-Tudor, mergem la culcare? – Dă din cap aprobator. Doar că, din drum spre dormitor, se întoarce brusc, își ia telefonul lui de jucărie și se duce cu el către pat. E clar, nu mai avem ce căuta cu smartphone-uri seara la culcare! Asta s-a întâmplat ieri.
Azi
a aruncat boabele de struguri pe jos, multe, parcă în ciudă. I-am spus că m-am supărat, fiindcă îmi e greu să le strâng pe fiecare de pe jos, așa că l-am pus pe el să le strângă. Jos de pe scaun, cu un șervețel în mână. Nu mă așteptam să reușească fără ajutor. Doar că… a făcut palma căuș, a prins cu șervețelul boabă după boabă, îi mai scăpa câte una, o lua din nou, a făcut lună și bec. M-am topit la comandă.
În parc, am lăsat căruciorul în alt loc decât de obicei. Și ne-am dus la cel mai mare loc de joacă. 3 tobogane mai târziu, îi zic: -Vai, căruciorul nostru! Unde l-am lăsat, mai știi? A dat din cap și m-a dus el singur direct acolo. Vedeți, nu mai știu acum cât timp s-a întâmplat decât c-a fost demult și-abia pășea.
-Tudor, mai vrei de mâncare? – Dă aprobator din cap și îmi arată cu degetul în farfurie, de parcă ar spune: aici, repede că mă grăbesc!
Stăteam amândoi pe pat, eu cu tâmpla dreaptă sprijinită în palmă, el lângă mine în fund. Îți mai amintești când erai în burtică? l-am întrebat printre alte povești. La care el s-a aplecat și și-a pus capul fix acolo unde altădată încăpea tot.
Și mai sunt multe lucruri adorabile legate de pupici, oliță și mintea lui care acum se trezește, de reacții care-ar topi orice inimă de mamă și ar înroși internetul de drag.
Glumesc.
Sunt chestii absolut banale, pe care cam orice femeie care-a crescut un copil le-a fumat. Dar pentru mine sunt momente pe care vreau să le scriu undeva, ca să le țin minte, iar blogul este acel loc special al meu. Mai am multe, mult mai multe, se strâng câteva amintiri musai de păstrat, pe zi. Și gândiți-vă că încă nu vorbește! Poate îi va face plăcere și lui să le citească într-o vreme. Habar nu am, unde-i bebelușul care s-a făcut mare și mamă-sa scria pe blog despre el?
Că parcă l-aș întreba.
foto via Shutterstock, bărbat haios
Simo
Sa mai povestesti, istet Tudor! <3
Si eu ma uit la al meu si il intreb cum statea el ghemuit in burtica si cat de mic a putut fi daca acu e asa o Mogaldeata.
Miruna
aș face cumva să țină minte lucrurile astea, doar că nu știu cum să fac.
bunica cu bundita
Sunt momente unice , si vin tot mai multe!Bucura-te din plin de ele!
Miruna
Da, sa traiti!
Oana harabagiu
E bine sa le documentezi. Ioan mă tot întreabă lucruri de când era el bebeluș: cum spunea la ceva anume, cum mânca, cum dormea, ce-a zis prima dată când a mâncat sau a văzut ceva, etc …..și multe le-am uitat😞. De ex mă tot întreabă dacă atunci când era la mine în burtă i-a plăcut la Londra, căci eram într-o excursie acolo când am aflat că-s gravidă😂😂😂
Miruna
Si si-a amintit el singur asta??? Ce tare!
Cosmina
Am scris un jurnal din momentul in care am aflat ca aveam o minune in pântec. Am continuat sa scriu lunar. Când a început sa pocească cuvintele le treceam in notes pe telefon, pana îmi făceam timp sa scriu in jurnal. Ei, după 2 ani când am reluat serviciul, timpul a fost tot mai puțin, Însă am continuat sa scriu…acum Tudorul meu are 5 ani și 5 luni. Ma gindesc ca atunci când o sa aibă copilași, o sa-i regăsească in povesti,la fel cum și mama îmi spune mie acum ca Tudor îmi ” întoarce” tot ceea ce eu i-am făcut ei🙂 Mulțumesc pentru toate articolele tale. Nu cred ca am ratat nimic. Ești tare faina😉
Miruna
Ce fain ca ai facut asta ❤️ Stii ca si daca el nu va citi cand e mare, o sa citesti tu cand vei fi batrana. Ce frumos va fi!
