Nu e obligatoriu să cedezi locul unei gravide, dar e un gest frumos. România se schimbă

Nu e obligatoriu să cedezi locul unei gravide, dar e un gest frumos. România se schimbă miruna ioani

București, metrou. Eu în pantaloni scurți și un tricou, modelul ăla de babydoll pe care-l urăsc bărbații, pentru că pari gravidă și când nu ești. Eu eram. Destul de gravidă, doar știți deja că nu sunt vreo Anca Serea sau ceva. Apropo de ea, am văzut-o live într-o cofetărie de pe Dorobanți, după care am sunat-o pe Andreea și i-am zis: NU ERA PHOTOSHOP! Ba mai și trecuse o lună probabil de la ședința ei foto pentru revista Unica, unde era gravidă în luna a șasea și părea … ușor balonată. Invidia din mine, care -la 4 luni pe vremea aia- aveam burta mai mare decât de două ori photoshop-ul ei, a zis că e făcătură! Doar că, ce să vezi, ca să fim un colectiv de invidioase, aflați că femeia chiar are gene mai bune decât aptitudini de photoshop. My bad.

Deci metrou, burta și cu mine. Mai căram și-un ghiozdan sinistru de greu în spinare (nu mă întrebați ce port în el, că mi-e frică să mă uit), intru, îmi ocup un loc regulamentar la bară (și nu vă gândiți la prostii, Doamne ferește, am un bebeluș în burtă!!!), când se ridică un băiat și mă invită să mă așez. Îmi fac cruce cu limba-n cerul gurii și-mi spun în gând: România se schimbă!
Bine, în jurul lui erau doar femei așezate, nu am putut să nu remarc. Unele mai tinere, altele mai tinere decât primele, ați înțeles. Oricum, România se schimbă. Mi se părea că am nimerit în țara-n care trebuia.

Drumul de întors, eu tot gravidă, tot la bară, tot un domn îmi cedează locul său. Deși în jur erau din nou numai doamne, iar asta e o simplă observație, jur! Am mulțumit frumos și mi-am zis că România se schimbă, ce bine că a mai rămas cineva să vadă și să povestească așa ceva.

Acum, poate vi se pare un moft să dai locul unei gravide. Sau unui bătrân. Ce, dacă îți e greu să te miști, nu poți sta acasă? Păi nu e chiar așa.

Uite, în dimineața de care vă povestesc, mă trezisem cu greu, după vreo 5 întreruperi de somn peste noapte. Două ale copilului și trei ale vezicii urinare. Cine te-a pus să faci un copil și apoi pe al doilea, ai putea să zici. Da, bine, ăsta-i un fapt deja care trebuie luat ca atare. Invit pe oricine să aibă 5 treziri într-o singură noapte, să vadă cum brusc numărul de ore dormite nu mai e atât de relevant.

Eram și foarte amețită, pentru că amețelile în sarcina asta au revenit de câteva ori. Uneori au fost atât de nasoale, încât a trebuit să las mașina în oraș. Să fiu însoțită la toaletă. Alteori, mă descurc singură pe stradă, și de aia iau metroul, să nu mă urc la volan. Cu taxiul e o aventură în sine, pentru că brăduleți parfumați. Cîh și când nu ești gravidă.

Astea erau doar motivele mele, deși ele pot varia.

De exemplu, este binecunoscut și dovedit faptul că vezica urinară a femeii gravide poartă o greutate suplimentară pe ea. E drept că e un organ cu capacitate de adaptare. Când am învățat acest mecansim în facultate (și l-am învățat bine de tot, din motive personale!), m-am lecuit de mers de 5 ori la toaletă înainte de culcare. Sau de vizitat fiecare wc public care-mi ieșea în drum. Doar că, ce să vezi, când ești gravidă, lucrurile nu mai stau chiar așa. Uneori, ai câte-o urgență mare, care te lovește fără așteptare. Eram în UK (ca să nu dau exemple doar din România), la coadă la o toaletă publică. O doamnă drăguță din fața mea, când m-a văzut așa gravidă, m-a invitat să încerc buda pentru handicapați. Mi s-a părut chiar o idee bună, iar asta numai pentru că NU MAI PUTEAM. Din nefericire, era închisă, dar am fost recunoscătoare că mi-am reluat locul de unde l-am lăsat. Puteau să mă trimită de la început la coadă.

