3 chestii observate la cum mănâncă oamenii care nu-s grași

În primul rând să nu mă luați cu bodyshaming, că nu despre asta e vorba aici. Nu arătăm cu degetul, mi-aș iubi soțul, copilul, mama, tata și toate prietenele pe care le am și dacă s-ar îngrășa sau ar slăbit douăjde kile. Da, inclusiv pe soț, care nici nu trebuie să fie vreun gras ca să îl cert când visează la o shaorma cu de toate.

Faza asta cu kilogramele în plus nu e despre alții, ci despre tine însuți. Felul în care îi tratezi/vorbești despre ceilalți legat de kilogramele lor spune multe, de fapt, despre ale tale. Trecute, prezente și viitoare.

Și cum putem considera că am, la acest capitol, experiență într-un an cât alții în zece, pot spune următoarele.

Oamenii care nu-s grași sau care au o relație sănătoasă cu mâncarea fac următoarele lucruri:

  1. Mănâncă numai în bucătărie. Pe asta am observat-o când am locuit la mătușa mea vreo lună și jumătate. Familia lor nu mănâncă în sufragerie, nici în dormitor, nici la televizor, nici măcar în picioare! Cred că e o regulă simplă care te disciplinează mult.
  2. Mănâncă numai când le e foame. Ăștia-s cei care niciodată nu mănâncă preventiv și nu merg la toaletă dacă nu-i scapă. Chiar dacă știu că se culcă și există șanse să se trezească în alarmă de vezică plină, chiar dacă-s la drum lung și tocmai au oprit la benzinărie. Nu fac pipi dacă nu-i trece, nu mănâncă dacă nu le e foame. Și asta e cu o extensie, pe care am văzut-o la domnul soț. Dacă lui îi e poftă de prăjitură și tu n-ai în casă decât înghețată, crapă de poftă, dar nu s-ar atinge de ea. Sunt oameni care știu ce vor.
  3.  Nu-și țin frigiderul plin. De zici că și aparatul e la cură de slăbire. Oamenii ăștia cumpără cât mănâncă și gătesc la fix. Nu suferă de persecuția că vor muri de foame. Nici de sindromul just in case. Aici am avut două șocuri la viața mea. O prietenă super slabă, care mânca cu băieții cot la cot noaptea cartofi prăjiți și se lăuda că nu se îngrașă oricât ar băga în ea. Știți genul. I-am făcut o vizită neanunțată și am găsit explicația metabolismului ei: avea un frigider mai gol decât frigiderele expuse prin magazine. O altă prietenă slabă-nghețată a mărturisit după ce s-a mutat în cămin și a văzut obiceiurile oamenilor normoponderali, că ea acasă mânca doar de vreo 2-3 ori pe săptămână. Mama ei nu gătea, așa că trăia -fără să știe- cu portocale și iaurt.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Mă uit la Suits și mă întreb dacă loialitatea a fost inventată în filme

Articolul următor

Despre frica de a nu ști răspunsul când te întreabă copilul: capitale, dinozauri, logaritmi (p)

22 Comentarii

  1. Si mancatul la ore fixe ajuta, am observat pe pielea mea asta, e foarte ok sa ai un program si chiar sa-l respecti. Ti se invata organismul si-ti cere, al meu incepe sa dea semne la 12 si la 17, asa ca nu pot trece peste.

    Se intampla uneori sa ma sune mama si sa nu-i raspund, iar apoi se uita la ceas si-si da seama de ce nu o fac in cazul in care e 12 sau 17. 😀

    0
    • Depinde ce si cat mananci. Ca, daca bagi tableta de ciocolata regulat in fiecare zi la 7 seara, sa vezi ce rezultate ai :))

      0
      • Mai ales cat mananci. Cu orele fixe confirm, pe langa ce ai observat tu. Cand copilul meu zice ca-i e foame, e ora fixa 😁 si adaug nu mai pun a doua /treia portie, de multe ori pt ca nu mai e de unde 😁 am invatat sa gatesc ca prietenii nostri olandezi, avem 3 persoane la cina? 3 bucati de carne, 3 morcovi, you get the point. Pt ca atata portie per om normal, daca iti mai e foame dupa, bei apa :)))

