Știam că n-o să fie veșnic casa mea în căminul din facultate, ba toți au fost surprinși c-am rezistat cu 3 suflete în cameră mai mult de 2 săptămâni. Ba și din București simțeam că o să plec odată, din apartamentul cu obloane la geam și magnolie la balcon. Din Anglia nu mai zic, acolo am schimbat 3 case, am dormit și în apartament de lux într-un turn din zona turistică a lui Liverpool, dar am și împărțit pat de o persoană în doctors accomodation de lângă spital, de mulțumeam cerului când mai prindeam câte o gardă și mă înghesuiam singură și separat de altă carne omenească.
Cam de când am plecat de la ai mei de-acasă la 19 ani, am simțit toate locuințele mele stații pe o axă de timp.
Se spune că acasă e acolo unde îți este inima. Că acasă e acolo unde suntem împreună. Vedeți, noi nu am simțit chestia asta niciodată, nici după ce ne aveam unul pe altul aproape. Da, ne era foarte bine așa, infinit de mult mai bine decât pe skype, însă…
…cred că mi-am dat seama ce lipsea.
Duminică seara, când am ajuns în București după un drum destul de lung de la Sibiu, am mâncat cu toții pe apucate, unii din picioare, alții mai pe jos, cam așa mâncăm de fiecare dată când ajungem acasă și Foamea intră pe ușă deodată cu noi. Și era vreo șapte jumătate, am zis că, hai, mai dăm o tură prin parc, după atâta stat în mașină, precis vrea Tudor să-și dezmorțească piciorușele un pic. Doar că… nici pomeneală!
Băiatul meu nici nu s-a mai cerut spălat pe nicăieri, ci direct mi-a arătat patul cu un căscat din ăla cinstit. Și-a adormit în 3 secunde.
A fost cel mai pe sufletul meu bine-ați-venit-acasă-copii după foarte mulți ani. Încep să îmi dau seama că el simte diferit față de mine, că deși suntem toată ziua unul cu altul și deși el a locuit mult timp în burta mea și s-a hrănit din carnea mea, că deși uneori știu ce gândește fără să spună, lucrurile pentru el prind alt contur acum. Că se construiesc amintiri, sentimente și doruri care sunt numai ale lui. Că deși nu mai avem obloane, magnolia încă pare magică de pe balcon. Mi-a plăcut mult acest acasă prin ochii copilului meu. Atât de mult, încât precis mai rămânem o vreme.
mai 2016, prima noastră poză imediat cum am ajuns în București, din apartamentul acum fără obloane și cu magnolie pe la balcon
foto via Shutterstock, acasă
Andreea D
Ce-mi place când scrii aşa…
Eu am avut sentimentul de acasă când am văzut prima dată apartamentul pe care încă îl mai renovăm. 🙂
Miruna
Înseamnă că e ceea ce trebuie! (Încă mai renovați la el??? 😛 )
bunica cu bundita
Broscutul a pus ”punctul pe i”…..aici e casa mea!
Miruna
doar că fără cuvinte :))
Bubulina
O, da. Copii simt pe al lor “acasa”. Si gandacelul nostru ma uimeste uneori ca refuza sa mergem in parc doar pt a sta in casa cu familiarele lui jucarii 🙂
Miruna
a, tot e bine, al nostru are zero interes în jucării, maxim interes în oale. Hm, ăsta e bun de titlu de articol :))
Iulia
Induioșător. Bine-ați râmâne acasă! Te îmbrățișez, copilă blond cu broscuț fericit.
Miruna
și eu pe tine. Îți scriu un mail zilele astea 😉
Gabriela
Of, mai Miruna! Noi tocmai am renuntat la casa noastra sa ne mutam cu chirie intr-un oras mai mare. Nu ma simt deloc acasa… poate cand ne aducem mobila, perdelele ne vom mai acomoda.
Miruna
da, și plapuma ta neapărat. EU mi-am dus-o pe a mea cu avionul :))
Simo
Eu in perioada in care am stat cu chirie m-am simtit “cel mai” acasa.
