Emoții și microbi, la intrarea în colectivitate -Notițe de la conferința ”Maraton de sănătate by Secom®” (p)

Nu sunt de acord cu tot ce zice ea, uneori simt că exagerează, alteori că prea se promovează, adesea că aduce critici, în loc de soluții și tot așa. Dar femeia are multă experiență cu copiii, iar experiența e un atuu foarte important. Plus că blonda asta-i o minte deschisă, iar de data asta, când a ascultat-o pe Oana Moraru vorbind, să vedeți câte a învățat de la ea.

Eram la această conferință organizată de Secom®, Maraton de Sănătate. Tema era imunitatea la intrarea în colectivitate, un subiect fierbinte în septembrie, ca să zic așa. A vorbit dr Valeria Herdea despre lecția de imunologie for dummies și a fost ca o recapitulare de bun simț pentru toți. După care a urmat Oana Moraru, vă povestesc cu ce am rămas de la ambele, fără să mă uit peste notițele pe care le-am luat. Doar crème de la crème.

Cel mai tare m-a frapat faptul că primele trei întrebări din sală, pentru Oana Moraru, au fost de la părinți despre educatoare! Ce ar trebui să facă ele ca să fie mai bune. Mai tot ce nu sunt ei acasă, și-ar dori, dacă mă întrebi pe mine. Dar cum nimeni nu m-a întrebat, Oana a continuat cu răspunsuri bune, la obiect. Abia la a patra întrebare, cineva ridica niște semne legate de părinți. Cu ce-am rămas:

• Lăsați copiii să-și facă digestia emoțională, nu încercați să îi vindecați de tot, că ei așa învață. Au nevoie de puncte de repere pentru mai târziu.
• Alfabetul plânsului e o limbă pe care orice părinte o vorbește. (Știu eu sigur.) Recunoști când plânge de foame, de oboseală, faci diferența între durere și miorlăială, între dor și plictiseală. Iar reacția noastră trebuie adaptată în funcție de situație. Uneori, un plâns bun e eliberator, îl readuce pe copilul tău în trupul acela mic de smiorcăit. Însă e esențial să faci diferența.
• Nu înțărcați copiii în timpul adaptării la creșă sau grădiniță. E fix ce simțeam și eu, mă bucur că am primit validare. E o schimbare foarte mare x 2, pentru un om foarte mic, care a avut o viață perfectă până ieri. Un fel de dublu abandon. Deci alegeți: ori, ori. Oana recomanda întâi înțărcarea, povestindu-ne că a trimis acasă copii care încă sugeau, nu se puteau adapta din cauza asta. Știți că eu nu cred în teoria unei singure cauze, precis există excepții de la regula asta, însă ce a zis e de bun simț. Să le luăm pe rând, nu pe toate deodată.
• Să fie cel mai mic sau cel mai mare din clasă? O întrebare foarte bună, mă interesa direct. Răspunsul a fost complex. Pe de o parte, e bine pentru copil să fie cu alții de vârsta lui la grădiniță în grupă, pentru activități specifice vârstei lor. Pe de altă parte, orice copil mic beneficiază și are plăcere să se joace cu copii mai mari, pentru că până la 4-5 ani, ei nu au inițiativă în joc. De toți preferă să se joace cu copii mai mari, că ăia știu jocuri mai faine 😉 și prostii mai multe, pe asta am adăugat-o eu. În concluzie, în sistemul românesc, Oana zicea că ar fi mai bine să-i dăm cu un an mai târziu.
• Orele de engleză la grădiniță sunt o prostie de la cer la pământ. Nu-i putem spune unui puști de 3 ani: acum facem ora de engleză! Sau nu putem avea pretenția ca el să învețe ceva. Se poate aclimatiza cu limba (nu mai știu exact ce cuvânt a folosit Oana), dar asta e altceva.
• Activități pentru grupa mică la grădiniță: mototolit hârtia în bile rotunde și perfecte, rupt hârtia în franjuri până la o linie marcată și dactilopictură, astea trei. Dactilopictură e când îți bagi degetele-n acuarele și mânjești o hârtie albă apoi. Desigur, unii au găsit acest nume într-un cuvânt, ca să fie mai rapizi, dar io-s ardeleancă și nici dv nu vă grăbiți.

