V-am povestit de Monica?
Monica e tipa care mi-a schimbat viața în Anglia, prima dentistă româncă pe care am cunoscut-o după ce m-am mutat. Ne-am întâlnit întâmplător la un curs, apoi am constatat că eram și vecine, ne-am împrietenit vorbind despre dinți și mâncând tiramisu. Monica m-a luat cu ea în cabinet pe vremea când eu eram mică și fără experiență, a vorbit la ea la cabinet cu managera să mă primească să mă uit mai întâi, sperând să-mi facă lipeala și mie. Doar că mi-am găsit altundeva între timp, dar tot mi-a prins bine ce am învățat de la Monica.
Lecțiile de stomatologie nu vi le povestesc, fiindcă sunt multe. Atât de deznădăjnduită mă întorceam de la cabinet, încât în fiecare seară îi spuneam lui Horațiu: Tu crezi că o să ajung și eu vreodată să pun dinți ca Monica? Și, iaca, doar câteva luni mai târziu, ajunsesem să mă și plâng ca Monica: ba că lucrez prea mult, ba că mă doare spatele, ba că una, ba că alta. Am scos, am pus, am făcut, am dres.
Dar pe asta n-o s-o uit niciodată:
Era primul pacient de dimineață. Un tip la vreo 40 de ani, îmbrăcat la costum, cu cravată și cămașă albă, imaculată. Monica îi face ceva simplu, un detartraj. Dar ce detartraj! Țâșnea sângele ca din arteziană, nu cred că am mai văzut așa zburând vreodată în cariera mea. Era un sânge zburător, că doar Monica mai făcuse jdemii de detartraje. Și ghici unde ajunsese tot roșul ăsta, cu model de dalmațian … pe cămașă la om.
Se ridică de pe scaun și-l văd: toată cămașa stropită! Mă fac verde cu dungi.
În Anglia sunt foarte stricți cu spațiul pacientului, hainele lui, zâmbetul medicului, privirea în ochi, într-un cuvânt: să nu supărăm pacientul. Ha! Glumești, nu? Cum naiba să nu se supere omul, când toată cămașa lui perfectă e de sus și până jos cu picături din propriul său sânge?! Deja-mi mirosea a tribunale, m-aș fi făcut mică și m-aș fi scuipat în chiuvetă de s-ar fi putut. Mi-era o frică groaznică ce o să se întâmple, ce o să pățească Monica.
La care ea, de colo, aruncându-și mânușile la gunoi:
Mr. Smith, vezi că ești tot plin de sânge pe cămașă, cred că ar fi mai bine să mergi pe-acasă să te schimbi. Sorry că s-a întâmplat asta.
What?! Nu îmi venea să cred ce tocmai i-a zis.
La care, Mr. Smith se uită în jos, analizează dezastrul și zice:
Ok, bine că mi-ai spus. Mă și văd mergând așa la birou de dimineața :))) haha, umor britanic, n-am înțeles nimic, dar am reînceput să respir.
Am admirat-o enorm în ziua aia pe Monica pentru felul curajos în care și-a asumat responsabilitatea și l-a scutit pe om de o reală umilință: aceea de a se fi făcut de râs cu cămașa de sânge, dacă nu i-ar fi spus. Și m-am gândit atunci ce mare lucru e să nu îți fie frică, deși probabil că un pic i-o fi fost, dar să îți asumi până la capăt consecințele propriilor acțiuni. Ce important e să ne purtăm ca niște adulți care pot rezolva chestii, nu ca niște copii care se sperie numaidecât.
foto via Shutterstock, la dentist
o femeie
auzi, dar vreo solutie magica sa scoata sangele imediat de pe camesa o fi existand? Incercai eu cu apa oxigenata dar nu face minuni.
Miruna
Nu stiu, sincer. Eu imi aruncam halatele patate de sange, nu imi bateam capul sa le spal.
Laura
Eu stiu ca sangele de pe textile iese cu apa rece sarata.
Flori
Ba tocmai cu apa oxigenata imi scotea mie dna dr la care am lucrat petele.
Tin minte un episod similar, tot un domn cu detartraj, imbracat la 4 ace, cu pete de sange la sfarsit. Dna dr ii da la o parte baveta la final, observa petele, ia frumos sticluta cu apa oxigenata si ii spune domnului:
“Dati’mi voie, aveti aici o pata. Nu vreti sa va intoarceti asa la serviciu. Gata, nu mai e nimic!”
