O rugăminte penibilă, dar e pentru prietenii mei

Știți că, din când în când, vă mai rog câte ceva pe acest blog, fie ca să simt că nu vorbesc singură, fie fiindcă am realmente cineva are nevoie de ajutor. Sunt rare ocaziile când chiar poți face o diferență, de cele mai multe ori un click e egal cu zero, căci nu punem la socoteala bucuria copilărească atunci când primești un like.

Eram la o conferință mai devreme, prin octombrie, când a venit la mine o doamnă necunoscută, blondă și înaltă, mi-a strâns mâna, m-a îmbrățișat și mi-a șoptit între trupurile noastre: ”O mai știi pe Irma, fetița cu cancer la ficat? Să știi că e bine, asta și datorită ție. Îți mulțumim tare mult toată familia, că te-ai implicat.” Și am simțit stomacul meu cum se lovește de-al ei, căci am început să tremurăm amândouă pe dinăuntru în loc să plângem pe dinafară. Scrisesem un articol, în care vă rugam s-o ajutăm. După care, o companie a donat toată suma de care mai era nevoie pentru ca Irma să fie operată.

-Mă bucur mult că ai venit să-mi zici. Mult, mult de tot mă bucur.

Atât i-am spus, când sunt emoționată am tendința de a repeta cuvinte pe care acum 2 secunde le-am mai zis. Nu fiindcă aș avea impresia că interlocutorul e tembel, ci fiindcă realmente creierul meu atâta poate în acel moment.

Altădată am scris despre o prietenă din Sibiu, care și-a dat demisia din corporație pentru a-și deschide propriul atelier de jucat cu copii, articolul a fost super distribuit de multă lume, preluat de presa din Sibiu și, pe ea, a pus-o pe linia de plutire. Iar m-am bucurat mult.

Ieri, am văzut acest articol la Simona (doamna de la Lipa-lipa.ro), în care anunța că participă în competiția pentru Cancun Experience Officer. Să vă zic, pe Simona o știu de 9 ani de zile, am fost colege la Olimpiadele Comunicării, e unul dintre prietenii mei buni, cunoscuți offline, dar din online cumva. E o tipă de gașcă, face tot felul de trăsnăi împreună cu iubitul ei, de când s-au apucat de călătorit. Sper să mai urmeze una:

Dacă vor câștiga această competiție, vor primi un salariu de 10mii de euro pe lună, timp de 6 luni. Bani pe care spun că i-ar reinvesti în echipamente de filmat și tot felul de jucării din astea gen Star Trek, ca să muncească, nu-i așa, și mai mult la blog. Simona și Alex sunt acum în Mexic și vă rog eu tare mult doar să vă uitați la ce clip mișto au putut face copiii ăștia. Pe care l-au și înscris în concurs. Dacă vă place (iar eu sper să vă placă), îi puteți și vota cu un click. Adică, oricum ar suna, vă rog să îi votați. Nu e nevoie de adresă de email, să vă înscrieți pe undeva, doar un click. Se poate vota în fiecare zi 😉

Puteți vota aici: https://ceo.cancun.com/profile/simona-elena-stanescu

Ăsta chiar e unul dintre acele cazuri, când un click poate să ajute pe cineva. Vă mulțumim tare tare mult! Aș fi cea mai mândră să câștige prietenii mei!