Aud în jurul meu că multe mame se plâng că nu stă copilul la schimbat, că-l fugăresc prin casă, că ce scutece să folosești ca să fie mai rapid de îndesat peste picioare, unde să-l pui să nu cadă în luptele de pe terenul blestemat, ce cântecele să-i fredonezi ca să reacționeze, ce glume sau ce minciuni.
În fiecare an, la început de decembrie, în loc să încep o cură de slăbire ca orice femeie pentru revelion, eu încep un Adventskalender. E un calendar cu ciocolată, cu fix 24 de căsuțe, pe care le deschizi în fiecare zi din decembrie, iar pe cea mai mare, în Ajun.
Tradiția a început cu ciocolată, dar s-a extins la produse de frumusețe, creme, rujuri, parfumuri, ceaiuri, activități, oricine are ceva de vândut l-a organizat pe zile, în decembrie. Doar că unele sunt tare frumoase, ultimul o să vă placă cel mai tare, merită să le vedeți.
Calendar Advent cu ciocolată Lindt, £10
parte din bucătăria plină cu flori (observați paharul de șampanie în care tronează lalele, deși am împrumutat vaze și de la vecini)
În casa mea miroase a flori, pe toată canapeaua sunt doar pungi de cadouri, tocurile zac fericite într-un colț, iar eu îmi adorm copilul în brațe. Ce frumoasă e viață uneori.
Știți că, din când în când, vă mai rog câte ceva pe acest blog, fie ca să simt că nu vorbesc singură, fie fiindcă am realmente cineva are nevoie de ajutor. Sunt rare ocaziile când chiar poți face o diferență, de cele mai multe ori un click e egal cu zero, căci nu punem la socoteala bucuria copilărească atunci când primești un like.
a doua poză a mea de pe facebook, septembrie 2008
Că pot și eu, fata care nu reușea să se uite la un film până la capăt, urca pe scări în loc de lift fiindcă era mai rapid decât s-aștepte, fata care nu plângea la Titanic, nu credea în cai verzi pe pereți și prinți pe cai albi, cea care spunea că n-o să se mărite niciodată, dar și-a dorit dintotdeauna un copil, fata care nu se putea ține nici de un abonament la sală, de nicio dietă cu nume străin, fata căreia-i plăcea să doarmă, care n-avea vreun talent deosebit, ci câteva kilograme în plus și-o mare pasiune pentru înghețată.
Eram atât de nevorbită când locuiam în Anglia, încât profitam de orice ocazie să trăncăn pe alte teme decât dentare. Îmi doream să aud povești fericite, cu oameni pe care nu-i doare nimic. Deși nu sunt genul ăla de om lângă care te așezi în tren și se bagă în seamă, dacă văd că e rost să se lege ceva dialog firesc, intru imediat în joc.
Sunt sigură că multe dintre cele mai mișto conversații de pe planetă au loc în aer, între doi oameni perfect străini, care nu au nimic de pierdut să fie complet sinceri unul cu altul.
