Vreau să vă spun ceva și nu știu cum. Am mari emoții pentru tot ce urmează.
-Am avut așa un an prost. Nimic nu mi-a ieșit parcă.
-Fă o listă cu lucrurile bune care ți s-au întâmplat. Chiar dacă vei avea un singur lucru pe ea.
Mă scuzați, o să-mi țin respirația până veți citi ce urmează.
Să te zdrobești înseamnă că îți pasă. Înseamnă un fel de că te străduiești, dar nu fiindcă trebuie, ci fiindcă îți dorești. Ai tu ceva care vrei să iasă bine. Ai tu o bucurie de făcut. Știi tu care-s valorile de bază și că nu te-ai mulțumi cu altceva sau mai puțin de-atât.
N-am deschis laptop-ul de nici nu mai știu când, iar când l-am deschis, am fost sigură că s-a stricat, pentru că-mi arăta că e vineri. Bine, și vineri era, doar că mie mi se părea o zi care aduce a joi sau poate a sâmbătă. În niciun caz vineri.
Bucuria îți ține de foame, de somn, de țîță, de mamă și de tată. Cred că tocmai s-a încheiat Ajunul acestui Crăciun, dar eu încă stau cu bărbatu-meu în bucătărie, în jurul unui brad verde și aprins și ne minunăm de … cât de frumoasă poate viața asta să fie.
Îi știu fiecare centimetru de piele pe de rost. Când îi apare o aluniță nouă, sunt prima care îi urează bun venit. Când îl pândește vreo boală, sunt cea care știe înainte de semne medicale că ceva nu e în regulă cu el. Iar asta are foarte puțin de-a face cu pregătire mea profesională și foarte mult, cu faptul că-i sunt mamă.
Pentru că cine vrea să păstreze magia lui moș Crăciun ar face bine să fie foarte atent la povești. Pentru că nu îți permiți să te dai de gol și să crezi că ”e prea mic să se prindă” e cea mai mare greșeală.
