Vreau să simt pământul sub ambele picioare

vreau să simt pământul sub ambele picioare

Visez la zile în care să nu mă mai trezesc cu ochii înroșiți, de parcă aș fi stat cu ei toată noaptea într-un ecran, nu într-un somn. Visez la zile în care lucrurile să se întâmple pe rând, telefoanele să nu sune concomitent, curierii să nu vină când doarme cineva mic, iar deadline-urile să aibă răbdare cu noi.

Visez să lucrez în liniște, să dau o șansă măcar uneia dintre ideile care mă vizitează uneori. Că și ideile astea au sentimente. Dacă le ignori, te părăsesc. Se duc la altcineva, nu vin înapoi.

Și visez să nu mă mai vadă copilul la laptop sau cu telefonul în mână. Îmi e teamă că amintirea lui despre mama, din copilărie, va fi în poziția șobolănel, cu ochii lipiți într-un ecran. Aș vrea ca mintea mea să fie, seara, goală de ”ce ar mai trebui să fac” și goală de ”după ce adoarme el…”. Aș vrea ca serile să fie doar pentru noi, exact cum o cană cu lapte e doar pentru băut.

Visez la spațiu în capul meu. Să mă așez la un birou cum se așază o mașină pe șosea la viteză mică și să rulez ca un motor mic și sigur pe el. Nu ca un uragan care ar lua orice se nimerește în cale, doar ca să știe că a bifat ceva.

Visez la timp pentru citit, nu la timp furat pentru asta. Nu mai pot face schimburi, târguri, negocieri. Nu mai pot da orele mele de somn în schimbul bucuriilor mele mai noi. Să scriu dimineața, când sunt odihnită, nu seara, când fac eforturi și trucuri cu multe calorii, să mai rezist. Visez la pacienți cu și fără dinți în gură, care să plece de la mine întrebându-se de ce nu m-au cunoscut până atunci.

Vreau să simt pământul sub ambele picioare, copilul și nimic altceva în brațe, căldura iubitului lângă frigul meu sub plapumă și nu știu de ce am așteptat atât să accept că nu le pot face pe toate.

Dar știi ceva, Miruno-obosito? Se vor așeza lucrurile, fată. Ca o mașină pe șosea. O să fie bine, urmează multe lucruri frumoase ca un copil în brațe la mama lui. Da, pentru tine, cu mintea aia a ta întortocheată. Cu iubitul ăla al tău, la care nici nu visai să împarți mai mult de un weekend o dată la două luni. Și cu bebelușul ăla al vostru, pe care atât de mult vi l-ați dorit! Da, cu programul ăla al tău zăpăcit și cu talentul tău îngrozitor pentru gătit. Cu impulsurile alea pe care nu le poți stăpâni. Când mama se uită la tine în felul acela și nu mai zice ”ți-am spus eu”, pentru că, după o vârstă, chiar și cea mai grijulie mamă își dă seama că n-are niciun rost. Decât să stea acolo să te prindă când îți mai vine să cazi. C-așa ești tu. Un pic mai obosită acum, dar urmează ceva bun. Asta e tot ce trebuie să știi. Vor veni și serile care vor fi doar seri. Măcar din când în când.

Bine, mă bucur că mi-ai spus.

foto pixabay

Articolul anterior

De ce ne mănâncă depresia de vii și cum ne putem feri din calea ei, la cafea cu un medic psihiatru

Articolul următor

Să îți crești copilul liber nu înseamnă să îl înveți că regulile sunt pentru proști

22 Comentarii

  1. Oana

    ❤️ În curând pe ecrane, tot ce ai visat.

    2+
  2. Silvia R

    Frumoasa scrisoarea catre Miruna. Eu i-asmai zice un lucru Mirunei: poate gasi timp pentru orice, atata timp cat isi doreste asta. Dar, ca orice lucru in viata, cand primesti ceva, trebuie sa dai ceva la schimb, sa renunti la altceva. Asadar, primesti ceva important si lasi in urma ceva mai putin important. M-a intrebat la un moment dat o prietena, daca mie imi ajung cele 24 ore din zi. I-am raspuns rapid, sincer: da! Nu de f mult timp am ajuns sa pot spune asta. Abia de cand am nascut (cu un an jum in urma) pot spune ca m-am luminat un pic. Mi-am dat seama ca trebuie sa imi clarific f bine care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru mine, iar acelea sa fie prioritatea mea. Restul, daca avem timp, le fac,daca nu, poate voi gasi la un moment dat timp si pt ele.

    3+
    • Si mie mi-a zis un coleg mai demult ca timpul e al nostru, noi suntem sefii sa vedem cum il impartim. Sa-mi cada fata pe jos..

      3+
      • Silvia R

        Da, are intr-un fel dreptate. Dar e greu sa fii sef si sa faci “concedieri”.
        Dar am o rugaminte mare mare mare: daca vei decide sa renunti la ceva, nu renunta la noi 😁

        6+
  3. Gabriela

    Și eu mă bucur că ți-a spus!

