Începuturile pot fi grele sau ușoare. Continuările însă țin de noroc. Viața de mamă nu e nici numai una, nici numai alta. Dar e minunată, luați loc.
Îmi trag șireturile la pantofi și pantalonii mă strâng peste genunchi de la cum stau ciuci. Sunt îmbrăcată în alb, deși tot facebook-ul vuiește că e prima zi de toamnă. Că afară plouă. Pe Tudor l-am trimis la plimbare cu căciulă de rezervă. Dacă bate vântul, s-o aveți, i-am zis doamnei V, în timp ce apăsa pe buton la lift. De parcă o căciulă ar putea să-i țină puiului mai cald decât propria sa mamă.
Mă îndrept spre ziua aia cu o viteză tot mai mare. Ziua când va trebui să mă întorc la a fi și altceva decât mama acestui bebeluș. Ziua de când a venit puiul în viața mea e tot mai departe, iar el- un băiețel tot mai mare. Mă mai încadrez la proaspătă mămică oare? Cine mai sunt eu, de fapt? Vai, au trecut două paragrafe și nu mi-am verificat telefonul să văd dacă n-a sunat. În ce m-am transformat, Doamne?
Mă dau cu parfum doar când îmi amintesc, deși sper să mai miros a dentist. Dar tu niciodată nu ai mirosit a dentist, ar zice soțul meu. Da, nici a tocăniță nu am mirosit, asta nu înseamnă că niciodată nu am gătit. Sunt arome pe care le porți în tine, ca niște gene care așteaptă momentul să se exprime definitiv.
Afară e soare, chiar dacă plouă. Miroase a frunze uscate, chiar dacă mașinile sunt ude. E aerul ăla, al altor începuturi. Mi-am găsit și eu un lip gloss nou de buze, fiindcă ăla vechi a expirat de prin 2005. Și nu ăsta era păcatul său cel mai mare, ci faptul că s-a terminat. Și altul nu se mai fabrică, norocul meu, nu întrebați. Mă bucur când arunc ceva fiindcă se termină, simt un ciclu că s-a încheiat. Deși nu mai am răbdare să comand feluri noi de mâncare, nici să probez haine care nu știu cum îmi vin. Nu mă mai puneți să încerc alte nuanțe! Sunt la faza în care am nevoie de confirmări și nu mai vreau să pierd timpul având răbdare.
După ce m-am montat ca pentru un examen important și am ajuns la mall chitită să-mi găsesc un lipgloss nou, de preferat, în termen de garanție și invizibil, culmea, vorba soțului meu: să dai bani pe ceva care nici nu se vede, să vedeți ce s-a întâmplat. (Da el are dreptate, știu. Însă lipgloss folosesc puștoaicele de 12 ani, alea în care încă n-a răsărit dorința să pară mai mari. Lipgloss nu folosesc babele.) Deci, după ce-am încercat vreo 50 de nuanțe, am găsit una care abia dacă se vedea! De ce te mai machiezi, dacă nu vrei să se vadă, ar zice nu doar al meu, ci orice bărbat. Ei, chestie de nuanță. Plus că lipgloss-ul nu se încadrează la machiaj, dacă n-ai 18 ani.
L-am găsit, era perfect, stătea pe buze, îl cumpăr, puneți-l în punga mea. Doar că, stați, nu îl mai găsesc prin sertare. Și cotrobăie domnișoara cu unghii lungi și gene mult prea rimelate, cum sunt toate vânzătoarele din genul acesta de magazin, prin toate cotloanele de sertare. Prinde cu greu cutii mici de ustensile frumos împachetate, își strânge ochii să citească numere scrise cu fonturi subțiri. Nu mai avem, ne pare rău, încercați altă dată.
Ei, asta-i povestea vieții mele. Când îmi place un fond de ten, după o vreme, producătorii nu îl mai produc. Când îmi place un lipgloss nou de femeie, după atâta căutat, vânzătoarea nu îl mai găsește. Greu cu începuturile astea. Sau continuările, depinde de unde privești.
Îmi leg șireturile și-mi îndrept genunchii, apoi mă întorc să mă dau cu parfum, că -înțelegeți de ce- lipgloss-ul îmi lipsește. Noroc am avut în dragoste, cred că ăsta a fost târgul meu câștigător.
