucereste. Pentru ca i se par amuzante fixurile mele gramaticale. Pentru ca imi citeste blogul si-mi da share. Dar, cel mai mult, ii sunt recunoscatoare pentru Victor. Si pentru ce mi-a spus acum doua seri. Stiu ca am avut un an grozav, ca ne potrivim impreuna si mi-as dori sa pot face, la randul meu, ceva asemanator cu ce a facut el pentru sufletul meu.
Gabriela
Doar citind titlul m-am gândit la soțul meu. Pentru cum se joaca cu băiatul nostru, pentru ca nu i se mai pare umilitor sa dea cu aspiratorul, pentru cum ma strânge în brațe, pentru ca îi pasă. ❤❤❤
Miruna
Ce sot!!! Schimbarile astea mi se par asa niste semne prevestitoare de bine. Ce frumoasa va fi viata voastra impreuna 🙂
Francesca
Si indirect celor care au venit la pachet dupa :)) soti doctori etc
Francesca
Anul acesta cel mai recunoascatoare iti sunt tie.
Miruna
Wow, cum a fost asta! 🤗🤗🤗
Sa fiti sanatosi si sa nu-mi mai scrii decat sa ma intrebi de unde sa iti iei margele 😉
Oana. P
Mamei mele! Pentru ca a fost un an greu in care daca nu era ea, eu si fiica mea eram singure! Pentru ca a facut sacrificii aproape inumane sa fie alaturi de noi!
Musai trebuie sa fie si un locul doi! Sotului meu! Pentru ca a invatat din mers sa fie tata si o face atat de bine! Si pt ca imi aduce snacksuri in pat, astfel incat sa nu trebuiasca sa ma ridic de langa bebelusul nostru
Miruna
Ce norocoasa 🙂
Liliana
Si eu tot la sotul meu m-am gandit cand am citit titlul. Ii multumesc pentru ce avem. Anul acesta a fost greu, amandoi cu doi copii mici…dar suntem alaturi unul de celalalt si suntem bine. Imi doresc ca anii ce vor urma sa ne gaseasca la fel, fericiti impreuna.
Miruna
Cred ca asa o sa fie 🙂
Madalina
Copilului meu! Pentru ca are atata iubire conditionata in el pentru mine si pentru toti ceilalti, desi majoritatea nu o merita.
Pentru ca suntem doar noi 2, acolo, unul pentru celalalt, si cumva gasim noi o metoda sa o scoatem la capat de fiecare data.
Pentru ca, desi e mare (nu e, dar el asa crede, are 7 ani), inca imi cere sa il tin in brate ca sa adoarma si, desi uneori imi doresc sa adoarma singur, ma bucur ca inca are nevoie de mine. Si eu am nevoie de el si de iubirea lui.
Jorjet
Soțului meu! Pt că la câte i-am făcut ma iubește în continuare, pt ca orice ar fi, avem acel “ceva”, pt ca m-a spălat pe picioare când nu ma puteam apleca de burta și apoi de operatie, pt ca are grija de băiatul nostru. Și mai multe, da’ nu mai zic să nu devina lumea invidioasa:))
Ana
Miruna m-ai pus pe gânduri. Îi sunt recunoscãtoare prietenului sotlui meu. Cãsnicia noastrã a trecut printr-un an foarte greu, eram pe prag de divort. El, prietenul era singura persoanã care nu si-a dat cu parerea , nu ne-a învinuit. A fost acel umãr pe care poti sã plângi oricând ai nevoie. Psihic m-a ajutat enorm. Am sã îi multumesc.
Ce frumos cã aveti asa soti, pastrati-i! Sper ca si eu sã pot spune iar acest lucru despre sotul meu, cât de curând.
Miruna
Episoadele astea cred ca intaresc mult o relatie. Norocosi cei care le depasesc.
o femeie
Eu la mine m-am gandit, citind titlul. Nicio modestie, stiu, dar au fost cateva momente unde m-am descurcat zen si altadata nu as fi reusit nici sa ma gandesc ca pot trece prin astea.
Apoi la mamica ce a stat 14 ore la usa sectiei de operatie, pt puiul ei. Am stat ultimile ore alaturi ea, dar nici 1% din durerea ei nu am simtit-o