(M-am bucurat să aflu asta, pentru că eu oricum nu fac activități –blink-blink- cu copilul și mă simțeam vinovată că nu vorbește 5 limbi străine ăsta mic. Să mototolesc o hârtie cred că am putea și noi.)

• Ajută exercițiile de sortare. Oricât ar fi de greu de crezut, se pare că mulți copii au probleme să compare lucruri între ele. Nu știu că asta presupune diferențe și asemănări. Iar Oana zicea că, pentru asta, nu trebuie să stăm la o măsuță, să analizăm. Putem, de exemplu, în parc. Vedem un covor de frunze. Propunem un joc de sortare: mai galbene, mai roșii, mai verzi. Mai lobulate, rotunde, ovale. Cu margini netede, crestate și colțuroase. Să nu împărțim totul în mare și mic, asta era ideea. Diversitate.

*Și a propus jocul verbelor gândirii. Să definim cu forma de infinitiv ce facem cu gândirea. Încercați și apoi citiți (de exemplu: a procesa, a selecta, a enumera) Acuma voi.

via GIPHY

A compara, a motiva, a ordona, a emite ipoteze, a testa, a întreba, a modela, a argumenta etc. Mai știți? A recunoaște, a încercui, a completa, a defini, a aplica. Eu am șoptit din sală, printre primii, ca la școală: a critica și a analiza, că cine zice ăla e. N-a fost un răspuns de zece, înțeleg perfect de ce. Cred că sunt mult mai puțin romantică decât îmi place să mă dau.

• Că un copil nu învață o limbă în detrimentul alteia. Asta știam și eu, din proprie experiență. Am învățat mai întâi să scriu și să citesc în limba germană, am dat Capacitatea și la germană, la BAC mi-a picat Goethe, fă-i interpretarea marelui poet, Miruno, să te văd! Faza știți care e? Nu a fost un efort niciodată, deși mereu a fost o materie în plus. Noi mereu aveam cărți și caiete mai multe decât cei de la secția română. Ore în plus. Cu o teză, mai multe. Dar și nota de la mate a avut mereu o pondere mai mică, ceea ce-i un avantaj când tu te ai mai bine cu cuvintele decât cu surorile lor vitrege, cifrele. Ăla a fost standardul pentru noi. Nu mi-a fost greu nicio clipă, nu mai greu decât i-a fost oricărui alt copil.
• Cunosc puști care, la 4 ani, vorbesc 4 limbi diferite. Una cu mama, una cu tata, una cu bona și engleză între ei. (zicea Oana)Super tare! Eu cunosc un băiețel de 4 ani, care vorbește 3 limbi, pe limba lui, dar le înțelege perfect, respectă indicații și tot așa. Germană, italiană și română. Poate, și engleză, dar nu aș vrea să vă mint.
• Fiecare limbă ocupă un alt sertăraș în mintea omului. Nu e ca și când nu mai e loc de română, pentru că înveți germană. Oana recomanda ca acei copii care învață totul în engleză, de exemplu, sau în germană, să facă exerciții cu părinții acasă, care să compenseze posibile lipsuri de vocabular. Să citească mult cu ei, să facă jocuri de rol, părintele să spună diminutive, să pronunțe voit silabele greșit etc. Din experiența mea (12 ani de școală în limba germană matern, plus un an de grădiniță înainte), nimeni n-a făcut cu mine nimic de genul, nu forțat oricum. Și nu vă imaginați că știu vorbi fiindcă-s ceva foarte deștept. Doar s-a vorbit MULT cu mine, asta pot confirma. Ceea ce a compensat lipsa cititului în vocabularul meu. Până și eu mă miram câteodată.

 Cam asta de la Oana Moraru; am învățat multe, ați văzut? Și mi-a mai plăcut că a zis că memoria e importantă, că e bine să o antrenăm. Memoria asta care e atât de blamată de oamenii moderni, puternic traumatizați de comentariile la română.

