Diminețile sunt grele. Tocmai mi-am auzit gura scoțând niște sunete pe care, imediat cum au ieșit, nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Cum am putut spune așa ceva? Copilul ce vină are? Că io n-am dormit destul (de bine) azi-noapte, că scutecul a trebuit schimbat (se întâmplă f rar, extrem de rar, dar niciodată nu e noaptea potrivită), că eu mă grăbesc, că oamenii au nevoie de bani ca să … trăiesc.
“N-am timp să mă joc dimineața” i-am spus cu acel ton de important, în timp ce el voia să ne spălăm pe dinți și să fim haioși, cum suntem de obicei.
A deschis ochii mari și-a depărtat maxilarele unul de altul și nici pâs nu s-a mai auzit.
L-am spălat.
Am bifat.
Mi-a și părut rău, ca să mă liniștesc de asta.
Îmi e greu până ne obișnuim cu noul ritm de viață, puiule. Îmi pare rău că nu am tot timpul chef să mă joc. Dar știi, la ora 8 ajung pacienții la cabinet și nu e frumos să îi fac să aștepte. Probabil că nici lor nu le e ușor să se trezească dimineața și să ajungă la fix. Iar eu învăț să mă înțeleg cu cronometrul, uneori îmi iese, alteori mai puțin.
Îmi e ciudă, știți. N-ar trebui să ne trezim cu alarme, ci cu triluri de sărbătoare, n-ar trebui să ne grăbim copiii, să n-avem chef să ne jucăm cu ei. Ar trebui diminețile noastre să fie întotdeauna ca atunci când ei erau mici și încăpeau pe brațul drept. Ar trebui ca mamele să facă bani din oficiu, ca principala lor grabă să fie spre puii lor.
poza asta e din aceeași dimineață, ca un reminder că lucrurile nu sunt niciodată albe sau negre și nici mamele doar bune sau rele 😉
Raluca
Ooofff nu ma încurajezi deloc! 🙂 în curând ma întorc și eu la serviciu și cred ca îmi va fi foaaarte dor de pui 🙁 deja de câteva luni ma gândesc la asta
Miruna
Bai, imi pare sincer rau. Poate la tine va fi altfel, eu ma trezesc la 6 si nu sunt deloc o fire matinala. Deloc. Seara zici ca inviu.
Lucia
Am un nod in gât citind ce ai scris… 😢stiu cum e…
Andreea
Incep si eu pe 15 si pe langa anxietatea de separare care ma doboara, imi vine sa urlu ca va trebui sa ma trezesc iar dimineata :((( De mititica cand eram la gradi nu ma puteam trezi si nici in zilele noastre nu e mai bine. Habar nu am cum o sa reusesc sa ma trezesc iar la 6:30. Drama, mare drama. Uneori ma gandesc sa ma intorc in Romania sa ma angajez la cabinet ca acolo doctorii lucreaza uneori doar dupa-amiaza:))) Pana acolo ajunge disperarea mea:))
Aly
Rareori iubesc să mă trezesc devreme,si atunci se uita soțul ciudat la mine 😂,el fiind un matinal incurabil
Aa,si copilul ,tot cu el seamănă ,la capitolul ăsta
Trezitul de dimineață ,este treabă grea,nu glumă🙈🙈
Silvia R.
Nici eu nu sunt deloc o fire matinala, iar de cand am copil care ma trezeste noaptea, nici atat. Norocul meu este ca imi permit sa mai intarzii la serviciu, uneori chiar si o ora. Ceea ce ma ajuta enorm!
Gabriela F.
😘😘😘
Alexa Stanescu
Of da, te inteleg, stiu cum e. E foarte greu sa intri in noul ritm, sa nu tr uiti la ceas din ora in ora si sa te gandesti ce ai fi facut cu puiul tau la ora aceea. Eu am avut noroc ca incepeam la 10 si aveam timp sa ne jucam. Desi mi-era mai greu sa il trezesc dimineata pt gradi. Pana la gradi se trezea si la 6 singur daca voiam eu sa fiu prematinala sa castig timp). Plus ca multi dintre noi avem joburi la care ne permitem sa intarziem, nu ca tine. Asa ca e bine zic eu cum îi explici. Va fi mai bine la un moment dat 😘 Hang in there.
Mișa
Hmm, eu am ales sa renunt la tot ce inseamna profesie, timp de macar 7 ani. 4 dintre ei au trecut deja. Atat de repede…
Cu multe zambete, plansete, imbratisari, evolutii, gatit impreuna, totul impreuna, fara gradinita, doar cu prieteni pe langa cand si cat se poate. Nu stiu cum e mai bine, nimeni nu stie, si nu cred ca este in masura sa dea sfaturi. Stiu doar ca simt fericire, el simte fericire, tatal lui simte fericire, catelul de asemenea 🙂
e un timp pe care nimeni nu ni-l va da vreodata inapoi. Oricat ar fi de greu. Te-mbratisez cu drag, Miruna. E prima oara cand “comentez” aici in casa ta, dar te citesc zilnic, esti ca o oaza de iubire si frumusete! Veti gasi solutiile 🙂
Miruna
Ne vom obișnui cu toții la noile condiții. Wow, 7 ani! Ăsta e adevăratul lux.
