Aveți aici varianta serioasă, cele 7 semne ale unui om care are cu adevărat încredere în el și nu dorește să urle asta în fiecare clipă, cu fiecare gest.
- Ascultă mai mult decât vorbește. Un om care are încredere în sine deja știe ce ar vrea să spună el și își dă seama că ar fi mult mai câștigat dacă ar afla ce știe, de fapt, interlocutorul. Un om care are încredere în el a depășit faza în care îi place doar să se audă. Nu vi s-a întâmplat să plecați de la o întâlnire cu regretul de a fi vorbit prea mult?
- Când își susține punctul de vedere, nu o face pentru a dovedi că el are întotdeauna dreptate, ci fiindcă nu se teme să greșească. Și îi place o dezbatere cinstită. La celălalt pol sunt îngâmfații și fudulii din proverbe, ăia care adoptă o poziție, după care ignoră și refuză orice altă părere (eventual cu injurii și multe virgule în plus). Ăia care știu că au dreptate și vor (de fapt, au nevoie) să o știi și tu. Comportamentul ăsta nu e un semn de încredere în ei, ci semn de bully intelectual. Pentru un om care are încredere în el este mult mai important să afle care e adevărul decât cine are dreptate. Cei mai valoroși oameni din orice domeniu au recunoscut întotdeauna că și ei pot greși sau că încă mai au multe de învățat. Feriți-vă de cei care au alte impresii.
- Cere ajutor fără să-i fie rușine. Fiindcă știe că prost nu e cel care caută răspuns, ci cel care nu pune întrebarea. Aceasta a fost atitudinea care mi-a câștigat mie primul job ca dentist în UK. Când m-a angajat, omul mi-a spus că cel mai mult i-a plăcut faptul că nu am senzația că am terminat o facultate și, gata, le știu pe toate. Că are încredere că atunci când voi avea un pacient și nu voi ști ce să fac, îl voi chema în loc să fac vreo prostie.
- Îi tratează pe toți ceilalți cu respect. Nu e prea prețios ca să salute femeia de serviciu ori vreun vecin în lift, dar nici atât de umil încât să pupe pământul pe care a călcat șeful personal. Eu am făcut adesea greșeala să-mi exprim deschis aprecierea nemăsurată față de anumite persoane care și-au exprimat greața față de mine, doar că pe la spate, cum ar veni. De m-am trezit cu alți oameni trăgându-mă de mânecă: ești o fraieră, Miruno, și prea spui ce gândești.
- Nu-i vorbește pe alții de rău. În general, oamenii care îi critică pe alți oameni vor ca prin contrast să se pună ei înșiși în valoare. Singura comparație pe care un om care are încredere în sine o face este cu cel care a fost sau cu cel care vrea să devină într-o zi.
- Îi laudă pe alții mai mult decât pe sine. Tocmai fiindcă știe foarte bine cine este el/ea. Oamenii care îi încurajează pe alți oameni vor fi întotdeauna apreciați. Plus că puțină modestie nu strică la casa omului.
- Poate face mișto de sine. O persoană care are încredere în ea se poate pune în situații ridicole, păstrându-și simțul umorului. Culmea, fix asta îi dă autenticitate și e apreciat de cei din jur.
- Își asumă propriile greșeli. Apropo de lecția de viață din cabinetul de stomatologie. Nesiguranța duce la falsitate, încrederea aduce cu sine onestitate. Punctul ăsta mi se pare o caracteristică națională la noi. ”Nimeni nu-i de vină” cred că a o expresie din bătrâni, poate și educația comunistă bazată pe recompensă și pedeapsă ne face să fugim de responsabilități. Văd chestia asta atât de des în viața de zi cu zi: adulți, oameni în toată firea, care fac pe ei de frică și n-ar recunoaște nici în ruptul capului că au greșit un căcat, fapt care ne-ar scuti pe mulți de niște probleme. Doar să știm. Ca să vedem cum putem rezolva.
Textul de ieri a fost un pamflet.
foto via Shutterstock, om încredere
Irina Schmitz(a)
Iar azi a rămas doar poza pamflet 😀
Miruna
păi era prea funny să n-o pun :)) pentru cei care au cu adevărat încredere în ei și pot face mișto de asta 😉
p.s. hai că am schimbat poza