Domnul, impresionat, exclama la fel ca intr’o reclama la vanish:
“Oau, trebuie sa o invat si pe sotia mea trucul acesta!”
Cred ca secretul este sa folosim apa oxigenata pe pata cat e proaspata, nu dupa ce se usuca?
Simo
Calmul englezesc..da! Colegii mei britanici sunt ceva gen: ma scuzati, stiti..nu vreau sa va deranjez, avem o mica problema: s-a oprit productia..Si tu esti: whaaat? de ce nu ai anuntat mai repede? :))
Miruna
Daaaaa, H povestea că sunt atât de politicoși, încât aproape își cer scuze dacă îi doare când le faci o injecție :))
cristina
Daaa. Si mie mi-ar trebui sa invat asa ceva…
Miruna
adesea îmi amintesc de Monica.
Sorin Man
:))) Interesanta poveste. Chiar ieri am avut o trauma cu un domn doctor stomatolog care lucreaza ca-n Evul Mediu cu dalta si ciocanul !
Miruna
Sorin, să știi că dalta și ciocanul nu sunt de Ev Mediu, sunt instrumente evergreen în stomatologie :))) atunci când și dinții au impresia că-s evergreen și nu-i chip să-i miști din loc. Mă bucur că ai supraviețuit totuși :))
Zina7
Imi aduc aminte de prima branulă ce i-am pus-o unui pacient dupa 6 încercări. La sfarsit si-o cerut scuze pacientul ca eu ca si medic am pierdut asa de mult timp din cauza venelor lui. El săracul avea niste vene de puteai sa ii pui un cateter venos central in ele numai ca eu nu mai pusesem niciodata pana atunci nici o branula si normal ca Mi-o luat mai mult timp pana am nimerit o vena . Asta s-o intamplat in Germania , pacientul si el neamt.
Miruna
ce tare :))) felicitări, putea să fie și mai multe încercări :))
o femeie
Miruna, mie nu imi place urarea ta :)))
Mai degraba la cat mai multe reusite, zic 🙂 , acest incercari imi suna amenintatoor de imi vine sa pipai dragutele de vene (mai mananc 3 zile carne si ma duc sa donez)
D
Numai eu sunt curioasa ce tip de detartraj e ala, cu sange sarind? 😮 doare? 😀
In Anglia face stomatologul detartraj, nu-s igienisti?
o femeie
si in Beljistan tot dr face.
maria
Situatia putea fi evitata daca doctorul (Monica) ii punea pacientului o bavetica de unica folosinta care sa-i protejeze hainele de astfel de pete si accidente care sunt ceva obisnuit cand esti la stomatolog.
Medicul stomatolog la care mergeam acum cativa ani (din pacate a plecat in Franta :(, definitiv …) asa proceda, prindea cu niste cleme cate o bavetica mare fiecarui pacient inainte de a trece la tratamente; era printre primele lucruri pe care le facea cand te aseza pe scaun.
E de apreciat, insa, stapanirea de sine, precum si modul simplu in care Monica a rezolvat o situatie ce ar fi putut degenera intr-un schimb de vorbe mai neplacut. Dar si calmul englezesc al pacientului 🙂
Evelina G.
Exact, Maria, asta a fost primul lucru la care m-am gândit când am citit, oare cum a ajuns sângele ala pe costumul omului, știind ca la dentist ți se pune acea bavetica de care spui! Cel puțin si eu am primit-o de câte ori am mers, si am mers destul de des anul asta.
Miruna
pacientul avea bavețică, ochelari de protecție, cam tot ce presupune protocolul britanic. Dar mă bucur să văd atâta atenție la detalii.
maria
Cred ca raspunsul meu ti s-a parut antipatic. N-am cautat nod in papura, a fost primul lucru la care m-am gandit cand citeam povestea pentru ca la stomatolog am avut mereu acea bavetica protectoare. Probabil ca domnul respectiv a sangerat peste masura si-a trecut prin bavetica.
Imi pare rau …
Miruna
:)) nu, de fapt, m-am enervat că nu am scris în poveste. Ar fi trebuit să scriu. Nu a trecut prin, ci peste și pe lângă :))) bavețica era dintr-o dată minusculă într-un fel!