Ziceți, la voi cum a fost la început. Nu prea ușor?
foto Unsplash
Iulia
Sa fie intr-un ceas bun! Tin pumnii sa fie asa cum iti doresti 🙂
Miruna
🙂 sa fie! Multumesc
Ioana
Baiatul meu mai mare, avea 4 ani jumate pe atunci, mi-a zis ca i-ar placea sa am si eu un serviciu ca al lui tata, sa-mi placa. Si sa fiu fericita. Dar sa-i iau devreme de la gradinita. Acum sunt la scoala dimineata si din noiembrie o sa fiu angajata full time si mi-e cam teama. Daaaaar am gasit o motivatie noua, sa ii fac pe baietii mei sa fie mandri de mama lor.
Miruna
Foarte buna motivatia ta. Cred ca e mult mai greu cu cat e copilul mai mare si tu, mai departe de cea care ai fost.
Chiar asa ti-a zis?
Mariana Micu
😂 Ma regasesc perfect. Cand gasesc un fond de ten potrivit nu se mai fabrica, rujul este intotdeauna prea strident, lipglossul expira si cu greu gasesc alta nuanta potrivita. Iar cu parfumul…alta poveste. Cand a aparut flacaul in viata noastra, nu ma dadeam cu parfum pentru a-i proteja nasucul de mirosurile puternice.Apoi anii au trecut si am constatat ca,dupa 9 ani, inca mai am un parfum in dulap( de dinainte de nunta 🤔). Bine…intre timp alte sticlute au fost golite.🤭 Dar asa cum spui si tu, pentru mine, sotul meu este cea mai buna alegere a mea, cel mai rezistent, fara termen de expirare, fara miros intepator si mai ales fara culori tipatoare. 😉
Miruna
Bun, hai ca nu-i chiar asa rau nici de noi :)))
Diana Preda
Eu am început de 3 săptămâni. Este foarte bine, mult mai bine decât mă asteptam. Îmi lipseau conversatiile cu adulții, ritmul alert de la birou,satisfacția de a realiza ceva(orice mamă stie că și o ciorbă poate fi un eșec epic dacă o faci cu cineva miorlait agățat de picioare). Copiii deasemenea, sunt foarte bine amândoi, s-au adaptat repede, avem o bona minunată. Și goana prin malluri, o înțeleg perfect, eu nu mi-am schimbat încă rujul(expirat doar de un an 🙂 ) mi-am înnoit insa aproape complet garderoba, căci mă saturasem de tinutels antijeg de mămicie.Bafta Miruna, să îți(vă) fie bine!
Miruna
Multumesc, Diana! Nu am inceput inca, dar am facut cativa pasi in acest sens. Ma desprind greu, foarte greu, fac multa psihoterapie cu mine. Vorbesc in gand. O sa reusesc.
Ma bucur ca mai sunt si alte femei care fac greseli ca mine, adica folosesc chestii expirate de mult :p
Succes si ma bucur ca e bine cu bona! Welcome back, cum ar veni 🙂
oana
Pfuua, eu am reînceput serviciul când a făcut fi-miu 4 luni. N-a fost greu, căci îmi doream să plec de acasă ca să dorm. Mă ascundeam prin sălile de ședință și trăgeam câte un pui de somn. Baftă! Într-o zi o să fie ca un nou început….al vieții dinainte 🙂
Miruna
Hahaaja, asta e tare!!! Chiar asa faceai? 😂😂😂 fain serviciul asta. Te platesc sa dormi :))
Otilia
Am reînceput și eu de jumătate de an și în primele două zile am simțit că am abandonat-o pe minunea mea. Îmi venea să plâng când îmi aduceam aminte de ea, deși simțeam nevoia să mai schimb puțin decorul. Încet ne-am intrat amândouă în ritm, chiar dacă mai sunt și zile plângăcioase. Și…bineînțeles că am scos de la naftalină parfumul pe care nu l-am mai folosit mai bine de 2 ani. Succes îți doresc! Să ai un început minunat!
Miruna
Inca nu am inceput, la mine e ca-n bancul ala cu Bula care merge la scoala: azi isi cumpara creioane, maine le ascute… 😉
Referitor la ce ziceai, cred ca mamele ne simtim vinovate cam orice am face. Daca ne intoarcem, ca-i prea devreme, daca prea stam, ne apuca nervii, din astea.