Altădată, o burtă mare pe care o porți ca pe un ghiozdan în față e fix așa: greu de dus. Multe gravide au dureri de spate. Unele au picioare umflate. Nu e obligatoriu să le lași în fața ta undeva, dar e un gest frumos. Le poate scuti de o durere de spate. Le poate ajuta să ajungă mai repede pe un scaun.

La control pașapoarte, când am revenit în țară. Coada de pe lume pe Otopeni, n-am mai văzut așa ceva! Și n-avea legătură cu Papa, sfinția sa era demult plecat. Buluceală românească, nene. Pasageri claie peste grămadă. Când ne vede gravizi și cu un copil mic, o doamnă din spate ne întreabă de ce nu ne băgăm în față. Aveți dreptate, îi zic, deși noi nu suntem genul care să ne băgăm în față, nici când gravizi și cu copil mic (și fără cărucior, că pe ăsta, deși îl lași la intrarea în avion, îl recuperezi la bagaje. Înțeleg logistica, mă depășește logica, în schimb.) Ce am observat e că binevoitorii care te invită în față la o coadă sunt de obicei în spatele tău. Puțini sunt cei care îți cedează locul lor, din față. Când eu am zis ”aveți dreptate”, un domn a făcut intenționat un pas în fața mea, aproape să-mi reteze burta din dotare. Iar doamna binevoitoare a zis: Păi, haideți atunci, doamnă, că și noi avem un copil mic! Și ei s-au dus, și-au făcut loc printre pasageri, după o vreme nu i-am mai văzut, cred că au izbutit.

Ce vreau să spun e că nu e vreo urgență pe viață și pe moarte. Uneori chiar nu are sens să mă bag în față, la coadă la Mega la parter, de exemplu. Dar astăzi, în metrou, chiar am apreciat locurile primite.

Mă aflam într-o instituție publică, unde o doamnă roagă portarul să îi dea voie să scoată un scaun afară, la aer, pentru mama ei (o femeie la vreo 80 de ani), care nu se simte bine. Înăuntru era cald, afară era mai bine.
Și începe ăsta, domnul portar: Ce faceți, doamnă? Furați scaunul din instituție?
-Nu, domnule, doar v-am cerut voie să-l duc până în fața ușii pentru mama mea. Nu se simte bine.
-Terminați, doamnă, cu prostiile! Scaunul nu părăsește instituția, îi știu eu pe ăștia ca dumneavoastră. Dacă se simte rău, sunați la 112.
(Doamne ferește, era un scaun de plastic alb, doamna care voia să-l împrumute era cam ca mama mea, iar mama ei, o bătrânică ce se sprijinea de gard.)
-Haideți, domnule, nu fiți așa nemilos. Vi-l aducem imediat.
-Doamnă, chemați salvarea. Dacă se simte rău!

Și tot așa. Portarul se enervase că femeile veniseră cu potaia și, bănuiesc, nu aveau voie cu potaia în instituție (am încheiat citatul). Totuși, era doar un scaun alb, iar doamna sprijinită de gard nu părea furăcioasă de scaune din instituție. Nici fiica ei, care, foarte politicoasă, a cerut voie să împrumute obiectul de stat. Doamna asta avea niște acte de completat, bătrânica nu se simțea neapărat rău în sensul de a nu se putea ține pe picioare, dar cât mai dura, era binevenit să șadă pe ceva. Cam asta era povestea.
Portarul a mai țipat de două ori la doamna cu mama, ea s-a așezat și a început să completeze un formular, din alte încăperi au ieșit două doamne să vadă ce s-a întâmplat. Când auzi un portar fără dinți în gură urlând (și nu înțelegi ce spune exact, că de aici am remarcat edentația), normal că ieși să vezi ce a pățit. Una dintre ele, blondă și amabilă, a scos scaunul și l-a dus doamnei în vârstă, ce sprijinea un gard. Portarul încă țipa că asta a vrut să fure scaunul și el nu acceptă așa ceva.
-Doamna a cerut voie politicos, știu pentru că a luat scaunul din fața mea.

