Mi-am propus asta când Tudor era mult mai mic, am abandonat planul într-o vreme, l-am reluat și tot așa. Acum, de când are un frate mai mic, am zis să devină literă de lege: fă-l să râdă cel puțin o dată pe zi.
Pentru că râsul înseamnă conectare, pentru că spală din alte păcate, pentru că deschide inimi și creează amintiri frumoase.
Prima dată când i-am spus că mă pot așeza din nou lângă el, pe covor, i s-au aprins niște luminițe-n ochi, de care nici nu știam cât mi-a fost de dor.
-Daaaa, chiau așa e. Nu mai ești înhăcinată, acum te poți juca pe covou.
I-am zis că mă joc orice, de-a ce vrea el.
A scos niște motociclete. Și, dintr-una-n alta, s-a pus pe un râs teribil, când eu doboram niște construcții făcute din cuburi de lemn. Intram cu motocicleta în ele, ce știți voi.
Ieri, îmi zice râzând:
-Ne mai jucăm de-a ”scuzați-mă, am doborât scena”?
-De-a ce???
-Cum ne-am jucat atunci, când mi-ai zis că poți sta pe covou, că nu mai ești înhăcinată.
Și iar s-au aprins acele luminițe. Care se aprind în ochii fiecărui copil, când râde. Care se aprind în inima fiecărui părinte care stă la celălalt capăt al râsului.
Nu-i lăsați nicio zi nerâși de dumneavoastră. Ar trebui să fie pe lista părinților de priorități. La fel cum vă îngrijiți să mănânce, să bea apă și să se spele pe dinți.
Image by Joëlle Moreau from Pixabay
Violeta
Ce frumos ai zis….
Roxana
❤️
Alina_A
1000000% de acord.
Când și cum reușești să mai și scrii?
Tu ești bine? Cum te simți?
Miruna
Multumesc! Cam tot ce am publicat de camd am nascut era scris de dinainte, mai putin m-am pregatit in avans, ca nu stiam cum o sa fie. Dar, am multe in capul meu. Insa timpul e in functie de Tudor. Ma straduiesc sa petrec tot timpul cu el.
Textul asta l-am scris pe telefon 🙂
Dana S.
Sunt de acord, in totalitate, cu ceea ce ai scris aici si am sa vin si eu sa argumentez cumva c-un citat de-a lui Criss Jami: “Nu este nimic mai contagios decât râsul copiilor mici; până la urmă nici nu contează din ce cauză râd.”