Oamenii nu se bucură de cadouri pentru că ”wow, nu aveam cu ce mă încălța și, noroc cu tine, că acum nu mai umblu desculț”! Nici pentru că îi scoți din foame, din frig sau din orice altă nevoie. În general, putem spune fără să exagerăm, că puțini dintre oamenii cărora le facem cadouri nu au ce pune pe ei. Pentru că noi, ăștia din bula asta, nu suntem nici cei mai bogați, ba mulți locuim în apartamente de bloc cu 2 camere și luăm metroul pentru că e mai convenabil în București, încât să schimbăm viața cuiva oferindu-i o vilă cu mașină de lux, dar nici nu suntem săracii planetei, încât să facem cadouri strict pe criteriul “dacă n-are deja”.
Sunt puține lucruri fără de care omul să nu poată să trăiască. Dar sunt o grămadă de scuze pentru care să nu-i luăm ceva ce chiar i-ar plăcea.
Principala e ”nu știu”. Păi, dacă nu știu ce ți-ar plăcea, mai bine să-ți iau o prostie? Nu-i așa?
Unii spun că mai bine nimic decât o prostie, eu zic că mai bine nimic decât ceva jignitor cum am primit eu odată de la un brand, vopsea de păr pentru brunete. Nimic-ul nu jignește și are marele avantaj că nu te poți supăra. Se poate mult mai rău decât nimic când e vorba de cadouri, credeți-mă pe cuvânt!
Revenind la ”nu știu”. Asta se tratează cu 5 minute de atenție. Când prietena mea m-a sunat și mi-a zis ”vin oriunde ești, share location ACUM”, eu am crezut că are nevoie de ceva, când colo, ea-mi pregătise un cadou. Dar nu orice cadou. A bătut tot Bucureștiul până unde eram eu, a mai și stat jumătate de oră în mașină să mă aștepte, pentru că eram într-o întâlnire din care nu am putut pleca. Și mi-a adus un calendar de Advent cu parfumuri, creme și măști, spunându-mi ce își dorește să audă orice cadorisit: ”Când l-am văzut, am știut că e pentru tine!” Și nici nu era încă decembrie, știu sigur pentru că am avut de așteptat până să deschid prima fereastră pe întâi.
Morala: un cadou e mai mult decât obiectul în sine. E cât de bine cunoști pe cineva, cât de multe despre el/ea ții minte. Un cadou nu e o pereche de pantofi, ci cinci minute din timpul tău pentru el sau ea.
Altă scuză tembelă e aia cu ”are deja”.
După cum explicam mai sus, cam orice om are sau poate trăi cu 2 perechi de șosete. Cu toate astea, cunosc pe câțiva care încă se bucură când primesc așa ceva. Mai ales de la bunica, luate de la magazinul ăla din colțul străzii, din lână pură, care țin foarte cald. 😉
Și da, uneori o să luăm cadouri și nu or să se potrivească. Sufeream fizic de câte ori îi cumpăram lui H un pulover prea mic. Mi se părea că ceva mai evident nu poate să fie care să urle kilometrii dintre noi. Faptul că eu nu îi știam distanța de la un umăr la altul, din priviri. Mi se părea lege de la Univers ca orice iubită să cunoască pe de rost brațele bărbatului pe care îl iubește și să îi poată cumpăra un pulover pe care să nu-l schimbe după Crăciun.
Alt principiu jalnic e al lui ”am bifat ceva”.
Un Crăciun, o aniversare, o onomastică, ceva. Cadourile astea-s ca mulțumescurile zise din buze. Nu din suflet, vreau să zic. Sunt ca mailurile care încep cu ”draga mea”, deși ea nu m-a văzut niciodată. Cadourile astea sunt moarte, ca să o zicem pe șleau. Sunt goale de energie, goale de bucurie, goale de amintirea, prin ele, a cuiva.
Când eram mică, dar foarte foarte mică, obișnuiam să cotrobăi prin sertare și dulapuri după lucruri rătăcite. O bluză pe care n-o mai purtase mama demult. O curea nouă a lui tata. O brățară a bunicii cu care m-am jucat acum un an. O cravată a lui tata pentru bunicul. Le luam, le împachetam în ceva hârtie de-a mea, le lipeam fundițe și le țineam minte care cui i-o dau, pentru că nu știam scrie bilete pe atunci. Țin minte perfect o bluză roz de mohair a mamei, pe care-am descoperit-o într-un colț de dulap și care a fost deosebit de greu de împachetat pentru că era foarte mare. Și o brățară tot a ei de chihlimbar, pe care i-am făcut-o cadou bunicii mele, găsită într-un sertar. Brățara, că bunica n-a încăput niciodată într-unul.
