Bărbatul întâi își vede de viața lui și apoi plânge. Femeia plânge și apoi își vede de viața ei

Prima dată am zis că mi se pare, a doua oară am zis că nu se mai poate.

Unul dintre locurile de joacă unde mai merg cu Tudor după-masa e între blocuri, știți genul. Mergem acolo dacă ne grăbim, când știm că o să vină vreun curier sau dacă stă să plouă. Ce nu știți e că parcul ăsta e cumva în drumul copiilor care ies de la școală. Și că ei se opresc, mulți, pe aici.

Bunicile locului cam strâmbă din nas, fiindcă adolescenții ăștia sunt gălăgioși și tot mai dezbrăcați, plus că strică leagănele copiilor mici, am încheiat citatul.

Nouă, adică lui Tudor și mie, ne place maximum de ei. Ni se par efervescenți. Proaspeți ca niște cozonaci frumoși scoși din cuptor, care nu dau doi bani dacă îi mănâncă cineva sau nu. Ni se par super deștepți și haioși. El îi privește cu toată curiozitatea din lume, care poate ține un băiețel de doi ani douăzeci de minute într-un loc. Eu îi privesc cu tot dorul din lume, fiindcă am fost într-o zi în pielea lor. Cu părul lung, speriată că mi se văd sânii pe sub tricou. Cu ghiozdanul în spate, sperând că băiatul de care-mi place nu va scuipa pe jos.

Ne-am uitat la niște băieți cum joacă ping-pong 22 de minute, pe ceas. Pe telefon, de fapt, dar astea-s detalii.

În timpul ăsta, le urmăream mișcările, paletele, hainele trântite pe jos, de jur împrejurul mesei de ciment. Vocabularul. Da, ziceau pulamea. Și ce? Să nu ne prefacem că vocabularul nostru e ușă de biserică în fiecare zi.

Dar am mai observat ceva.

Că, în timp ce băieții vorbeau despre meciuri, palete și la ce s-au mai antrenat, fetele vorbeau numai despre ei. Despre băieți.

În timp ce ei jucau ping-pong și nu vedeau altceva în afară de minge și masă, fetele gravitau în jurul lor ca muștele pe prăjitură. Ei erau concentrați pe meci, ele erau concentrate pe ei.

Ca-n viață, mi-am zis.

Sau c-o fi doar o întâmplare. Or fi avut ceva eveniment. S-o fi despărțit careva de cutare. Ce știu eu, n-am mai avut 13 ani demult.

Altă zi, într-o cafenea de pe Victoriei. Tot copii, n-aveau mai mult de cinșpe ani.

Am stat mai mult, fiindcă așa stau când am texte de predat, mailuri de compus, creieri de concentrat.

Întâi s-au așezat doi tipi lângă mine. Au vorbit de gadget-uri minute întregi la rând. Nu aș putea spune că am tras cu urechea, dar pot garanta că, dacă ar fi zis ceva interesant, aș fi auzit. Fără să vreau, desigur, fetele sunt pur și simplu atente la așa ceva. Doar că discuția lor era îngrozitor de plictisitoare și conținea multe cuvinte pe care nu le știam. Rami, procesor de nu-știu-care, din astea.

După care au venit două puștoaice. O oră întreagă au tocat-o pe (să-i zicem) Maria a lor. Care se combinase cu Filip și ele erau sigure că o să-i dea papucii și va veni plângând înapoi. Bag seama că nu erau prea prietene nici cu unul, nici cu altul, nu păreau să fie prea triste în acest caz. Din câte am înțeles, deși nu am tras cu urechea, dar fetele sunt pur și simplu atente la așa ceva. Maria fusese iubita celui mai bun prieten al lui Filip anume ca să ajungă la el. Tipic, ziceau ele. Plus că, iar conversația abia acum se încingea, una dintre fete i-a mărturisit celei din fața ei că nici ea nu mai e virgină dintr-a șaptea și c-a făcut o mulțime de chestii cu niște băieți, doar că nu simte nevoia să se laude cu asta. Ca Maria, dac-ați uitat.

Nu am vrut să trag cu urechea, dar nici să-mi pun dopuri nu aș fi putut. Pur și simplu nu e politicos să faci din astea. Așa că n-o să vă spun cum s-a terminat, să nu mă acuzați că încalc codul confidențialității din cafenele. Sunt sigură că trebuie să existe așa ceva.