        0
      • Eu nu mananc dulciuri deloc, foarte rar. Inghetata am mancat anul asta, una in tot concediul, pentru ca am fost in vacanta in Italia si n-am vrut sa o ratez. Nu mai mancasem inghetata de 2 ani. 🙂

        0
  2. Eu mancam cam la ore fixe, mancare de-a noastra, romaneasca. La mama acasa, pana pe la 24 de ani. Si paine cat puteam duce. Am avut 45 kg muuult timp. Apoi am fost in somaj 6 luni. Am stat acasa, eram cu moralul la pamant, nu mancam decat cand imi venea sotul (pe atunci iubit) acasa. Si am sarit la 59 kg. Cu putina mancare si stare de spirit proasta. Ma simt inca intr-o stare proasta din motive diferite acum, mananc la fel de rau. Bine macar ca nu mai pun. Dar nici nu dau jos decat fff putin. Asa ca, zic eu, inainte de toate, trebuie sa ai si mintea sanatoasa (stare de spirit buna vreau sa zic) pentru a avea corpul la care tanjesti. 🙂 aici mai am de lucrat, cu mine si cu cei din jur.

    0
  3. Adela cozma

    Wow, a venit la fix articolul asta ☺. Sunt la cura de azi , iti poti imagina, de la mijlocul saptamanii… E prima cura pe care o tin si care sper sa ma tina, mai ales ca alaptez si ma rupe foamea uneori de mor. Dar am zis sa o incerc si pe asta .

    0
  4. mihaela

    Of, mie imi place sa mananc. Si se vede. Nu stiu daca o sa am vreodata vointa de a o lasa mai moale cu mancarea.

    0
  5. Simo

    2 nu :)) 3 in totalitate!
    Eu fac 4 portii, pentru doua zile. Daca mai vrea cineva din mancare, imi da planurile peste cap, ca trebuie sa gatesc iar :))

    0
  6. Dana

    Chiar e adevarat! Asa suntem noi!

    0
  7. Eu când eram în liceu eram mai grăsuță, aveam în jur de 65kg. După ce-am terminat facultatea eram alt om deja, slăbisem mult, arătam așa cum am vrut (încă arăt, adică sunt conformă cu preferințele mele :)) ), dar mama își face cruce și zice că ii e frică să nu mă îmbolnăvesc de fiecare dată când mă vede. După ce-mi plânge de milă și zice că arăt ca o vrabie, după ce-mi dă exemplu pe toți din familia mea care sunt bine făcuți, o dă pe sentimentalisme:

    ”Cum crezi că o să poți să faci copii în halul ăsta?”

    😐

    Am 60kg și 1.67. Nu sunt chiar schelet, știi?, dar cu mama nu mă înțeleg. La ea grăsimea e semn de fericire și slăbitul e semn de tristețe, deci eu clar sunt tristă și am ceva pe suflet! Oooookkk…… :))))

    0
    • Cam aceeasi inaltime si greutate am si eu, e cum zici tu, conforma, in orice caz departe de vrabie, dar si ai mei au aceeasi parere, si socrii, dar pe soacra-mea o suspectez ca e doar invidioasa :)))

      0
    • Si mie imi zice bunica sa pun mana sa mananc oricat de bine as manca in general si sa mai iau o prajitura oricate as fi luat deja :))
      Cred ca e fix cum zici, unii oameni asa masoara bunastarea, dar stii, asta e problema lor si nu a noastra. Doar ca ei ne-au crescut intr-un fel…

      0
  8. Nu știu ce să zic, cred că e cu dus și întors și depinde de metabolism. Eu când m-am îngrășat, în liceu, mâncam doar când mi-era foame, atâta doar că mi-era foame/poftă continuu :)) Am băgat la dulciuri de nu le pot ține socoteala.
    De slăbit am slăbit mâncând la ore fixe, des, puțin și aruncând cutiile cu biscuiți la coș.