Când faci un cadou, pui ceva din tine în punga aia. De asta, nu e important să fie o pungă scumpă sau nici măcar nouă nu e musai. Dar punga aia arată grija de a împacheta ceva. Sau poate ai avut o hârtie veche, pe care ai lipit-o cu scotch într-un colț. Lipitura aia e mai prețioasă decât toți banii. Deși nu mă înțelegeți greșit, nu toate strofocările de handmade sunt frumoase, prețioase sau valoroase, unele mi se par penibile dacă nu mai 15 ani. Dar important nu e ce-mi place mie, ci ce îi place celui care primește un cadou. E o bucurie și o magie, pe care doar cei norocoși le înțeleg.
foto pixabay
andressa
Praf m-ai făcut să știi. Și mie mi-a adus o prietenă la mine acasă, când nu mă așteptam, un superb fular, cum văzusem la ea și zisesem imediat: “Ce frumos eeeee!”
Iar de Moș Nicolae, prietenul meu mi-a pus dulciuri în ghete, dulciuri plus o sticlă de vermut, ca e tot dulce, așa a zis. Și am fost cuminte! Hehe! Știi ce m-a surprins? Serios.
Sa știi că surpriza e tot farmecul. Eu am organizat petreceri surpriză și am acest vis, să am și eu parte de una. Pe măsură ce trec anii îmi dau seama că ar trebui să îmi setez alte așteptări :)))
Anca
La mătușa mea i-am facut petrecere surpriza la 80 de ani. Cu tema “carnavalul de la Venetia”. Voia să ajungă acolo… Deci mai poti astepta 😉
Miruna
Hahaha, hai, Andreea, ca nu mai e mult pana la 80! :))
Andressa
Da da look on the bright side, ultima dorința se va îndeplini :)))
Bunica cu bundita
Cadoul e despre tine , cel ce daruieste, și despre povestea care se ascunde in cadou !!!!Cat timp ai gândit ce ar putea sa ii aducă bucurie celui care îl primește!!!Cat ai căutat????Cat ai întrebat???Cat ai împachetat???Cat ai așteptat momentul sa dăruiești ???Si mai ales ce răspuns ai primit?????Daruiti , daruiti , daruiti !!!!
Miruna
Teoria cadoului de sub brad. Am invatat-o de la ghici cine???
Maria i.
Multumesc!Cuvinte înțelepte!!
Diana Preda
Așa este, cadoul care spune ceva despre tine spune ceva de fapt și despre cel ce dăruiește. Imi place tare mult sa fac cadouri si regret când nu am timp să o fac ca lumea.Mă feresc pe cât pot de clasicele vouchere de cumpărături (deși mai iau și din astea, din lipsă de alternative). Cele mai surprinzător de emoționante cadouri recente le-am primit de la o vecină, cu care mă imprietenisem pe facebook. Tot ce ne-a adus, prima oară când a venit pe la noi, a fost atât de bine ales, atât de potrivit nouă, că mi-au dat lacrimile. Si nu sunt genul lacramos.
Miruna
Ce v-a adus??? Nu ne poti lasa fara??? Un cd cu Kenny G? 😂😂😂 glumeeeesc, dar vecinii stiu surprinzator de multe lucruri despre noi :))
Diana Preda
Păi imi studiase pagina de Facebook( hint hint) și ne-a adus lucruri despre care și-a dat seama ca ne plac mult. Cum ar fi: un circuit de tren din lemn si puzzle-uri copiilor, un glob de sticlă cutie muzicala( love them), un vin bun.Și ce m-a dat pe spate, a inramat o fotografie de-a noastră de studio intr-o ramă în formă de cizmulita, că eram aproape de Moș Nicolae. Nimic fancy, nimic out of place, dar tot ce a pus acolo denota grijă și atenție.
Miruna
Mai ales asta cu poza!!!