Dar mamă-mamă, mooooamă, cum se zice pe la noi prin parc. FIX AȘA E ȘI ÎN VIAȚĂ!

Femeile trăiesc și respiră pentru bărbați. Ca să fie remarcate, iubite, îngrijite. Ziceți voi că nu e așa. Cele mai multe femei pe care le cunoașteți își definesc probabil statutul de fericite/nefericite în funcție de statutul marital. În funcție de cât au fost de iubite și de cine, cât au fost de părăsite și din ce motiv, cine cu cine și cine pe cine, cam astea-s discuțiile dintre femei.

În schimb, bărbații își trăiesc viața. Și dacă li se întâmplă o femeie, ei zic merci. Dar își continuă viața. Dacă li se întâmplă vreo problemă, o rezolvă sau o suferă, dar tot își continuă viața. Există și bărbați cu depresii, nu mă înțelegeți greșit, dar există mult mai multe femei cu depresii din cauza bărbaților decât bărbați cu depresii din cauza femeilor.

Fiindcă pur și simplu ceea ce ne definește e diferit. Și orice fată știe asta.

foto Unsplash

 

Articolul anterior

Ajutor! Copilului meu nu i-au ieșit dinții de lapte

Articolul următor

Bucurii. Lista mea

13 Comentarii

  1. Gabriela F.

    De aia mi.am dorit băiat! Că învață mai ușor , știu ce e esențial în viața și în materia de învățat și suferă mai cu cap😅…

    2+
    • Da, sunt sigură de asta. Dar și să ai o fată trebuie să fie special.

      3+
      • Gabriela F.

        Sunt convinsă că e special. Dar eu mi.am dorit sa vad cat e de special să ai băiat😅 orice ar fi fost la fel de mult l.as fi iubit. Dar mi.am dorit băiat din tot sufletul și astea au fost motivele …și sper sa îmi dea Dumnezeu minte sa îl îndrum…

        2+
  2. Adriana

    As vrea sa te contrazic dar zau de pot 🙂

    1+
  3. Daniela

    Eu cred că ei suferă mai tare însă “educația”. Le spune sa nu arate ceea ce simt .Si da, din punctul meu de vedere e normal sa se întâmple așa însă constat că lucrurile încep din ce in ce mai des sa fie invers…cu băieți din ce in ce mai suferinzi 😏

    2+
    • Și eu cred că băieții, când suferă, suferă serios. Tocmai fiindcă nici să sufere nu știu, ei nu plâng, nu au prietene cu care să despice firul în patru în 5 conversații la telefon și două găleți cu înghețată. Dar chiar și atunci când suferă, ei prin asta se definesc. Ei nu asta sunt.
      Foarte rar vezi soți, tați, frați. Mai des vezi medici, ingineri, ITiști, manageri, directori. Asta e diferența.

      7+
  4. sa stii ca nu e regula. Da, am fost si eu nesigura si educata sa gasesc un post convenabil sau prost convenabil. Apoi m-am reconfigurat, redescoperit, invatat sa ma iubesc si sa gravitez in jurul meu – ingnorand statusul marital. Imi traiesc viata prea plina de mine si e bine.

    5+
  5. Zita

    Din pacate asta e modelul promovat de societate, din fericire exista si exemple de femei care l-au depasit. De asta in unele modele educationale nu se mai fac diferente de gen; de asta se vorbeste de women empowerment. Eu am baiat si fata apropiati ca varsta si nu folosesc roz si albastru, nu folosesc clisee de gen, mi se par distructive, mai ales pt fete. Nu neg ca baiatul e mult mai interesat ca fata de masini dar si fata e f interesata daca taica-su repara ceva. Imi doresc sa nu ajungem niciodata acolo unde zici tu.

    1+
  6. Cricket

    Deci sunt barbat :))). Nu, doar putin egocentrista.

    1+
  7. Maria I

    Era un banc despre femei:))…”ce nu poti scoate din capul unei femei,cu niciun fel de operatie ?:)):))”
    Eu ma gandeam la nu stiu ce fel de cancer 🤣🤣🤣..

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 185 queries in 0.368 s