Trăim într-o eră în care nu mai știm care-i adevărul și cădem victimele minciunii

Vaccinați, nevaccinați. Gripă, negripă. Tamiflu, NeTamiflu. Apă potabilă, apă cu care nici pe dinți să nu vă spălați. Autorități care au măsluit și acoperit alte tragedii, n-ar fi prima oară când populația e mințită. Doar că, între toate astea, cum, Doamne iartă-mă, să știm noi care mai este adevărul pe pământ?

Pentru că toată lumea e destul de convingătoare, depinde pe care tabără o asculți. Pentru că și oamenii inteligenți au argumente, dar nici ăia proști nu-s așa proști cum par. Pentru că toate studiile au pe cineva în spate, un sponsor, un interes.

Eram la un congres de stomatologie, unde un mare profesor vorbea despre profilaxie, plăci bacteriene și periaj. I-a scăpat o poză cu o periuță de dinți electrică de la un brand renumit. E ok, suntem obișnuiți, și-au spus cei din sală. Și noi recomandăm brand-ul respectiv, eu chiar îl folosesc, nici nu mai știu din ce motiv. Trei vorbe mai târziu, domnul profesor a spus că el își ține periuța electrică la capul patului, se periază seara 2 minute după ce se pune în pat, după care i-o înmânează soției, care face același lucru.

Toată sala s-a cutremurat.

Dar, după ce omul a explicat, am tins să-i dăm dreptate: oricum face schimb de lichide cu soția, o periuța în plus nu mai contează așa de mult. Iar pasta de dinți nu e importantă, ne-a asigurat el.

Și vă spun cât de sincer posibil, că nu am putut să nu mă întreb, dacă Colgate sau Oral B n-o fi cotizat destul. Poate gândesc cu păcat și omul chiar e sincer, dar de unde să știu?

Orice studiu citești despre produsul cutare, e cel mai bun de pe pământ. Pe studii, nu pe povești. În UK, veneau la noi periodic reprezentanți care ne povesteau despre pastele lor de dinți, cu studii și cifre și date și plăcinte în powerpoint. Să ne convingă. O asistentă a întrebat la un moment dat că ea nu înțelege cum pot fi toți cei mai eficienți, cei mai anticarii, cei mai antiplacă de pe pământ?

Și atunci nu ne mai rămâne decât bunul simț. Experiența. Trăiesc cu senzația că ne bazăm doar unii pe alții și pe noroc. Noroc pur. Adică, dacă eu ca medic am experiență bună cu un anumit ceva, dacă am văzut că merge pe pacienții mei așa cum zice-n cărți și în prospecte, o să-l recomand și altora. Evident, nu vorbim de lucruri clare. Ci de nuanțe, dar putem vorbi de lucruri de neglijat când subiect e sănătatea noastră?

Săptămâna trecută, îl sună pe bărbatu-meu cineva din partea unui tânăr care, în drum spre ieșirea din țară, a făcut un AVC și acum nu mai vorbea. Era la granița de vest, deși omul era, să zicem, din Galați. Nu știa cum să vină mai aproape de casă, poate la București? Cine să-i primească, ce spital? L-a sunat pe Horațiu și l-a întrebat: ”să ne urcăm în mașină și să venim la dv ACUM?” Bărbatu-meu a tras pe dreapta și a zis cum să vină la el, acum?! Era vineri seara, noi eram pe drum…

După care a dat niște telefoane, a vorbit să îl primească sau măcar îndrume un neurolog de gardă de la alt spital. I-a zis colegului ”hai să-l ajutăm pe omul ăsta! Nu-l cunosc, doar m-a sunat.” Pentru că asta e țara în care n-ai nicio șansă dacă nu suni în locul potrivit.
Celălalt medic imediat l-a primit, iar H, la telefon i-a zis însoțitorului cu care a vorbit: ”Orice altă problemă aveți, mă sunați.”

În spate, cineva plângea. Și nu era copilul, că el dormea.

Mă enervează teribil situația apei de băut, a epidemiei de gripă, a ouălelor infestate, despre care populația nu a știut. De asta lucrurile merg atât de greu în România. Pentru că cetățenii nu se pot baza pe altceva decât unii pe alții. Vă spun, dacă ni se mai duce și bunul simț, suntem pierduți.

foto Pixabay