Am primit această poveste pe mail, ca s-o împărtășesc cu dv:
N-am știut ce este autismul până acum trei ani. Cuvântul exista pentru mine, doar că-l foloseam rar, ca pe o armă teribilă, ironică și „fină”, în cronicile pe care le scriam despre teatru. Eram un critic de teatru „important”, cu o experiență profesională de peste 10 ani la sfârșitul lui 2014, când depresia s-a întors în viața mea, mai rezistentă ca niciodată. Brusc, am simțit nevoia să iau o pauză și să plec cât mai departe, să mă salvez, de fapt, de mine și de tot ce-mi era cunoscut peste măsură. Am rupt toate punțile de legătură cu cea care fusesem și am început să aștept alteceva, fără speranță, cu deznădejde…
