Deși devine tot mai ușor și mai ieftin să trimiteți bani acasă, nu uitați să mai veniți și voi din când în când (p)

Eram atât de nevorbită când locuiam în Anglia, încât profitam de orice ocazie să trăncăn pe alte teme decât dentare. Îmi doream să aud povești fericite, cu oameni pe care nu-i doare nimic. Deși nu sunt genul ăla de om lângă care te așezi în tren și se bagă în seamă, dacă văd că e rost să se lege ceva dialog firesc, intru imediat în joc.

Sunt sigură că multe dintre cele mai mișto conversații de pe planetă au loc în aer, între doi oameni perfect străini, care nu au nimic de pierdut să fie complet sinceri unul cu altul.

Eu veneam de la nunta unor prieteni din Cluj, eram însărcinată în 8 săptămâni și nu spusesem la nimeni în afară de părinții mei, cu care mă și întâlnisem scurt. Era fix de ziua mea, ei au venit cu cadouri, multă iubire și o felicitare mișcătoare, cu bebeluș, totul în culoarea mov. Că doar nu știam ce era. Fetița sau băiat. Îi spuneam generic: Luminiță. Zburam singură, fiindcă Horațiu înhățase o gardă de care nu a putut scăpa. Prânzul luat cu ai mei a fost minunat, emoționant până la lacrimi, dar ne-am despărțit cu multe doruri, deși doruri din alea bune, de bucurie și de viață, tot ne-am despărțit și știți cât de grele sunt despărțirile. Mai ales că nu știam pe vremea aia că ne întoarcem în România, știam însă precis că voi naște un prunc departe de casa mea, de limba mea și de tot ceea ce am știut eu ca fiind copilărie. Că mă simțeam mizerabil e puțin spus.

-Sper să ajungem la timp, urăsc întârzierile.

-Sper să nu vomez până ajungem, l-am liniștit pe domnul de lângă mine.

Era un munte de om, dar nu genul gras, care să se reverse peste tine. N-a avut nici o reacție. Nici măcar nu m-a întrebat dacă sunt gravidă, dacă m-a părăsit autorul, de ce sunt singură sau unde este mama mea. Omul era în lumea lui.

-Știți, pentru mine, drumurile astea sunt cele mai groaznice.

-Îhîm, îmi pare rău. O să fim bine, eu zbor des. De obicei, am noroc. (Nu mi-a fost niciodată frică să zbor, deci mă pricep să-i încurajez pe alții.)

-Mda, eu nu prea. Noroc, zic. Nu prea am.

Veniți des acasă? către mine.

-Da, cât de des pot și tot nu e cât de des aș vrea.

-Să veniți, domnișoară. Eu, când s-a născut fii-miu, n-am venit că eram la muncă și nu am putut pleca. Am trimis bani, în schimb. Când s-a însurat soră-mea, n-am fost la nuntă, fiindcă biletul de avion era mai scump decât cinstea, așa că am trimis doar bani. Când s-a prăpădit bunică-mea, n-am mai venit, că m-am gândit, ce folos mai era. Dar am trimis bani. Când s-a născut fii-miu ăl’ mic, n-am putut veni, c-am zis să nu fac diferențe. (râde fără haz) Glumesc, domnișoară. N-am plecat fiindcă n-avea cine să-mi acopere tura și m-ar fi dat afară dacă nu aș fi rămas. Am trimis bani, vă dați seama. Acuma am venit degeaba, că mă putea semna oricine la divorț. Știți, că se poate: să semneze altul în locul tău. Doar c-am vrut să-mi văd copiii, deși ei practic nici nu mă cunosc. Măcar le-am dat mai mulți bani, câți pentru toată luna.

Or fi fost hormonii de vină, dar m-a emoționat cumplit drama acestui bărbat. Nu vă imaginați că era bogătoiul de pe lume, chiar din contră. Era un om vizibil muncit de viață și de sorți. Probabil plecase la muncă în străinătate să facă un ban cinstit, cum plecau bărbații mai demult să vâneze. Doar că el a trimis prada singură acasă, pe sine s-a uitat undeva pe drum.

