Cum să NU îți crești copilul -învățăminte de la Klara Hitler, mama celui mai celebru criminal german

Nu știu ce am cu al doilea Război Mondial, e o temă care-mi revine din când în când sub o fascinație pe care nu o manifest pentru altceva. Mai mult decât aspectele politice și militare factuale, de genul cine pe cine a bătut și cine ce a făcut, mă interesează ce a fost în mintea lor, îmi place să înțeleg de ce-urile din spatele acțiunilor teribile, teribile care s-au întâmplat mai demult.

Atenție, e un articol care s-ar putea să vă afecteze emoțional.

Hitler a avut o minte bolnăvicioasă pe foarte multe niveluri (a fost un copil abuzat, un tânăr în depresie, apoi pervers și dependent de amfetamine și, la final, bolnav de Parkinson, o boală care afectează și capacitatea de a lua decizii), iar psihanaliza făcută de americani după sistemul freudian, culegând datele doar din exteriorul subiectului, nu întinzându-l pe o canapea, mi se pare fenomenală.

Sunt multe de povestit, resurse nenumărate, nu vreau să fie un articol pretențios, ci unul scris doar din amintiri, după vreo 5 zile în care am văzut și revăzut multe documentare foarte interesante. Mai ales că le-am înțeles cu mintea de mamă.

Hitler a fost ultimul copil al familiei, care a supraviețuit, înaintea lui fiind doi frați pe care i-a pierdut. Asta a făcut-o pe maică-sa să îl cocoloșească excesiv. Plus că era un copil bolnăvicios, iar însăși faptul că a supraviețuit a fost privit ca și când era ceva special la el, ca și când ar fi avut o misiune. Mai era născut și în duminica Paștilor, ceea ce a contribuit la impresia mesianică pe care o avea despre sine. Din păcate, nu numai el. A sedus un întreg popor.

Medicul lor de familie, un evreu pe nume Bloch, a declarat că Adolf avea cu mama lui cea mai strânsă legătură pe care a văzut-o vreodată. A îngrijit-o cu sfințenie după ce s-a îmbolnăvit, era complet responsabil de ea și i-a îndeplinit și cele mai mici dorințe.

Tot doctorul povestește cât de curat era la ei în casă, ceva ce rar îți era dat să vezi. Dr. Bloch se întâlnea des cu familia Hitler, tocmai fiindcă băiețelul se tot îmbolnăvea, deci mărturia lui este relevantă.

În timpul războiului, americanii l-au luat pe profesorul de psihologie de la Harvard de pe atunci, Walter Charles Langer, și i-au zis să îi facă un profil psihologic lui Hitler, ca să-i înțeleagă mai bine mintea. Langer a zis, vă dați seama că îmi cereți ceva ce nu s-a mai făcut niciodată. Dar i-a făcut profilul și chiar niște previziuni fenomenale, în funcție de ce a descoperit. Așa s-a născut un întreg nou departament din cadrul CIA, după care, la ora actuală, cei mai importanți lideri ai planetei au un asemenea profil psihologic deja gata făcut.

Langer a presupus, din mărturia doctorului Bloch legată de obsesia Klarei pentru curățenie, că etapa antrenamentului la oliță a fost una grea pentru micul Hitler, ceea ce a dus la problemele lui sexuale de mai târziu.

Tatăl lui era foarte agresiv, iar Adolf adesea găsea alinare în brațele mamei.

Avea un profund complex Oedipian și mai mulți istorici și psihanaliști sunt de acord că cea mai puternică atracție sexuală a lui Hitler, din toată viața sa, a fost față de mama lui, Klara. Că nimeni, niciodată nu a depășit sau egalat această atracție.

Nu există dovezi cum că Hitler ar fi avut relații sexuale cu alte femei, inclusiv cu Eva Braun, amanta lui de mulți ani. A avut o relație complicată cu o nepoată, Geli, care se pare că s-a sinucis. Înainte de asta, ea a povestit unui confident cum Hitler o punea să facă tot felul de perversiuni, inclusiv să urineze și să defecheze pe el. Se bănuiește că, la un moment dat, nu a mai suportat și s-a sinucis.

Legat de Eva Braun, femeia pe care a luat-o de nevastă cu o zi înainte de a muri, există mărturii ale servitorilor din acea perioadă, care spun că niciodată nu au găsit vreo urmă în patul sau camera lui Hitler care să arate că ar fi avut loc vreun act sexual. Se crede că relația cu Eva Braun a fost una asexuală.

Pe de altă parte, se știe faptul că, în timpul discursurilor sale pline de pasiune (Hitler era un excelent orator), se excita atât de mult, încât avea inclusiv orgasme. Asta s-a aflat de la singurii doi medici cărora el însuși le-a mărturisit și cărora le-a cerut un leac pentru asta. Ei au zis un fel de ”las-o așa”, căci altfel și-ar fi pierdut din puterea oratorică din timpul discursurilor.