Misa
Intr-adevar e un mare lux, insa sa stii ca vine cumva cu un pret la fel de mare… asta lasand de-o parte spranceana ridicata a celor din jur, presiunea sociala ca trebuie sa fii in vreun fel sau altul, temerile personale uneori. Sunt convinsa ca facem cu totii cum putem mai bine pentru copiii nostri. Alegerea insa e bine sa fie autentica. Oricare ar fi ea. Cred ca daca o mama se intoarce la munca dupa o luna, patru, un an, zece are aceeasi iubire in suflet, iubire care o ghideaza.
dia
Misa, felicitări!
Noi ne gândim sa facem la fel pana pe la 5 ani, când începe grădinița aici. E acasă cu tatăl lui și sunt cei mai buni prieteni☺️Și soțul îmi spune ca sunt cei mai frumoși ani din viața lui.
Mișa
Multumesc mult, Dia!
Va dorim sa vi se indeplineasca gandul si sa petreceti multe clipe frumoase impreuna 🙂
Andressa
Cred ca de fapt asta explica multe. Sau tot. Eu asa am trait dintotdeauna. Am primit mailuri si telefoane si in primele luni dupa nastere, iar cand ea avea 6 luni m-am intors la birou. Sunt pe fuga de atunci. Ne trezim numai cu alarma.
Noua munca mea ne-a schimbat mult vietile. Din ziua 1.
Tu esti foarte norocoasa ca ai avut acesti ani acasa.
Miruna
Da, nici nu îmi pot imagina ce stres e ăla să trăiești tot timpul cu o alarmă. Din ziua 1. Mi-e frică de zilele care urmează: grădi, școală, etc.
Ingrid
Adaptarea e puțin dificila. Bafta! Multe n-ar “trebui” sa facem, dar le facem. Societatea este construită in felul acesta, tine de noi cum ne raportam la regulile ei si daca știm s-o facem in favoarea noastră. Tu esti un om minunat, cu siguranța vei “aranja” ca totul sa fie conform dorințelor tale.
🤗✨🌹
Madalina
Dragi mamici,
E ok! Totul e ok!
Copiii nu au nevoie de mame perfecte. Nimeni si nimic nu-i perfect. Stresul, nervii, situatiile tensionate, presiunea sociala (vai si amar cata exista pe umerii nostri din punctul asta de vedere), sunt normale si fac parte din viata oricarui om normal.
Nu moare nimeni dintr-un ton mai ridicat sau mai repezit, nu devine nimeni traumatizat pe viata dintr-o amanare (sau din 348 de amanari), copilul vostru nu va deveni client fidel al psihiatrilor pentru ca voi n-ati avut chef/timp sau dispozitie sa va jucati cu ei azi dimineata, sau poate nici aseara, whatever!
Atat rau ne facem SINGURE si atata presiune punem pe noi pentru niste obiective total nerealiste!
Ai repezit copilul dimineata…ok, shit happens, move on. Ei trec peste asta mai usor decat o facem noi, copiii nu se impiedica de astfel de detalii. Ei traiesc aici si acum, sa invatam asta de la ei. Atatea ganduri negre si atata amar adaugam zilnic la vietile noastra, incat nu-mi e de mirare ca depresia post partum (spre exemplu) invadeaza pur si simplu mamicile.
In realitate, o mamica naste, alapteaza, creste puiul cat se poate (uneori o luna, alteori 10 ani, alteori o viata, toate variantele sunt ok!), si mai ales cum poate, apoi puiul zboara si mereu va gasi ceva sa ne reproseze. Daca ii impingem sa invete, de ce am facut-o, daca ii lasam sa faca ce vor ei, ca le-am dat prea multa libertate, daca daca si iar daca.
Insa viata nu e despre perfectiune. Viata e despre frustrare, rezistenta la stres, compromisuri, injustitie, rautate, you name it. La fericire stim cu totii sa reactionam. Insa cati dintre noi suntem antrenati sa luptam cu nedreptatile vietii si cu lipsa corectitudinii celor din jur? Ma preocupa mai mult sa ma intreb oare cum sa-l pregatesc pentru faptul ca poate nu-i cel mai frumos, poate nu-i cel mai destept, poate nu-i cel mai bun, dar ca, oricum ar fi, trebuie mereu sa fie “at his best”. Ca poate oamenii nu-s toti la fel, dar ca el trebuie sa fie bun mai ales cu oamenii rai, insa fara sa-l doara sau sa o ia personal.
Cred ca il ajuta sa vada ca mama e o fiinta reala, cu emotii, ca putem vorbi despre asta si ca e ok sa nu ai un zambet si o disponibilitate maxim 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana.
Relaxati-va…o sa fie bine!
o femeie
pe mine ma trezeste fata: hai mami, m-am imbracat deja de scoala!
Mda, nasol cu copil prea matinal 😀 😀 . Sambata, la 6 dim. imi cerea clatite – am promis…abia la 9 am erusit sa le fac :))))