Asta eram eu, martor ocular cu burta la vedere, era evident motivul pentru care mă îndreptam spre un scaun de plastic, alb. Iar sonorul portarului, brusc, a devenit mai slab. Din păcate, n-am mai stat să văd dacă și-a cerut scuze, deși mă îndoiesc.

România se schimbă? Mă mai gândesc.

foto Shutterstock

Articolul anterior

7 lucruri de făcut în Barcelona cu un copil mic (3 ani) ca să vă placă și vouă, și lui

Articolul următor

Periuțele de dinți electrice de copii nu sunt pentru părinții leneși

32 Comentarii

  1. Cristina Balaceanu

    In metrou, cu copilul in brate, pe scaun. Cand e aglomerat nu mi se pare ok sa stea pe scaun separat.
    In drrapta mea o domnisoara, in stanga, pe toate celelalte scaune, (culmea!) Tot femei cu prunci, doar ca mai mari decat a mea (a mea 2a10l). Metroul oarecum aglomerat, cum spuneam. Urca 2 fete, dintre care una cu burta maricica.
    Nici macar o femeie nu s-a sinchisit sa se ridice sau sa isi ia macar copilul in brate.
    Mi-am luat copilul si m-am ridicat ca sa las fata aia sa stea jos.
    Nu o zic din cauza de lauda, ci tot din cauza de experienta personala de gravida.

    3+
  2. Larisa

    Mai grav e când cedezi locul tău unei doamne care nu e tocmai însărcinată. Și tu insisti și insisti sa se așeze ca e însărcinată și sigur ii e mai bine jos. Si când ești deja in picioare, îți raspunde doamna ca nu e însărcinată.. și se aseaza 😂🤣

    8+
  3. Simo

    Am patit si eu asta cu lasatul in fata de catre cineva din spatele meu :)) Mna.. Nici eu nu-s una dintr-acelea care sa se bage in fata cu forta, asa ca am stat.
    Apropo de observatia cu femei vs barbati, eram la casa la supermarket, la casa prioritara. O doamna era in fata mea, avea undeva la 50 de ani. Sotul o roaga sa ne lase in fata pe motiv de burta, la care dansa spune ca “e batrana si ea, nu poate sa astepte”. Eu una nu o consideram, dar ce sa ii faci? Nu a putut astepta si gata.
    P. S. Povestesc din sarcina cu Tudor, nu intelege altceva 🙂

    0
  4. La sfarsitul sarcinii, ajunsa pana in luna a 10 si cu bebeloi de aproape 4 kile inside, plec cu metroul pana la prietena mea Danutza sa faca mishto de mine ca nu mai nasc in anul ala. In metrou mi se ofera scaun, de vreo 2 ori, lumea a remarcat ca eram mai mult decat evident gravida, iar eu refuz dupa refuz stiind din experienta ca nu mai pot sa ma ridic si de rostogolit pe stanga sau pe dreapta nu era loc fara sa strivesc niscaiva demoazele fragede.
    De, e grea viata de om cu burta in brate 🙂 (ma masurasem, la 112 cm in talie ajunsesem)

    4+
  5. Diana Preda

    Eu, prin luna a saptea cu al doilea baiat, simteam ca o sa nasc la fiecare 5 pasi facuti. In autobuz, dupa cateva frane bruste care ne-au facut sa ne simtim ca intr-un montaigne russe, rog o doamna pensionara, foarte distinsa dealtfel, sa ma lase sa stau pe locul ei timp de trei statii. M-a lasat, cu o privire condescendenta si cu observatia ca sarcina a fost perioada in care s-a simtit cel mai bine din viata ei. M-am simtit asa de prost ca nu am avut prezenta de spirit sa ii spun ca nu avem toti norocul asta.