Când tatăl lui a murit, Hitler a simțit o frustrare legată de faptul că nu a putut-o apăra pe maică-sa de tată, iar când tatăl nu mai era, frustrarea se adâncea, a presupus Langer.

Apoi, când el avea 21 de ani, ea a murit, bolnavă de cancer de sân. Tratamentul vremii era mastectomia, iar Hitler insistase ca mama lui să facă și un alt tratament experimental cu un dezinfectant administrat intravenos, iodoform. Acesta nu a funcționat, desigur, ba mai mult, a chinuit-o pe bolnavă și a murit în chinuri groaznice. Ceea ce Hitler nu și-a iertat, probabil, niciodată.

De aici se crede că vine obsesia lui pentru boală și pentru curățenia națiunii, nu voia ca poporul să aibă niciun defect și căuta să creeze omul perfect, rasa ariană (oameni înalţi, blonzi şi cu ochi albaştri şi cu un intelect superior celorlalte rase).

Antisemitismul lui extrem se crede că venea din faptul că dr. Bloch, medicul mamei sale, era evreu. El a fost socotit vinovat de moartea mamei, de faptul că nu a putut-o salva, iar Hitler s-a răzbunat pe toți evreii.

Același dr. Bloch a mărturisit că a fost uimit și de reacția tânărului Hitler atunci când i-a comunicat că mama sa suferă de o boală incurabilă. Zice că l-a chemat împreună cu cele 2 surori în cabinet și, când le-a spus, ele au primit vestea echilibrat, el, în schimb, a început să tremure și să plângă. Era transfigurat. Medicul spunea că nu mai văzuse asemenea reacție. Ceea ce, mărturisesc eu că nu prea înțeleg. S-a mirat că omul a început să plângă când a auzit că e bolnavă mama lui?

Acum, ce am înțeles eu din toate astea.

• Niciun Mesia nu a fost acolo în el, poate un pic de diavol, nu poate, sigur.
• Nu mama lui e de vină pentru tot monstrul care a devenit. De fapt, inclusiv dr. Bloch zicea că femeia s-ar învârti în mormânt dacă ar ști.
• A fost cu siguranță un cumul de factori, inclusiv genetici, care au dus la dezastrul care s-a întâmplat.

Dar e evident că:

• Violența naște monștri.
• Nicio mamă nu ar trebui să rămână lângă un partener abuziv.
• Una e să cocoloșești copilul, alta – să-i dai încredere în el.
• Există iubire necondiționată cu limite sănătoase. Cine stabilește care sunt aceste limite? Habar nu am, dar mă gândesc că a obișnui copilul să se descurce singur e un bun început. Se pare că atât mama, cât și surorile erau obișnuite să îi dea de mâncare, să îi calce și spele rufele, iar el ducea o viață simplă și parazitară. Când ai prea mult timp la dispoziție, uite că-ți vin tot felul de idei.
• Dușmanul binelui e preabinele.
• E important să pregătești copilul pentru viață. Dacă tu ai dispărea mâine, el cum s-ar descurca?

Astea sunt concluziile mele, nu trebuie să fie și ale voastre. Intenția mea nu e să o judec pe mama, Klara Hitler, îmi imaginez că i-o fi fost greu și ei. Vreau să închei, spunând că sunt sigură că și-ar fi dorit să crească un om și un fiu fericit. Hitler a fost multe, dar în niciun caz fericit.

*Dacă vreți să vedeți ceva pe cont propriu pe subiect, începeți cu documentarul de pe Netflix, Hitler – O carieră. Apoi, foarte interesant, un documentar întreg pe youtube, despre munca profesorului de psihologie de la Harvard: Inside the mind of Adolf Hitler. Și asta, în românește, completează informațiile celelalte:

Apoi, dacă vă țin nervii, dați pe ceva despre Josef Mengele, îngerul morții, doctorul care a făcut experimente îngrozitoare la Auschwitz pe copii și adulți, dar mai ales pe gemeni. Tipul a găzduit o întreagă familie de pitici români, pe care i-a ținut în viață, doar ca să se laude cu ei la colecția lui impresionantă. Erau o raritate. A făcut injecții cu benzină în brațe și în cap, transplanturi de piele și de sânge, ba a și cusut pe viu un copil de geamănul său ca să vadă ce se întâmplă. După război, tipul a dus o viață boierească prin Argentina și Brazilia, a murit natural, în timp ce făcea baie în mare. A scăpat fiindcă niciodată nu s-a tatuat cu simbolul SS și fiindcă provenea dintr-o familie foarte bogată. Oricum, și povestea lui e teribilă, aproape ca un roman foarte prost.

Ca să închei într-un mod totuși optimist, vă las cu mărturia acestei femei, o evreică din Transilvania, care a supraviețuit experimentelor lui Mengele și care a făcut ceva incredibil după ce a ieșit din lagăr. Clipul s-a viralizat, s-ar putea să îl știți, dar vă rog să-l mai vedeți o dată, ca să rămâneți cu un strop de speranță după acest post amar.