Nu e o idee originală, de fapt, eu însămi am recitit-o aici, dar uitați ce tradiție nouă urmează să avem în familia noastră: luăm un borcan gol și-l umplem cu recunoștință.
În fiecare săptămână, vom scrie pe un bilețel cel mai important lucru bun care ni s-a întâmplat, pentru care suntem recunoscători. Poate fi o întâmplare, poate fi o persoană, poate fi un noroc. La anul, pe vremea asta, deschidem borcanul și ne bucurăm de toate amintirile frumoase.
Sunt mamă de băieți. Astăzi am fost la schi cu cel mare, pentru prima dată și-a pus o pereche de clăpari în picioare. El s-a dus cu taică-său și cu proful pe pârtie (o să vă povestesc și de proful ăsta, că-i o comoară, Tudor a schiat cu el deja din prima zi!!! are 3 ani și 10 luni Tudor, proful e major și cu acte-n regulă). Eu am rămas pe margine, cu Victor în marsupi, e drept. Și mi-am dat seama că asta o să urmeze tot mai mult în viața mea de mamă: ei să facă chestii de băieți, eu să rămân să mă ocup de ce se ocupă o fată. Și-atunci mi-am amintit că eu nu sunt nici ca orice mamă și nici ca orice fată. Sunt un pic mai mult de atât sau, cel puțin, nu asta vrem toate să fim? Și-atunci, hai să le vorbim băieților despre sentimente, hai să îi încurajăm să spună și ei. Hai să îi ascultăm când au ceva de zis. Hai să le formăm o tradiție frumoasă în familie. Hai să îi rugăm pe tații lor să se abțină de la râs doar un pic.
Putem scrie despre:
- două liniuțe pe un test
- prima inimioară care bate pe un ecran de ecograf
- un medic care-a spus cuvintele potrivite, în momentul potrivit
- o supă caldă, când îți era cel mai foame
- un copil care-a adormit fix când voiai să vezi un film
- un taxi care a oprit când ploua mai tare
- o profesoară care ți-a încurajat copilul să se simtă mai bun
- o vecină care ți-a udat florile când nu erai acasă
- un client care a plătit la timp
- un compliment de la soțul tău, înainte să te speli pe dinți
- o cafea savurată în doi
- o bunică venită în vizită la voi
- o oră în plus de somn
- zece lei găsiți în buzunarul de la geacă
- cele trei kilograme pe care le-ai slăbit
- și odă sfântului spirit al poftei de mâncare, că te-a ocolit
- felul în care-ai nășit o împăcare între doi prieteni certați
- ajutorul pe care l-ai putut da unui copil bolnav
- revederea cu un prieten vechi, din facultate
Prima dată când am practicat în mod activ recunoștința a fost în vara acestui an, în tabăra lui Momo. Până atunci mi se păreau doar vorbe din categoria celor pe care nu mai e nevoie să le rostești. Uitând cât de important e să spui și să auzi un teiubesc. A fost fabulos felul în care m-a făcut să mă simt atât recunoștința primită, cât, mai ales, cea oferită. A fost fabulos să văd efectul pe care îl poate avea formularea recunoștinței asupra băiețelului meu de trei ani și ceva. Ca un robinet, pe care l-ai deschis și nu-l mai poți ține închis.
Îmi place. Mai vreau.
Așa că, ați reținut rețeta pentru o tradiție frumoasă: luați un borcan gol și umpleți-l cu amintiri frumoase. În felul ăsta, vă garantați un revelion frumos la anul. Și totul, gratuit 😉
Alexandra
Ce idee fabuloasa ❤️
Oana
Am făcut și eu asta acum trei ani, a meritat. Dar am scris mai des de o dată pe săptămână. 😁 Spre sfârșitul anului trebuia să apăs bine capacul să nu dea pe afară biletele.
Miruna
Ce tare!!! Si eu ma gandeam: astazi sunt recunoscatoare pentru un caca. Da, fix asa. Fiecare caca al lor e o bucurie mare. Si ma gandeam, oare cate biletele or intra.
P.s. pentru la anul, sa iti iei un borcan mai mare.
Toma Tanțica
E o idee geniala , chiar o voi aplica
Gianina Porojan
Și ce faceți/facem cu biletele după ce le citiți/citim?
Miruna
Orice vrem.
Diana
În ultima perioada, mă simt foarte recunoscătoare pentru tot. Ideea cu borcanul și bilețelele mi se pare foarte bună.
O să încerc să mă țin de treaba aceasta doar de dragul de a vedea, la sfârșitul anului, de câte lucruri bune și frumoase am avut parte. 🙂
teodora
Sună foarte mișto și cred că e fain de implementat în orice familie.
Miruna
Update, decembrie 2020: am tinut borcanul cu constiinciozitate pana in martie, cand a venit pandemia si noi am plecat la Sibiu. Acolo, n-am mai scris. Pur si simplu nu am mai gasit loc pt recunostinta.
Insa incheiem anul cu un exercitiu nu saptamanal, nu scris, ci verbal si zilnic de recunostinta.
Ne face un bine fenomenal.
A fost un an ciudat, dar e bine, caci putea fi mai rau.
E cam singurul bilant de care am timp. Sa fiti sanatosi.
P.s. Noi suntem acum in Sb, borcanul e in Buc. Il vom deschide cand revenin si abia astept sa citesc ce am scris pe vremea cand nici nu stiam ce e ala covid.
Aura
Pur si simplu, esti minunata, iar blogul tau e un dar. Multumesc. Un An Nou fericit, cu sanatate, bucurii si oameni dragi mereu alaturi!
Miruna
mulțumesc