    Acum, la 54kg, mănânc la televizor cam în fiecare seară (ce să facem, trebuie să se uite cineva și la The Handmaid’s Tale sau The Blacklist), chiar și atunci când nu mi-e foame, iar dacă se întâmplă să mă împiedic de vreo prăjitură, să fii sigură că n-o las de izbeliște. Oricât mi-ar fi de greu, mă sacrific!

    0
  9. La toate 3 iti confirm: nu e dieta ci mod de viata, e vorba de disciplina, de prioritati, ba chiar de fericire: mancarea e pt hranit si sustinut viata, nu de cautat consolare/fericire in mancare. In plus eu m-am schimbat in cursul anilor, functie de stil de viata sau de varsta, daca la 20 ani mancam 3 mese si gustari si nu aveam nicio problema, astazi depun tot mai mult efort si atentie pt a ramane cu o greutate normo-ponderala si sanatoasa.

    As adauga ca oamenii ce ii stiu sanatosi si normoponderali e ca mananca produse de baza, primare, mult crud, gatitul distruge vitamina C (si altele, dar de asta imi pasa acum). Adica isi iau o gaina intreaga (fara pene, haha, dar unii iau si una cu pene din gradina) si o gatesc, iau lapte si isi fac iaurt, iau fructe si pun in iaurt, morcovul se poate manca crud asa ca ramane crud in salate etc etc.

    Altfel, regula cu frigider plin nu stiu daca e sa fie tot timpul: eu am frigiderul plin si toti 3 suntem cu indice de masa corporala normal. Il umplu sambata:) pana vineri seara e gol, pot sa il spal repede ca sambata dim. ma duc la piata.

    Si sa nu uitati: daca 80% din viata suntem asa, ne ajunge :). Si o pizza din cand in cand nu e sf lumii :))

    0
    • In saptamana in care am mancat pozza de 3 ori, am decis sa imi cumpar slow cooker. Desi initial am zis ca astept pana la Black friday, cand aveam surse sigure sa stiu ca va fi redus tare. Nu am asteptat si de atunci mancam pizza foarte rar, cand ni se face pofta si nu acasa nu cred ca am mai comandat de atunci.

      0
  10. maddy

    articolul asta a picat la fix, l-am citit in timp ce mancam un dublu cheese si o placinta de la McDonalds. mi`am mentinut greutatea intre 61 si 58 de kg de cand ma stiu (la 1.75m), exceptie atunci cand am fost gravida si nu m`am ingrasat pentru ca nu am mancat in plus. cred ca secretul, pe langa un metabolim sanatos este moderatia (azi mananci un burger bun dar nu si maine si poimaine) si sportul, care te tine in forma de consuma un numar mare de calorii (eu inot in fiecare dimineata).

    0
  11. Adelina

    Eu mereu am fost slabă. Și când aveam 15 ani și stăteam cu mama și mâncam ca-n Ardeal. Și la 20 de ani, când eram studentă și mâncam toate tâmpeniile. Și acum la 35 ani.
    Am avut ani întregi în care-am mâncat în picioare, pe lângă bebeluși…
    Nu mâncăm aproape niciodată în bucătărie, ci în sufragerie. Că am doar două scaune în bucătărie și suntem 4. :))
    Mai mănânc și când nu mi-e foame.
    În frigider e mereu mâncare pentru că stau în casă cu un bărbat și 2 băieți… :))

    0
  12. Cricket

    Eu am fost mereu slaba si mancam numai prostii. Sa zic ca mananc rar, max de 2 ori pe zi ca nu mi e foame. La mine tristetea si slabitul merg mana n mana. Cel mai putin am avut 49 kg la 1.65. Mi se parea ca arat superb, dar doar mie. Singura data cand m am ingrasat a fost cand alsptam si ma fortam sa mananc mult, doar, doar oi avea lapte. N a mers. Am revenit la obiceiurile mele si am slabit ajungand la vreo 56, 57 adica atat cat aveam inainte de sarcina. Ma ajuta si ca nu poftesc la nimic, poti sa mananci in fata mea cu cea mai mare satisfactie ca nu ma tenteaza. Inca mai visez la silueta de 49…poate vreodata 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 188 queries in 0.521 s