Diana
Eu am scris chestii pe blog, dupa care am hotarat sa le sterg. Si de pe social media sterg periodic din urma, ca sa n-am discutii mai tarziu 😁 tin insa pe hartie un jurnal de la nastere, scriu si eu cand imi aduc aminte sau e ceva deosebit, si desi mi se pare ca scriu rar, cand ma uit in urma, awww, cate chestii absolut adorabile pe care le-as fi uitat 🙂
Miruna
da, vezi, nici eu nu vreau să uit…
Martins
Pe mine m-a uimit cate inteleg copiii care nu vorbesc inca atunci cand fiica-mea, pe la 1 an si 4-5 luni, a facut o nazbatie bebeluseasca si eu am intrebat-o, retoric evident, unde ii e mintea, moment in care ea mi-a indicat senina capul. Probabil ca in sinea lor se si amuza pe seama noastra 😉
Miruna
Ce taaaare :)))) corect, nu? :)))
Mihaela
Sa stii ca sunt cu ochii pe el avand in vedere ca ultima imagine pare foarte promitatoare. :)) Daca este interesat, iti trimit cateva poze cu fetita mea. :)) Glumesc. Si totusi, in vacanta de 15 august poate ne vedem in Bulgaria. V-ati hotarat unde mergeti?
Miruna
nu, deja mă amenință bărbatul că o să cumpere bilete fără aprobare. Bune și ălea. Decât zero bilete.
Mihaela
Pai haideti in Bulgaria. Este mult mai frumos ca la noi, este mai liniste si este mai verde. Inghetata este buna si se ajunge repede.
Roxana
Eu sunt batrana si senila pe deasupra 🙁 am uitat o multime de lucruri, prinytre care si cum se nunea statiunea in care am fost anul trecut in concediu 🙂
Asa ca trebuie sa ma apuc serios de documentare.
Mihai
Ce frumos! Mai scrie…
Miruna
🙂
Josephine
stie, intelege ( pentru varsta lui) TOT
nu-l subestima .
Cand o sa-si dea drumul la vorba ( soon)…. o sa ametesti 😉
Asta-i my Tudor ….n-avea 3 ani… dar avea intrebari * filosofale*
Eu am tinut un caiet * cu perle* ( nu era internet ) cand vrei sa-i embarrassed —- scot perla 🙂
https://windwhisperer.wordpress.com/2009/02/26/invatamintecatre-fiul/
Miruna
logic asta cu 78-ul… :))
Josephine
Corect 😉
Ioana
Eu cred ca astia mici sunt mai destepti ca noi. Ala mic, un an si 4 luni, imi arata cu degetul foarte clar ce vrea, daca nu inteleg, se duce el sa scoata mancarea din dulap. Daca vrea apa, zice apa, daca il doare ceva, arata cu degetul, daca vrea san, arata cu degetul.
Iar de ala mare, 4 ani, nu mai zic nimic, ma face din vorbe. Am luat pentru gustare doua prajituri, ma rog, colaci le zice, ii spun ca unul e pentru mine si pe celalalt il impart ei doi. A repetat ce am zis eu, cu alte cuvinte, deci clar ca a inteles ce am spus. Dupa care zice ca el s-a mai gandit si ca mai bine facem asa : unul pentru mine, unul pentru Matei si unul pentru el. De acord? Normal ca de acord, ce era sa mai zic.
Miruna
și unde le scrii pe astea?
Ioana
nu vreau sa scriu pe blog, parca sunt lucruri prea intime. dar in acelasi timp nu stiu despre ce sa scriu acolo, de asta nici nu l-am dezvoltat. am reinceput sa scriu in carnetele, fiecare are un carnet al lui. la Andrei nu am mai scris de cand avea un an si la Matei am inceput sa scriu acum.
Azi mi-a zis bucatarul de la gradinita ca Matei este old soul 🙂 trebuie sa notez asta, ca mi-a placut.
Miruna
Bucătarul s-ar putea să știe ceva…
Ioana
Bucătarul e genial, are dreadlocks și se îmbracă în jester ca să-i amuze pe copii. Toți îl iubesc.