Cel mai greu lucru: să stai cu copiii sau nepoții altora, când și ai tăi au nevoie de tine

Pe vremea când căutam bonă, am vorbit la telefon cu o doamnă tânără, treizeci și ceva de ani, mama unui băiețel de 6 luni. Mi-a zis așa: că îi plac foarte mult copiii, că îi place și de-al ei, dar ”asta-i viața, doamnă. Trebuie să și mâncăm.” Am oftat îndelung, dar i-am dat dreptate. Mi s-a părut ironia sorții: să îți lași bebelușul tău acasă, pentru a avea grijă de al alteia. Îi convenea că locuiam relativ aproape, ea venind dintr-o comună din sud de București.

N-am apucat nici măcar să ne cunoaștem, pentru că mi-a scris că a găsit ceva cu adevărat fenomenal, o familie în nordul Bucureștiului, care-i oferea o sumă de nerefuzat. Mă întreba dacă s-ar fi apropiat de banii ăștia la mine, că i-am părut om bun la telefon. Dacă aș fi părut om bogat, probabil nici n-ar mai fi întrebat. 🙂

Mă gândesc la toate doamnele care se ocupă cu ceva similar. Persoane care își vând timpul făcând servicii unor oameni care ar putea fi ai lor. Doar că nu sunt. Și îmi imaginez că asta doare. Deși e normalitatea noastră într-un fel, nu mai trăim la sat, nu mai facem schimb de produse, nu ne mai ajutăm vecinii între noi: io pe tine când zugrăvești o casă, tu pe mine când am de săpat. Noi abia ne mai întâlnim să ni se cunoască urmașii din neam.

Adesea îmi zice bunica de la Sibiu, că are nopți în care nu doarme gândindu-se că eu plătesc ajutor în București, iar ea obosește de plictiseală. S-a oferit să vină nu o dată. Am apreciat enorm, doar că momentan ar putea dormi la mine în brațe, că altă variantă de spațiu nu am.

Deasupra noastră locuiește un bunic foarte simpatic, care are nu unul, ci trei nepoți. În străinătate. El e aici singur-cuc, ei sunt acolo fără bunic. Se văd pe skype câteodată, îi auzim și noi, căci casa lui se transformă-n sărbătoare. De fiecare dată când ne întâlnim pe lângă bloc, dă noroc cu Tudor și îmi spune că își imaginează cât or mai fi crescut mânuțele nepoților lui.

Sunt sigură că bona familiei din nordul Bucureștiului ar prefera să stea cu băiețelul ei, că bunica ar veni mâine la prima oră la mine, că vecinul nostru ar zbura imediat la englezi, că mulți nu ar mai merge la serviciu, dacă cineva i-ar plăti doar să fie fericiți lângă ai lor.

foto Shutterstock