Ce mi-a plăcut de la dr. Valeria Herdea:

Legat de febra copilului, a zis:

”Nu plecați cu 39 de grade la drum, spre urgență. Că apar convulsii pe drum, frisonează. Mai mare trauma când ești în mașină și nu știi pe ce să pui mâna. Mai bine faceți întâi manevre simple acasă: Hidratați, dați un antitermic simplu, apoi aerisiți, faceți-i un duș, împachetări, dați apoi niște antitermice mai puternice. Aveți răbdare. Și abia apoi puneți mâna pe telefon sau mergeți la medic.”

Îmi place mult abordarea asta calmă, fermă, în care noi controlăm febră, nu invers, ea pe noi. V-am povestit că am stat 3 nopți și mi-am vegheat fiul, cu fix acest tratament. Mă așteptam la încă un croșeu febril. Ca în box, când îi dai un pumn în față adversarului, dar ți-l întoarce de nu te vezi. Eram pregătită, știam că nu intru în panică din a doua zi. Deși eram deja foarte obosită, nu îl mai puteam vedea așa bleg, voiam să ne reluăm rutina. Dar copilul nu de ce voiam eu avea nevoie atunci, ci de un tratament simplu, la obiect.

*Nu le facem dușuri reci, de gheață, nu aruncăm copilul în vană: Ia, de-ți lasă toată febra aici! Facem duș cu blândețe, cu apă călduță, cu copilul ținut la pieptul nostru, cu un jet de apă domol, lăsat să se prelingă pe căpuțul lui.

*Împachetările cu oțet sunt iar controversate, fiindcă apare riscul de flictene, atunci când mamele pun prea mult oțet. Merge și fără, să știți. Eu am pus un strop într-un lighean cu apă. Nu s-a întâmplat nimic rău, doar a scăzut febra.

În final, a conclus că nicio metodă de tratament nu e unică și perfectă: nici calea naturii, a celor obsedați de foi de ceapă sub pernă, nici calea sintezei, a celor pe sistemul ”dați antibiotice, să dormim liniștiți”. Nici măcar calea de mijloc. Există doar un cumul de factori care ne țin sănătoși. Iar ăștia-s diferiți pentru fiecare. Aveți curajul să faceți ceea ce simțiți, a spus dr. Herdea, iar eu aș adăuga să avem și un respect pentru medicină, acest prieten cu care e bine să nu ne certăm.

Toți cei prezenți în sală am primit, de la Secom®, sirop cu vitamina C pentru copii. Așa că, nu mă veți judeca prea aspru, dacă voi mărturisi că abia am așteptat să ajung acasă și să desfac o sticlă! 😉

Vedeți că este și o promoție acum (siropul cu vitamina C e inclus, sunt mai multe produse pentru imunitate – le puteți vedea aici): primiți 10% reducere, iar dacă înscrieți bonul la tombolă, puteți câștiga 3 premii a câte 5000 lei în produse Secom®. Detalii aici.

p.s. Dați și luați vitamina C fără grijă (varianta asta pentru copii are îndulcitor, dar unul vegetal, deci dentistul vă dă binecuvântare, dacă îi spălați pe dinți pe ăștia mici după :p click aici să vedeți cât costă), e destul de greu ”să fie prea multă vitamina C” în organism. În medicina tradițională chinezească se folosește și acum cu încredere, în doze foarte mari. Semnul de intoleranță e primul scaun moale. Cam asta se poate întâmpla și atunci știi că trebuie să te oprești. (V-am zis ce doze de mamut mi-am băgat eu pe venă și nici urmă de vreun scaun moale sau altceva. Dar fiecare om e diferit și e obligația mea să vă amintesc asta. Dv știți singuri ce li se potrivește copiilor dv, pentru că sunteți mai deștepți decât să ascultați de blonde. Vă rog însă doar să vă preocupați de subiect, că vitamina C poate fi prietenul nostru cel mai bun la vremea asta.)

foto Shutterstock