7 lucruri de făcut în Barcelona cu un copil mic (3 ani) ca să vă placă și vouă, și lui

Tocmai ne-am întors din Barcelona cu Tudor (copil de 3 ani 2 luni), unde am stat 5 zile și ne-am distrat, de am dormit vreo 2 când am ajuns acasă înapoi. Mai întâi aș vrea să spun că am mai vizitat acest oraș împreună cu soțul de două ori și înainte de alte două ori, acesta fiind și motivul pentru care am ales Barcelona pentru acest concediu: cunoșteam orașul, ne făcuserăm noi înșine damblaua, că fiecare cu fixurile lui, știam că e foarte bine conectat, cu activități diverse și nu la distanțe foarte mari.

Perioada: finalul lui mai se dovedește în al treilea an consecutiv o idee excelentă pentru vacanță. E deja destul de cald, încât să îți facă plăcere, dar nu atât de cald, încât să curgă apele pe tine, ori să stai cu aerul condiționat în brațe între 12 și 5. Și, mai ales, nu e încă foarte aglomerat, adevăratul bonus dacă mă întrebi!

În Barcelona, cred că sezonul începe după 1 iunie, pentru că orașul era nu gol, dar aerisit. Nu am luat bilete online de nicăieri și nici nu am stat mai mult de 5 minute la coadă. A fost pentru prima oară (din trei) când nu m-am înghesuit cu nimeni să trec prin tunelul acvariului din Barcelona, când nu am stat la rând la înghețată sau la autobuz. Cât aveți copii care nu merg la școală și puteți, planificați-vă concediile în această perioadă.

Acum, nu știu alți copii cum sunt, al nostru e fascinat de cam orice cu și pe bază de roți, motoare și volan. Cu aceste lucruri în minte, am purces într-o vacanță care a fost un succes fenomenal.

Întâi, ne-am dotat cu un cărucior-umbrelă, care cântărea vreo 4 kilograme și ceva, care se strânge super ușor și poate fi tras după tine. Un instrument care s-a dovedit esențial, pentru că altfel tatăl copilului nostru ar fi fost el însuși pe post de cărucior. Ceea ce nu ar fi fost corect, că doar și tații merită un concediu. Plus că Barcelona e cărucior-friendly, nu e plină de piatră cubică așa cum e Roma, de exemplu. Căruciorul a costat 99 lei, cu protecție de soare (foarte important), fără poziție de somn, dar nici nu ne-a trebuit. Doar nu te duci la Barcelona să dormi! 🙂

Vă povestesc ce-am vizitat, cu ce rată de succes pentru noi și pentru copil și cum le-am grupat, să vă fie de inspirație și poftă pentru vacanțele care urmează.

1 Portul și acvariul

De aici am început, pentru că am avut cazare în Barceloneta și erau cele mai apropiate de noi. Portul e foarte impresionant pentru copil, că vede iahturi, bărci și vaporașe ca-n cărțile care-i plac cel mai mult. Mai e distractiv și podul care face legătura între mall și țărm, pe care-l poți prinde în mișcare, cum am pățit noi. Băieților li s-a părut foarte interesant, am stat în plin soare minute întregi să admirăm un pod care se deplasa cu viteza melcului turbat, noroc că eu am găsit o bancă liberă pe care să-mi odihnesc rotunjimile pe care nu putea altcineva să le care.

La acvariu, vedeți că, în fiecare zi, la 16.30 sunt hrăniți pinguinii și vizitatorii se pot uita. Programul de hrănit e pentru mai multe vietăți, e un panou chiar la intrare, să fiți atenți, poate vă nimeriți. Din tot acvariul, copilul a fost cel mai încântat să intre în burta balenei (am intrat și ieșit de cel puțin 5 ori -avantajul faptului că nu a fost aglomerat), îl tot strigam pe Gepetto, pe Pinochio, mă rog. Asta, să apese pe butoanele unui submarin special amenajat pentru copii și să dea de mâncare la pești. Era un acvariu mic, unde copiii putea hrăni peștii, am stat și acolo jumătate de oră, pe puțin. Din nou, avantaj că nu era plin.