Miruna
serios? e prima oară când aud asta 😛
Amy
Cred c-o sa am sentimentul asta de “acasa” in momentul in care o sa am casa mea si n-o sa fiu nevoita s-o impart cu nimeni altcineva decat cu sotul. 🙂 Eu sper totusi ca “acasa” sa nu fie in Romania…
Miruna
Auleu, iar ai gânduri din astea? Fă-o, dacă e ceea ce îți dorești!
Oana harabagiu
Și eu am schimbat multe case, dar acum că am citit articolul tău îmi dau seama că de câte ori mă duc la Focșani, cum am intrat în județ mă simt acasă, la sor-mea pe verandă e acasă. Și acasă e oriunde e fi-miu, chiar și într-o cutie de cbibrituri dacă am sta 😀
Miruna
Asta e, măi, copilul îți dă așa un sentiment, nu aș fi crezut. Aș fi zis că mai degrabă părinții…
Flavia
Cât de bine înţeleg ce spui! Urmează şi pentru noi “acasă” mult aşteptat. Am schimbat vreo 4 apartamente în studenţie şi încă 2 în Luxemburg. Acasă este acolo unde văd tabla cu Cluj-Napoca sau cu Someşu’ Rece (unde avem cabana), cu găluşca în braţe şi cu soţul lângă mine.
Miruna
Vă așteptăm acasă! De chiar 🙂
Roxana
Multumesc pentru ca m-ai primit la tine acasa!
Miruna
Te mai așteptăm 😉
Karla
Din 2005 pana acum am schimbat mai multe locuinte, camin, case cu chirie, dar pana anul trecut cand ne-am mutat in casa noastra nu am avut sentimentul de acasa. Aici am ales piesa cu piesa si e despre noi, iar pentru fiul nostru aici va fi casa in care va creste, casa parinteasca.
Miruna
și asta ajută mult, cred, să știi că pentru copil asta e casa părintească. Noi încă sperăm să ne mutăm de aici într-o zi, fiindcă e un apartament foarte foarte mic, dar ăsta e deocamdată, cu ăsta defilăm 🙂
Florescu Petria
Indiferent ca stai cu chirie sau este chiar casa ta ,trebuie sa creezi
amintiri frumoase cu cei dragi si acea casa va deveni casa ta si in
suflet.Se spune ca acasa este unde iti sunt cei dragi si amintirile.
Esti nemaipomenita,ai un suflet atat de curat si sper sa nu te schimbi niciodata.Avem nevoie de asa oameni.
Miruna
<3
Ana Banciu
Ai scris despre un aspect pe care l-am remarcat si eu exact duminica aceasta dupa ce am revenit acasa, dupa doua saptamani de stat la bunici. Desi a plans cand am plecat de acolo…ca nah casa si curte… cand am ajuns in garsoniera noastra a topait in pat si a zis cu vocea aia dulce de copil …’acata a mine’ de mi-a topit inima ♡ Mai conteaza ca e casa mica? 🙂
Miruna
daaaa, exact așa mi se pare și mie. Eu mere zic ”apartamentul nostru mic de la bloc” etc, dar pentru el…asta este totul.
Florina
Miruna, ce fain! 🙂 In timp ce iti sorbeam vorbele, imi aminteam de Mariuca si de felul cum da ea din piciorute si rade atunci cand intram in bloc si urcam scarile!! Asa bucurie nu am mai vazut la cineva….care ne binedispune si pe noi, indiferent in ce stare de spirit suntem.
Un lucru e clar, noua ne place mult acasa! 🙂
Miruna
:)) Măriuco, păzea, că ăștia îți pregătesc ceva! :))
Ade
Acasa e Londra de vreo 4 ani insa “acasa” a doar Bucurestiul, unde am venit la Facultate la 19 ani. Ciudat sau nu, imi doresc sa ma mut din Londra si cu toate ca Romania e ultima pe lista… inima mea zburda cand aude numele ❤️Ma bucur sa citesc postarile tale si sa vad ca exista viata “dupa Anglia” 🙂 Multumesc!