    3+
    • Sunt unele chestii pe care nu iti vine sa le zici pe moment, consternat fiind de ce a putut scoate celalalt pe gura. Stiu senzatia.

      0
  6. Alexandra

    În 2017, insarcinata în 36 de săptămâni, așteptam să întru pt un Doppler (tocmai scăpasem de o tromboza la piciorul stâng, ma duceam sa mi se confirme), sarcina petrecuta la pat, ieșeam doar pt analize, controale medicale. Dr se decalase cu programările iar eu ajunsesem din principiu mai devreme și deci, trebuia sa aștept. În fata mea, pe cele 2 scaune, un cuplu la vreo 40 de ani, extrem de sprinteni și veseli. Eu, am stat în picioare cam 20 de min pana m a văzut fata de la recepție și mi a cedat scaunul ei. Pana s au eliberat cele 2 scaune, fata a lucrat în picioare, asa i as fi dat scaunul înapoi dacă nu ma durea și sa respir în picioare..

    Astăzi la posta, ma așez la o coada de fix 7 persoane, dintre care 0 batrani/copii/gravide. A 8a, eu adică, și cu copil de 1 an și 9 luni și cu o burta de 30s în dotare. Băiețelul meu este cuminte de fel și era fascinat de un neon care licarea pe acolo, însă eu simțeam ca ma topesc de căldură. Greu a mai trecut..
    După posta, întram în mega pt 3 iaurturi și niște pâine. De data asta sunt doar a 3a la coada. Ma trezesc cu un domn în floarea vârstei, ma roagă sa i cedez loc în fata pt ca ia doar țigări. L-am poftit, ce sa fac!?

    PS: sunt sigura ca as fi avut și experiente plăcute demne de menționat, din păcate sarcinile mele nu mi au permis sa ies suficient cât sa întâlnesc oamenii potriviți 😁

    7+
    • Valentina

      Vara trecuta, eu gravida foooarte vizibil in luna a 8a la farmacie, cumparam cele necesare pt nastere/bebelus. In afara de casa la care eram eu mai era deschisa si o a dou casa, la care insa se stransesera si acolo 2-3 persoane la coada. Un veritabil domn, 50+, inalt si bine facut, ma da la o parte de la casa spunand ca el vrea sa cumpere doar un gel, ca il doare spatele tare … i am raspuns ca poate plati inaintea mea, ca eu gravida in luna a8a nu am dureri de spate … asta ca sa nu mi aduc aminte de locurile de parcare speciale pt familii ocupate de … domnisoare independente sa le spunem, si case prioritare la care oamenii se fac ca nu te vad doar doar vor castiga 5-10 minute ….
      Romania se schimba? Cu pasi inceti, dar sigur 🙂

      5+
    • Alexandra, cat optimism!!! 😬

      0
  7. Madalina

    Nu inteleg de ce credem ca la orice, de vina e Romania.
    Eu mi-am trait sarcina si nasterea in Belgia. In cele 39 de saptamani de sarcina, niciodata, dar niciodata, nu mi-a cedat cineva locul pe undeva. Fie coada, mijloc de transport, you name it.
    Lipsa de empatie n-are nationalitate.

    14+
    • Daaa, absolut. De aia am si dat exemple si din afara, cat am fost gravida nu prea am primit cedari din astea. Cat despre Romania, nu inseamna ca daca nici Belgia sau Anglia nu stie, Romania sa fie ca ele in acest sens.