Da, i-au plăcut și rechinii care se plimbau pe lângă noi (știți, acvariul din Barcelona are o porțiune de acvariu prin care treci propriu-zis, cu rechinii pe lângă tine plutind.), a povestit după aceea însă mai mult de burta balenei (care era de plastic și statică) și a cerut a doua zi să dea din nou de mâncare la pești, că altfel lor cine le dă de mâncare ?!

În aceeași zi cu acvariul, ne-am plimbat și pe Rambla și puțin prin cartierul gotic, că toate erau la doi pași.

Rată de succes: mare, pentru copil, medie pentru părinți. (Eram a treia oară la fix același acvariu, câți pești să mai și vezi într-o viață de om?!)

2 Telefericul din Montjuic

Cum deasupra portului se tot vedea o telecabină traversând, Tudor a zis că vrea și el. Ne-am documentat că cică telefericul ăsta din Montjuic ar fi mai frumos ca peisaj, acolo ne-am dus. Am luat bilete la hop on-hop off, autobuzul ne-a lăsat chiar acolo, unde am stat la cea mai lungă coadă a acestui sejur, vreo 5 minute întregi. Telefericul urca până la castelul Montjuic, unde nu ne-am plimbat prea mult pentru că bătea vântul și se apropia ora mesei, iar oricine poate amâna asta puțin, chiar și un copil de 3 ani și ceva, dar nu o burtă de gravidă. Deci am coborât, am luat autobuzul cu etaj și am ajuns prin Plaza Espanya la ceva lanț de mâncătorie, nimic senzațional. În restul zilei ne-am plimbat pe bulevarde, am băut cafele (soțul, doar că mai multe) și ne-am mai dat puțin cu autobuzul cu etaj.

Rată de succes: mare, pentru părinți, overthemoon -pentru copil

3  Parcul de distracții Tibidabo

În autobuzul cu etaj cu o zi înainte, ne-am întâlnit cu o familie de români care ne-au recomandat să mergem la Tibidabo. Deși eram a 5-a oară în Barcelona, în Tibidabo nu am ajuns până acum. Așa că, tot cu autobuzul roșu, cu etaj, am mers până la stația lui Tibidabo, unde am mâncat o pizza demențială într-un local fix lângă stație. La întoarcere, soțul a mai vrut o pizza, atât de mult i-a plăcut! De acolo, mai aveai de mers vreo 2-3 stații cu un autobuz normal și, de unde te lăsa el, luai un fel de tramvai din ăsta preistoric, dar foarte haios, cu care urcai muntele, de fapt. Cum vă spuneam, orice are șine și roți și volan e un succes fenomenal pentru al nostru copil, deci nu am dat greș!

Tibidabo nu e un parc de distracții cu bilet de intrare, după care te dai cât vrei pe ce vrei. Nu. Plătești la fiecare trenuleț, avion, carusel în parte. Iar asta e super treabă, mai ales pentru femeile însărcinate, care nu prea au voie în rollercoaster-e în luna a 5-a. Mai e un fel de castel/biserică, am urcat scările să vizităm și bine am făcut, că sus ne aștepta o priveliște superbă. Cred că e cel mai sus punct al Barcelonei, se vede minunat, vă recomand.

Nici aici nu era aglomerație, nu stăteai la coadă nici la wc, iar asta mi-a plăcut enorm! E drept că jumătate de parc era închisă, că nu prea aveai opțiuni să mănânci, dar nu ne-am urcat până acolo să băgăm la maț. Tudor s-a dat cu avionul, cu caruselul și cu roata. Am coborât tot cu tramvaiul ăla antic și colorat, am mâncat încă o pizza, autobuzul roșu cu etaj și apoi ne-am mai plimbat.

Rată de succes: mare pentru părinți, chiar și însărcinatele s-au dat în roată, excepțională -pentru copil, care s-a dat în carusel cu mine până mi-a venit rău (de vreo 3 ori) și cu taică-său până n-a mai putut niciunul dintre ei.

4 Grădina zoologică din Barcelona

Că tot era la doi pași de unde am stat, am vizitat și grădina. Ca bonus, în drum spre ea, am dat de gară, deci am mai văzut niște trenuri pe șine 🙂 yey. Grădina nu e foarte mare, parte din ea este în renovare, mâncarea dinăuntru a fost îngrozitoare, dar am văzut un aligator, un crocodil, o maimuță, un porumbel.