Andreea Munteanu
Mai am 10 zile si ma întorc si eu. Job nou, interviul acum vreo 2 saptamâni! Panica, haine prezentabile pt mărimea actuala ioc (altfel am 3 mărimi de haine in dulapuri – le țin sa mai visez cum ar fi sa intru iar in mărimea 12, ca de la 10 mi-am luat gândul), încălțări inafara de balerini pe care ii purtam gen șlapi ca îmi era lene sa ii bag complet in picior, ioc. Ruminele ioc. Cum cauți tu gloss ul invizibil, asa caut eu paleta de fard de pleoape cu 4 nuanțe de roz-mov quasi invizibil. Găsisem una la Next, dar cineva mic mi-a trântit-o de pământ si praf a fost. Normal in magazin nu se mai găsea! La gloss sau ruj am renunțat ca nu mai am răbdare sa caut culoarea naturală perfecta. Asa ca am luat familionul cu mine in căutarea hainelor si accesoriilor de interviu. Ditamai mall ul in Belfast, zic intru la H&M ca aici am șanse sa găsesc mărimea 16 formal. Găsesc, normal ca nu ma pot hotărî la o cămașă asa ca le iau pe toate 3. La fel si cu pantalonii, zic oricum îmi trebuie pe cand încep, nu strica sa am 3. Pantofii ii găsisem doar pe negru numărul meu, dar mai era un model bordo închis, lăcuit care bineînțeles m-a atras mai mult, dar nu aveau numărul meu. Suna doamna la colegii din Belfast si noroc pe mine ca aveau ei. Deși cand i-am probat stângul nu-mi venea la fel de comod ca si la perechea neagră. I-am luat, ca doar nu ma face pe mine o bătătura. O tentativa de fard roz am găsit tot la NexT, dar am fost prea pe fuga sa apuc sa-l mai folosesc in ziua interviului! In schimb am avut Channel ul meu Chance si a fost bine! Jobul luat, dar sufletul bucăți știind ca va trebui sa-l las pe cel mic de 10 luni de la 8-18 la creșa sau cand lucrez de noapte, la somnic fără tzitzi. Am avut câteva ore de acomodare la creșa. Prima ora plans non stop. A doua oară nu știam care plângem mai tare! Azi a fost mai bine…Ma tentează si pe mine nespus de mult o nanny, deși unul va munci numa sa plătească bona 🙁 Dar all in all aștept sa încep! Mult succes si vouă
Cătălina Lungu
Succes, Miruna.
Cred că lipglossul pe care îl folosesc e expirat. Mă duc să verific.
Maria
Eu nu m-am oprit niciodata, inca faceam articole, site-uri si comunicate cand m-am dus sa nasc apoi, de cand avea doua luni bebe Luna, am inceput sa lucrez 4 ore, apoi 6 si tot asa. Eu ma simt mult mai implinita cand fac chestii, vorbesc cu oameni, rezolv probleme, asta e tot parte din viata mea.
Nu zic ca nu e frumos sa stai cu ei toata ziua, dar parca si timpul de calitate e mai de calitate cand e mai putin, prioritizezi mai bine.
Gabriela F.
Pfff… Iar scriu eu sa ma plâng un pic. Încep peste 2 luni… Partea cu una dintre vecine bona nu prea mai e în picioare… Ca una îngrijește un nepot😐 și una tot o da cu sănătatea… Deci… Și atunci rămâne soacra… Și din păcate de vreo 3 ani nu mai pot lauda cu soțul perfect cu care ma lăudăm acum 7 ani…nu mi se pare o influenta bună pentru fiul meu cu care nu a venit sa stea dun proprie inițiativa nici măcar o ora in 2 ani… Soacra la care sincer nu îmi place nimic cum face după vara tumultuoasa pe care am avut.o…ma enervează și cum merge… Și trebuie sa ma gândesc ca o sa stea la noi în casa de duminica seara pana vineri dupamasa… Nici nu știu ce rugăciuni sa mai spun și ce sa mai sper… Nu știu. Îmi vine sa o iau razna! Dar ție felicitări Miruno și sa fie cu dreptul înainte 😊
Mihaela
Confirm ca asteptam acest articol. Va fi bine. Chiar va fi.
Luminita
Imi amintesc si acum prima zi cand am revenit la servici. Fetita mea avea 11 luni si a ramas cu mama. M-am suit in masina si am plans, ma luase tremuratul, nu mai stiam cum sa respir si sa traiesc fara ea mereu in bratele mele. Apoi am ajuns la servici si mi-a trecut. Am avut noroc sa imi placa mult ceea ce faceam si colectivul, mi se parea fabulos sa ma machez si sa ma aranjez iar dimineata, sa imi pun tocuri si rochite faine, sa imi beau cafeaua in liniste si sa mananc cu colegii in pauza de pranz. Lux, nu asa. Reveneam seara acasa cu mare dor pentru ea, dar combinatia a functionat foarte bine pentru noi.