      1+
    • Nu ca iau apararea belgiei, dar in metrou deseori vad gest oferit gravidelor sau femeilor in varsta. Si acum 1-2 sapt. cand o femeie a cerut loc, 3 persoane s-au ridicat sa ii ofere -da, nu remarcasera ca erau cu nasul in carti/telefon.
      Problema aici e ca se vad greu sarcinile, vremea impune cateva straturi de haine.

      0
      • Da, așa e. Plus, cum zicea cineva mai sus, poate mai faci și o gafă :))

        0
        • Mai conteaza si zona unde umblu. Tre sa recunosc ca eu gesturile (si gravidele) le vad unde locuiesc, cartier scump european langa un spital mare (unul din cel mai mari din europa). Oamenii inteleg ca sunt multe persoane in nevoie (ii si vad in metrou/autobuz cu suport de mers, sau cu tubul de oxigen dupa, cu ochi cirotici sau tusea specifica insuficientei pulmonare).
          Habar nu am cum o fi in Ferentariul local, trec ocazional si dimineatza devreme, nu sunt prea multe gravide si daca sunt, imbracate in ninja nu ma prind decat cand e prea tarziu.

          0
  8. Greta

    E frumos – și bine că e, atâta cât e – dar nu, eu nu cred că România se schimbă.
    Nu atâta timp cât mama care a postat fotografia cu ”mâncarea” mizerabilă dată copilului ei la spitalul din Sinaia a fost amenințată și bruscată de cadrele medicale că e ”fițoasă”.
    Nu atâta timp cât zilnic sunt torturate și, de multe ori, omorâte animale fără stăpân, din plăcere dementă.
    Nu atâta timp cât copiii sunt bătuți și încă foarte mulți părinți sunt de acord cu asta.
    Nu atâta timp cât violența conjugală se situează, încă, printre cele mai înalte cote din Europa.

    Și exemplele ar putea continua. Nu, România nu se schimbă. Cazurile prezentate de tine, Miruna, sunt exemple izolate ale bunului-simț.
    (ca o glumă, în februarie, pe Otopeni, s-a băgat una în fața mea la controlul pașapoartelor. Așa, pur și simplu – a apărut de niciunde și s-a postat.
    ”Rândul e în spate”, o informez.
    Se uită la mine cu o mutră gen ”cum îndrăznești să mi te adresezi?”.
    ”Cu mine vorbiți?”
    Nu, cu Angela Merkel, a zis să-i dau bip când aterizez.
    ”Da, v-am spus că rândul e-n spate”.
    ”Lasă-mă, doamnă”, plescăie ‘mneaei renunțând la pronumele de politețe oricum inutil, ”eu am fost aici de la început, doar un pic mai încolo. Dacă nu m-ai văzut, nu m-ai văzut. Care-i problema ta?”.

    Problema mea, aș fi vrut să-i spun, era că nu fusese acolo ”de la început” și era o mincinoasă nesimțită, dar am decis că n-avea sens să-i elucidez. Pentru mine a fost gen ”welcome in Romania. Not”.

    5+
    • Da, știu. Exact așa cum a fost îmbulzeala de la control pașapoarte pentru noi, când ne-am întors. Dar na, eu cred că trebuie să insistăm totuși pe propriul nostru comportament decent și civilizat și vom ajunge prin exemplu să le arătăm și altora că se poate. E mai greu, dar nu imposibil.

      0
  9. Steluta

    Miruna, nu stiu daca se schimba Romania, dar eu am intalnit si oameni draguti. Eram in metrou, undeva prin aprilie, era racorica afara, inca nu venisera gradele multe in termometru. In metrou fiind, ma intorceam de la birou si mai am acest obicei de a face nod la camasa, ma simt eu mai bine si mi se pare ca arata simpatic cu o pereche de jeansi larguti. In fine, aveam nod la camasa si peste camasa purtam un palton de primavara, lung, peste fund, aproape de genunchi ca lungime. Si nodul meu la camasa dadea impresia, se pare, ca sunt insarcinata in putine luni. Eu nu mi-am dat seama deloc, dar o domnisoara s-a ridicat si m-a chemat sa ma asez pe scaun, in metrou. Eu atunci am incremenit, nu stiam de ce face gestul. Si mi-a facut semn spre burtica pe care o facea nodul de la camasa prin palton. Eu, cu jena, m-am deschis la palton si i-am zis ca e doar un nod buclucas de camasa si i-am multumit. So, sunt si femei dragute si empatice in metrou, trebuie doar sa avem noroc sa le intalnim 🙂