Alina
Love it! 🙂 Ador sa aduc putina fericire in sufletul oamenilor, sa fac cadouri… si stau muuult si ma gandesc ce, cui i s-ar potrivi. Pe parcursul anului, pana la momentul cand trebuie sa daruiesc cadoul, daca vad ceva ce i-ar placea persoanei cu pricina, cumpar. Si, pe langa asta, fac si handmade ceva, ca sa fie asa… si mai din suflet. 🙂
3 ani la rand, de Craciun, am primit de la nașii de casatorie cosuri din acelea… de la Mega/Carrefour sau unde s-or gasi. Cu panettone (desi eu fac cozonac :)) ), alte prostii si vin sec, desi nașul, bautor de vin, stie ca noi bem (demi)dulce. :)) I mean… come on! In ultimii 2 ani insa, ne intreaba ce ne-am dori. Mai degraba accept intrebarea decat cosul acela impersonal si luat in graba… 🙁
Eu anul acesta mi-as dori insa o crema de maini pe care tot zic ca mi-o cumpar si nu reusesc… 🤷🏼♀️😂
Miruna
Exact despre asta e vorba! Dar sa stii ca acele cosuri nici nu sunt ieftine. Dar poate le primeau si ei de undeva 🙂
Alina
Mai, nu ma deranjeaza sa primesc ceva care sa fie redaruit, cat timp are si un sens si nu e dat doar asa, de dragul de a bifa ca au dat si persoanei X. Mai bine-mi spune sarbatori fericite. :)) dar aproape de fiecare data cand am primit un astfel de cadou, am gasit si persoana potrivita careia sa i-l dau.
Miruna
Da, să știi că așa e. Dacă ție nu ți se potrivește, dar mie îmi place la nebunie, nu mă supăr să mi-l oferi :))) reciclați cadourile voastre la mine 🙂
C
Rasucesti cutitul in rana :)) Anul trecut pe vremea asta iubeam foarte tare un barbat, care mi-a oferit drept cadou un parfum, cumparat din Duty Free, in drum spre mine. Sa mai spun ca era a treia sticla identica de parfum oferita intr-un an (8 martie, ziua mea si Craciun)? Simt nevoia sa adaug ca fac dus zilnic 🙂
M-am bucurat ca macar n-a gresit parfumul.
Cel mai original cadou de Craciun a fost in anul I de facultate cand dupa un colocviu la anatomie ratat, eveniment dramatizat la maxim, iubitul meu de atunci s-a inteles cu doamna care avea grija de cadavre sa ma lase cateva ore pe zi in vacanta de iarna sa intru in sala si sa le examinez :)))
Ady
Cadoul ăsta pare un pic creepy, dar aș pune pariu că ai pretuit fiecare secundă și nu ți-ai fi dorit altceva. 🙂
C
Pentru mine a fost minunat. Eu venisem la facultate flower power, olimpica la chimie, intrata cu bursa, ma gandeam ca o sa fie bine, si pac, primul colocviu 2/10. Am luat examenul final, cu 8/10, dar atunci m-am trezit la realitatea facultatii.
Miruna
Eu inteleg ca niciun om normal cu consuma 3 sticle de parfum in acelasi an!:) iubitul de atunci era si el coleg de facultate?
c
Da, coleg de facultate, ne cunosteam de la olimpiada de chimie. Acum e omul meu de incredere, o prietenie de 20 de ani.
Bine, la capitolul cadouri si el era extrem de pragmatic, deh, ardelean, dar asta e o calitate.
Miruna
Ce frumos!
Mihaela
Puțin off topic, mai ales în aceasta perioada se organizeaza strângeri de cadouri pentru familii nevoiașe. Ce am observat eu este ca oamenii nu prea mai inteleg ca traiul de pe o zi pe alta implica niște lipsuri la baza piramidei lui Maslow.. Adică ar fi mai indicat sa cumperi produse alimentare de baza, îmbrăcăminte, produse de igiena și mai apoi fructe, dulciuri, cărți și jucării.
Daca lucrurile se fac organizat de cineva, cam asta cred ca ar trebui sa fie prioritatea, dacă fiecare aduce ce știe, e mai bine sa te asiguri ca nu vor fi jumătate din lucruri jucării și cealaltă jumătate dulciuri..
Miruna
Nu stiu ce sa zic, copiii nu prea se bucura de ulei si faina, ci de dulciuri. Dar cand nu au ce manca, probabil sunt importante si astea.