Știu că sunteți mulți pe aici, care citiți din alte țări. Și mi-am amintit de zborul ăsta atunci când oamenii de la TransferGo m-au invitat să vă povestesc despre acest serviciu de a trimite bani acasă ieftin și sigur. Cât credeți că mă costa pe mine să transfer bani din Anglia acasă, prin banca mea de atunci? 17 lire! Enorm. Gândiți-vă, să zicem că trimiteam lunar, în mai puțin de 1 an, erau 170 de lire! De banii ăștia, mi-aș fi cumpărat 2 perechi de cizme și mi-ar mai fi rămas și rest. Dar dacă aș fi trimis săptămânal? Mi se părea enorm, deși era cea mai ieftină cale dintre cele sigure pe care le aveam pe-atunci.

Așa că, vă dați seama ce m-am bucurat când am auzit de TransferGo. Pentru dv. E un serviciu relativ nou (compania există din 2012 în Londra și din 2015 în România), prin care un transfer din străinătate în România costă 0.99 lire sau 0.99 euro. Banii intră în următoarea zi lucrătoare, până la ora 19.30. Iată câteva simulări:

Puteți face propriile simulări aici.

Explicația pentru comisionul mic:

Simplu, banii nu mai trec granița, cum ar veni, ci se mișcă doar în aceeași țară, pe sistemul local-in, local-out. Pe românește, înseamnă că, dacă tu trimiți din UK în România, banii tăi ajung la TransferGo de UK, iar sistemul dă comanda imediat ca TransferGo-ul din România să depună fix aceeași sumă în contul părinților, soției sau copiilor tăi.

(Noi am pierdut cei mai mulți bani pe comisioanele băncii când ne-am organizat nunta. Fiindcă am avut de făcut diverse plăți exclusiv în lei (comisioanele la euro erau mai mici, dar cine avea cont în euro?!). Dacă am dat avans la hotel și la muzică, la flori, la prăjituri, la foto și la video (fiecare separat), au fost 6×17, adică peste 100 lire dintr-un foc.)

Mai mult, dacă ați dori transferul de bani în aceeași zi, cât credeți că ar costa? TransferGo are o taxă fixă de transfer de 0,99 ₤ pentru bani livrați în următoarea zi lucrătoare, 1,99 ₤ pentru bani livrați în aceeași zi sau 2,99 £ pentru bani livrați în doar 30 de minute. Da, sunt momente în care ai nevoie ca banii să ajungă cât ai zice ”ajutor”. Și nu, nu mă refer c-ar vrea celălalt să-și cumpere mărgele.

Banii nu le rezolvă pe toate,

știu, dar sunt mai mult decât nimic. Atunci când ești plecat departe și trimiți bani acasă, o faci atât pentru cei de acolo, cât și pentru sufletul tău. E un alt fel de a-ți cumpăra apropierea, un alt fel de a sfida geografia și legile fizicii cărora le-arăți tu că poți fi de folos și când nu ești prezent. De fapt, îți plătești cafele pe care nu mai apuci să le bei, compensezi zâmbete cărora nu le poți răspunde cu zâmbete și îmbrățișări pe care nu le poți strânge pe trup. Fiindcă tu ești acolo și ei sunt aici. Așa că, deși observ că devine tot mai ușor și mai ieftin să trimiteți bani acasă, nu uitați să mai veniți și voi din când în când.

Serviciul TransferGo e disponibil și prin intermediul unei aplicații pentru smartphone, care se poate descărca din magazinele aferente, în versiunea pentru iPhone (aici) sau pentru Android (aici).

Poate vă interesează și schema cu recomandă un prieten. Atunci când prietenul  transferă 50 lire, tu primești o recompensă în bani. Dacă ai 5 prieteni din ăștia, pac, ți-ai făcut bani de avion! Și te trimiți și pe tine acasă. La cafele, zâmbete și îmbrățișări 😉