    4+
    • Heheh, ce drăguț! Cu siguranță sunt și oameni amabili, de asta am și povestit. Niciodată nu vor fi toți așa, asta e o altă certitudine. Dar totuși, să fie mai mulți de ăștia decât de ăialalți.

      0
  10. Maria I.

    Eu locuiesc in Spania.Gravida in 26 de sapt,copila de 2 ani jumate in carut iar cea mare de mana.Urcam in autobuz,gol initial,ne asezam pe locurile speciale,la urmatoarea statie urca o doamna cu carutul de cumparaturi si se uita la mine intr-un stil…Imediat i-am raspuns” sunt insarcinata si chiar trebuie sa stau jos”…Foarte “amabila” doamna imi spune “da da vad,ca esti bine insotita..”…Restul autobuzului era gol.
    Azi dimineata,turna cu galeata,unui domn i se terminsasera banii de pe cartela de autobuz,iar soferul l-a poftit afara.L-am vazut ca isi numara centii in statie dar tot nu ii ajungeau banii..Am sarit imediat sa ii platesc cu cartela mea..Autobuzul full,nimeni nu se obosise sa il ajute..
    Cum zice @Madalina,lipsa de empatie exista peste tot, important e sa fim noi altfel;)

    4+
    • Chiar așa ți-a răspuns?!?! Astea sunt frustrări personale grupa mare, știi nu? Că nu te ajută prea mult știu și eu, dar na. Că tot mi-ai amintit. Eram la Carrefour, cu soțul, fără carduri la noi, doar cu cash. Am socotit înainte de casă, ne ajungeau banii. La casă, din cauză că ma cumpărat și o pungă (nu ne-am dat seama decât mai târziu), ne lipseau fix 89 de bani. Ok, o să renunțăm la o cană frumoasă de sticlă, în care intenționam să pun apă la frigider și care era cel mai neimportant produs. Nu mi-am dat seama că plasa încurca treburile, ne-am fi descurcat și fără ea, cu plasa de la Cărturești. În fine. Tipa de la casă a chemat un superior să anuleze cana marcată pe bon, ceea ce a durat. O coadă întreagă a așteptat după noi, îmi era așa jenă.
      Când s-a întâmplat ceva similar și eram eu următoarea la coadă, i-am dat omului de la casă 1 leu. Era destul de evident că nu suntem niște cerșetori sau niște indivizi care vor să scape fără 89 de bani :)))
      Dar na, așa am așteptat cu toții până a venit doamna superior și a anulat cana. Nimeni nu a fost rănit, dar zic..

      2+
  11. maria

    Faptul ca femeile nu cedeaza locul, in general, cred ca este pentru ca ele se simt oarecum indreptatite sa stea jos. :))
    Regulile de politete “obliga” cumva pe barbati, sa cedeze ei primii un loc, nu pe ele (barbatii sunt mai puternici, mai rezistenti, trebuie sa aiba grija de femei etc.)

    Atitudinea neprietenoasa a femeilor am observat-o si in trafic. Daca o femeie stie ca e dreptul ei legal sa treaca, atunci trece. Foarte rar o femeie te invita sa intri in fata ei, din politete, pentru ca astfel s-ar rezolva mai usor o situatie din trafic sau pur si simplu pentru ca poate sa te ajute.

    Sunt femeie :), sa nu credeti cumva c-a scris vreun misogin textul asta.

    3+
    • Da, cred că ai dreptate. În general, femeile sunt mai certărețe. Eu mereu caut să merg la un domn pe la ghișee sau dacă am treabă undeva. Sunt mai binevoitori bărbații.