Punctul culminant a fost la urangutani, unde un pui de urangutan destul de mare sugea țîță de la mama lui. Am filmat, vedeți ceva care o să vă înmoaie inima.

Rată de succes: medie – pentru părinți (situația a fost salvată doar de acest pui de urangutan, că mâncarea a fost scumpă și toxică), mare -pentru copil, care și acum vă povestește dacă vă întâlniți cu el cum puiul de urangutan mânca țiți de la mama lui și pe ea n-o durea nimic, da? Pe ea de ce n-o doare, mami?

5 Fântâna magică de pe Montjuic

Deși ultima dată când fusesem cu soțul, am plecat dezamăgiți amândoi, de data asta atmosfera era faină, muzica potrivită și destul de tare încât să ți se facă pielea de găină. Copilului i-a plăcut cam așa:

Rată de succes: minimă -pentru copil (că, deh, fântâna nu era de ciocolată, deci nu o puteam mânca), maximă – pentru părinți, de fapt, mai mult pentru mama care s-a putut bucura de magia ei cu cele 2,5 secunde în plus, cu care se deplasa în urma tatălui purtător de copil flămând.

6 Marea și plaja

Ăsta e farmecul Barcelonei, că poți face puțin din toate. Planul nostru inițial ăsta și era: dacă eu nu aș putea merge prea mult (din motive obiective), să stăm undeva pe plajă, să ne relaxăm. Nu am avut timp și nici vreme pentru asta (dacă vă mirați de ce suntem cam la fel îmbrăcați în toate pozele, e pentru că am pus în bagaj rochițe și pantaloni scurți și sandale, iar vremea ne-a cam ținut în singura pereche de pantaloni lungi și jachetă pe care o aveam la noi), așa că am ajuns pe plajă într-o singură seară, ne-am băgat picioarele și ne-am jucat în nisip.

Rată de succes: mică – pentru părinții care nu apreciază niște nisip printre dinți și mare- pentru copil care găsește megadistractivă bătaia cu nisip.

Aici am văzut o gașcă de ceva copii americani, care stăteau în cerc turcește, fumau și beau, ascultau muzică. Atunci când au plecat, a rămas după ei ca după pelerinii de la Blaj la slujba Papei. Curat ca lacrima. Mai mult, știți sixpack-urile alea de bere, de plastic, în care se sugrumă broaștele țestoase și mor peștii prin apă? Una dintre fete, cu un ruj aprins pe buze și niște ochelari negri de soare, le-a rupt pe rând, pe toate, și abia apoi le-a aruncat la gunoiul de plastice, bineînțeles. Woooow, asta e civilizația, ne-am zis!

7 Plimbare cu barca/catamaranul

Noi nu am mai avut timp și de asta, dar sunt sigură că i-ar fi plăcut mult lui Tudor, mai puțin domnului tată, care nu e cel mai mare fan al bălăngănitului pe valuri.

• Parcul Guell ar mai fi o variantă, pentru cine are timp și bebeluși doar în brațe și în cărucioare, nu în burți mari și rotunde. E foarte recomandat prin tururile pentru copii, însă noi suntem mai degrabă în faza de explorare decât de admirare. În aceeași ordine de idei, nu cred că ni s-ar fi potrivit Sagrada Familia sau Satul Spaniol.

Dacă vreți un pont pentru supă de pește: El Rey del Gamba 1, de pe Joan de Borbo. Excelentă supa, mai venea și în oală, de ne ajungeau 2 porții la toți trei, iar părinții mai și primeau în plus. Am mâncat aici de 3 ori.

Cea mai mare dezamăgire a fost înghețata din Barcelona. Așa ceva, n-am mai pomenit. Păcat de caloriile alea, deși, pe ultima a aruncat-o și Tudor la gunoi.

Când am ajuns acasă, l-am întrebat pe copil:
-Uite câte am făcut la Barcelona: autobuz cu etaj, rechini, burta balenei, Tibidabo, teleferic, avion, ce ți-a plăcut cel mai mult, puiule?

-Sandwich-ul cu șuncă.