    0
  4. Cristina

    Primul lucru pe care l-a imitat fata mea a fost sa isi puna mana la ureche si sa se faca ca vorbeste la telefon. Imi venea sa o mananc ce mutra serioasa isi lua atunci cand facea asta. Mi-a dat de gandit, eu chiar vorbesc mult la telefon, mult mai mult decat orice altceva? Nu vreau sa isi aduca aminte de mine plimbandu-ma prin casa cu tel la ureche sprijinit de un umar si cu degetul arator indreptat spre gura in semn de “shhh, liniste, mami e cu tine dar e total absenta, are treburile ei de om mare”.
    Bine ca am redus vorbitul si butonatul ca acum fata ma imita cum sterg praful :-)))

    21+
  5. Iulia D.

    Într-o zi, visurile vor deveni realitate! Până atunci, o îmbrățișez pe Miruna cea obosită… Mai rezistă încă puțin!

    0
  6. Alta Miruna

    “Miruno-obosito” … ma simt :)))))

    0
  7. dia

    După ce am născut, mi-am promis ca băiatul meu nu o sa ma vadă decât f rar pe telefon/laptop. Și atunci când mă vede e in chestiile de urgentă de la spital și nu pe google și Facebook( de care oricum am scăpat cu ceva timp in urma). Dar din fericire se întâmpla rar. Și nu îmi e greu deloc sa ma țin departe de tentațiile net-ului😀cum nu stam toată ziua împreuna, vreau ca orele alea in care suntem împreuna sa ii fie dedicate lui, noua. Dar cred ca dacă lucrezi de acasă, nu ai de ales…

    3+
    • Da, așa e. Doar că net-ul te fură și e foarte ușor să uiți care sunt prioritățile.
      Am fost happy, într=un fel, când am văzut un sms trimis de prietena mea aseară la 8, abia azi-dimineață la 10.

      0
  8. Ana

    Nu o să te amintească în poziția șobolan sau cu telefonul la ureche, dacă este prezentă pentru el când te solicită. Ex. Gătesc și ori de câte ori mă cheamă numai să mă uit la ce a construit el din cuburi, mă duc pe moment. Durează 3 minute pentru mine, și e o imensă împlinire pentru el.

    0
    • Așa este. Și eu încerc să îmi scot din vocabular: ”Vin, după ce…” niciun vas nu e mai important decât copilul, doar că uneori mai și vrei să le termini de pus, de strâns, de așezat. E teribil când trebuie să te speli și ștergi pe mâini de 5 ori în 2 mnute.

      0
  9. Oare?
    Cand Eva avea cateva luni, singurul lucru care ma ajuta sa nu cedez nervos, sa nu urlu pe strada, era gandul ca mai am cateva luni pana cand lucrurile se vor schimba. Apoi, cand si copilul si munca ma copleseau am strans din dinti si am zis stai asa ca vin vremuri mai linistite, voi face alte alegeri.
    Astazi, cand ea are 5 ani jumate si eu lucrez pe cont propriu iti spun dimineata, dupa ce am dormit 5-6 ore, ca tot nu e mai liniste in viata mea. Oare nu cumva asta e viata de adult? Doar ca nu stiam noi asta… Parintii nostri pareau sa se descurce atat de bine.

    6+
    • Da, e adevărat. Eu recunosc că nu știu gestiona viața mea, timpul meu. Dar mă străduiesc să găsesc soluții externe, lucrez cu mine și mă preocup să ies din this shithole în care intru singură în fiecare zi.

      1+
  10. Miruna, astea sunt alegerile noastre: calcat, televizor, telefon, facut copil, fumat, machiaj, neglijat si imbolnavit etc. toate sunt alegerile noastre. E important sa ne asumam alegerile si consecintele.
    Realitatea mea e ca aproape nici din astea nu le facui pt binele copilului, ci in numele copilului.

    2+
    • Știi cum e, foarte ușor să te uiți în trecut, să numeri câte ai greșit. Tare deștepte mai suntem după ce trece tenul. Eu vreau să fiu deșteaptă acum, înainte să vină următorul.

      1+
      • Eu cred ca cel mai rapid am evoluat din greseli. Adicalea ok, am luat un sut de la viata, m-a durut, dar cand am scapat de acea furie ca “uite, numai mie mi se intampla, vai victima de mine” si am gandit-o calm, am vazut naibii gaura din sufletul meu ce atragea sau mai exact provoca suturi.
        Cu unele gresesc iar si iar, la fel, semn ca nu am invatat nimic. Intr-o zi o sa am sufletul suficient de deschis sa inteleg ce e in neregula cu mine si ce pot repara, o veni si ziua aia.

        0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 193 queries in 0.407 s