      1+
    • AliceA

      Timp de 1 an de zile in tramvaiul cu care mergeam spre serviciu urca din aceeași stație cu mine o doamnă cu un cărucior pliabil si fetita de 2 ani-3 ani, în fiecare dimineață se oferea o doamna/ domnișoara ( am ajutat-o in multe dimineți, nu am copii dar imi inchipui cât este de greu) sa o ajute să urce scarile( pe linia respectivă nu erau tramvaie cu podeaua joasa) niciodată nu am văzut vreun bărbat/băiat să ajute.

      1+
  12. Profit sa va fac trimitere la un subiect bine tratat de printesa urbana: lucrurile ni se intampla si pt ca le lasam sa ni se intample. Daca pornim cu idei acre, asa o sa si sa ne intample. Eu primii loc, dar a contat si cui cer .

    2+
  13. BaLaura

    Hehe.. stiu ce zici 🙂 N-am avut niciodata pretentia sa fiu lasata inainte la vreo coada sau ceva… dar ce am patit cand eram gravida cu burtoi mare la purtator, in perioada aia din ultima luna de sarcina cand simteam ca ma dezmembrez la fiecare pas:
    Eram la coada la un supermarket de cartier, cu cosul plin. In fata mea mai era o persoana careia i se scanau produsele. Si vine o tanti din spate si da sa se bage cu tupeu in fata mea. Nu tu “buna ziua, te rog frumos sa”. Pur si simplu. Se vedea ca sunt gravida, ca stateam cumva din profil, cu cosul sprjinit de un picior, burtoiul conturat bine prin hanoracul mulat (ca deh! toate hainele devenisera mulate in perioada aia) Dar si eu, pentru ca am prins un pic de tupeu probabil pe fond hormonal, m-am facut ca ploua si m-am dat mai pe mijlocul culoarului sa nu aiba pe unde se baga in fata mea, ca oricum ocupam aproape tot culoarul la ce gabarit aveam :))). S-a uitat urat, dar asta e viata. Daca m-ar fi rugat, o lasam, asa gravida cu bazinul in dezmembrare cum eram. M-a deranjat gestul ei, mai mult decat starea in care ma aflam.

    Alta faza care m-a lasat cu gura cascata si plina de nervi…

    Iasi, vara, canicula, autobuz (aproape gol). Pe locurile prioritare erau 2 baieti si 2 tipe (una cu tocuri cui, o intelegeam perfect de ce statea jos :))) ). Intre timp s-a cam umplut autobuzul, asa ca baietii s-au ridicat si si-au cedat locurile. Apoi a mai urcat o doamna in varsta, s-a ridicat si una dintre fete si a lasat-o sa se aseze pe locul ei. La urmatoarea statie, urca o gravida, vizibil gravida, burtica mare. Era caaald de mureai si se vedea ca nu se simte prea bine. Incerca sa deschida o sticla cu apa si nu reusea din cauza franelor bruste. Unul dintre baieti o observa si ii spune tipei cu tocuri cui (care era cu spatele spre gravida) sa ii dea locul. Tipa se ridica imediat si invita gravida pe locul ei. Bai si in secunda aia… nu stiu de unde, apare un nene la vreo 60 de ani, fara probleme de mobilitate, ba chiar cu o viteza si agerime iesite din comun se pare… si se pune instant pe locul ala! Instant!!! Toata lumea care era in picioare a inceput sa vocifereze, ii spunea omului sa lase gravida sa stea jos, el baiguia cum ca nu-l intereseaza si gesticula violent… foarte aiurea! In schimb aia care stateau jos nu au facut/ zis nimic. Au tacut malc si au lasat-o mai departe pe graviduta in picioare.
    Nu mai stiu ce s-a intamplat mai apoi, ca am coborat… dar treaba asta mi-a lasat un gust amar.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 188 queries in 0.457 s