Roxana
Si noua ne place sa facem cadouri. Ieri de ex, fata mea a avut Secret Santa la clubul unde face engleza. Trebuia sa luam ceva simbolic pentru o fetita. Ne-am gandit sa luam un set cu ceva sclipici si lipici. Cand a ajuns acasa Irina mi-a spus cu o bucurie imensa ca i-a facut cel mai frumos cadou fetitei. Aceasta i a spus” cum de ma cunosti atat de bine??” Si s-au imbratisat. Atunci Irina mi- a spus ca a inteles ce inseamna magia Craciunului… sa faci pe cineva fericit!!😊
Miruna
Ce frumos! 🙂
Simo
L-ai descris pe sotul meu :)) El nu stie ce sa ia si oricum, “au de toate”. Mie imi place sa fac cadouri handmade, sa fie ceva special facut pentru persoana respectiva. Ma gandesc cu mult inainte ce as putea darui. Daca ajung sa cumpar din magazin, nu stiu ce sa iau.
Miruna
Sunt drăguțe handmade-urile, dacă sunt drăguțe… ceea ce sunt sigură că sunt 😛
Și da, am și eu un model de soț din ăsta acasă, uneori am senzația că bărbații sunt făcuți din alt material. Dar important e că acceptă, chiar dacă nu înțeleg și se străduiesc să facă din ce în ce mai bine. Deși, uneori, le dai exemple din cadouri făcute CHIAR DE EI și rămân mască, de parcă le-ai povesti de altcineva. :p
Steluta
Da, Miruna, stiu exact ce zici! Cadoul este timpul dedicat unei persoane! Ai dreptate 🙏 Dupa cadouri, iti dai seama si cine te cunoaste cel mai bine 😬 vai, ce imi place sa fac cadouri, eu inca le impachetez in foaie colorata 😂😂 asa de mult imi place 😊
Miruna
Și mie îmi place!!! Să îmi cumpăr diverse fundițe și panglici, să mă chinui să le potrivesc colțurile, să scriu felicitări!
Doar că, la noi, acum e cu Moș Crăciun, salut felicitări câțiva ani. Cel puțin în familie.
Alina
Hai ca mi-am amintit :)) De 1 decembrie am fost la munte mai multi, printre care si nașii nostri, care ne sunt f dragi. Bine c-au scapat de obiceiul cu daruitul cosului insa. :))
Tatal ei a decedat de Paște si i-am imprumutat unul din ceasurile mele negre, pt doliu. Ei si am vazut-o ca a tot purtat ceasul si dupa perioada respectiva. Si-am avut asa o revelatie. Ce-ar fi daca i l-as darui? 🙂 I-am spus in weekendul respectiv si nu-ti poti imagina ce fericita a fost. Voia sa ma intrebe daca si cu cat i-l vand. Desi, trebuie sa recunosc, e unul dintre ceasurile mele preferate.
De fapt voiam sa-ti spun ca astazi a avut programare la sotul tau, a descoperit zilele astea la RMN o tumora uratica. 🙁
Adriana C.
Si mie imi place sa fac cadouri potrivite, sa le gandesc, sa le pregatesc din timp, sa le impachetez in hartie, sa pun funde. 🙂
Tata primeste in fiecare an de la finul lui (cel mai bun prieten in copilarie si tinerete) o sticla de vin. Acelasi fin in fiecare an. Vine si zice ‘Asta e pt nanasu’ ‘. Chestia e ca tata nu bea alcool de la 38 de ani (operatie grea la pancreas). Acum are 60, lumea deja stie. Ne irita deja pe toti f tare, dar omul isi vede de ritualul lui in continuare.
Mama primeste de la o vara de-a ei prin alianta in fiecare an cadouri de ziua ei care mai de care mai… oribile. Ziua ei se suprapune cu Craciunul, asa ca ba e un aranjament oribil, kitchos, cu Craciun, ori o pijama cu 2 numere mai mici, cusuta asa de prost incat cusatura unui crac incepea cum trebuie si se termina la spate, incat se rula cumva un picior ca o ghirlanda. A fost asa de prost lucrata (ceva chinezarie in ultimul hal) incat nici macar nu ne-am permis sa o donam, am aruncat-o. Anul asta i-a adus 3 (trei!) geluri de dus si o lumanare. :)))