După fiecare întâlnire cu mama, intru în depresie

mamă și fiică

Am multe articole cu energie bună în ciorne, am multe idei care-mi zburdă prin cap, doar nu am starea necesară nici să dau publish, nici să dau cu degetele de taste. Aș da cu niște farfurii de pereți, cam asta aș face, drept să vă spun.

Știți vorba aia că ”it takes a village to raise a child”? E adevărată, zău. Să vezi viață faină la Sibiu, unde nu numai că avem curte și putem ieși oricând, în orice condiții, pantaloni sau papuci (ba merge și varianta fără papuci), dar avem practic și sătenii! Ne-om lăuda noi în București cu un parc aproape ca grădina casei, dar tot ai nevoie să pui și tu o sticlă cu apă în ghiozdan, un covrig pentru copil sau măcar pentru rațe, un șervețel, mai bine să fie decât să nu fie… și te trezești cu un bagaj de zici că tu escaladezi Vârful Aventura din Franzelă cu copil mic și cărucior.

Cât despre săteni, nu mai zic. De când nu mai este capitala culturii, Sibiul a devenit capitala răsfățului, pe cuvânt.

Știu că asta din titlu mi se întâmplă de obicei, după fiecare vizită la Sibiu sau venire a mamei în București. Până și H m-a întrebat ultima dată, când ea a fost la noi și avea în plan să stea vreo 5 zile inițial, dar a rămas vreo 10 până la final. Era sâmbătă seara, înainte să adormim:

El: -Auzi, când pleacă maică-ta?

Eu: -Mâine dimineață. De ce.

El: -Chiar trebe…?

:))

Cam asta simt și eu. Soacră-sa e grozavă!

foto via Shutterstock, mamă și fiică

Articolul anterior

Centurile de siguranță la scaunele de masă nu sunt de decor!

Articolul următor

Statul pe net nu este timp pierdut, scuza generației noastre

50 Comentarii

  1. Ştii cum o aştept şi eu pe a mea? Dar şi când va pleca după 3 săptămâni…aiaiai! Putem sta oare în depresie din asta împreună? 🙂

  2. Andreea

    Yep, io zic ca asta e un fel de depresie “buna”. Nu e cazul la toata lumea…asadar bucurati-va 🙂 chiar si de depresie.

  3. Gabriela

    Eu o am pe mama la 5 km, dar acum e plecata în concediu. Aseară m-a sunat să-mi zică ca își prelungește concediul cu 4 zile :(((

  4. Catalina

    Si eu o astept pe a mea ca pe painea calda. Mancare, curatenie, avut grija de copil cat eu dorm sau invat, ce sa mai, viata nene timp de o saptamana. Dupa ce pleaca ea, vine socrela, alt rasfat.

  5. Larisa

    Cand a trebuit sa ma mut la casa mea, si sa parasesc “cuibul”, am plans cam 2 saptamani in fiecare seara. De fapt, ne-a podidit pe amandoua plansul de cand am inceput sa imi iau lucrurile. Si ei i-a fost greu, dar eu chiar am intrat in depresie si am dezvoltat si o anxietate. Nu stam decat la 5 minute distanta, e haios, stiu. Dar m-a durut oarecum separarea aceasta de ea, de alintul ei, chiar si de micile noastre certuri. Nu degeaba se spune: “O mama este acea persoana care poate lua locul oricui, dar al carei loc nu-l poate lua nimeni.”

    • Da, ce frumos. Nu poate lua chiar locul oricui, eu am plans mult dupa iubit in bratele mamei…

      • Larisa

        Ideea e ca iti ofera consolarea de care ai nevoie. Iti stie durerea, dorul si te rasfata cum stie ea mai bine si parca, cumva, iti mai diminueaza golul.

  6. Zina7

    Noi locuim la 2000km de mama mea. O fost la noi pentru 4 saptamani. Parca am fost in concediu in săptămânile alea. Desi lucram zilnic de la 7 la 17 plus încă vreo 2 weekenduri pe luna nu aveam remuscari ca sunt plecată asa de mult de acasă. Inclusiv sotul m-o intrebat daca nu putem sa o ” angajăm ca bona” 😊. Acum s-o oferit soacramea sa vina sa ne mai ” ajute” vreo săptămână( doua) si sotul o zis ca :” nu avem nevoie ca ne descurcam si singuri” 😉.

  7. Bibi

    Io o astept pe-a mea ca pe Dumnezeu. Si numa’ ce mi-a zis ca nu mai poate veni cand vroiam eu, ca-i aduce frati-miu nepotul. Damn it! Tin copilu’ 2 in mine pana pleaca nepota-miu, numa’ sa fie mama aci!!!!

  8. Cristina

    Cunosc sentimentul. Eu sunt plecata in Anglia si a venit la mine cu fratii mei pentru botez, doar ca ea a mai ramas o luna sa ma mai ajute cu cel mic (mai am si o fetita de 5 ani). Cand a plecat mi-a fost greu, mai ales ca ma obisnuisem cu ea.

  9. bag sama ca am facut copilul cand ajunsei o baba tipicara. Dupa peste 10 ani locuit singura, ma bucur cand sunt singura acasa 😀 si sa nu vad nici mama, nici matusa, nici verisoara, nimic 😀 . Mi-s dragi de mor musafirii, dar si ziua cand ajung si ziua cand pleaca imi sunt la fel de dragi 😀

    • O, dar si mie! Insa mult mai drag imi e sa ma asez la o masa gata facuta, sa imi beau cafeaua cu mama dimineata, sa sa sa

  10. A

    Lucky you cu asa depresii. Sa vezi depresie cand sta la cateva statii de autobuz de tine si se plange ca stai departe! Si vine din an in paste iar si atunci gasesti casa in jale de nici iesirea in oras nu iti mai prieste.

  11. Genan

    Abia astept sa vina mama pe la sfarsitul lui august, mai ales ca o sa stea 5 luni , cei mici vor fi tare bucurosi ca vine “buni”

  12. Amy

    Si eu m-am invatat tot asa, fara nimeni pe cap! Cu sotul mi-e cel mai bine si simt ca n-avem nevoie de nimeni altcineva. Mergem in vizita, stam, povestim, mancam, dar apoi fiecare la casa lui. 🙂

    Noi doi, singuri, ne simtim cel mai bine!

    • Câți copii ziceai că aveți voi? 😉

      • Amy

        Nu avem si sincer nu cred ca are chiar asa mare importanta. Dac-as vrea un pic de relaxare si un moment de respiro, probabil as plasa copilul la mama/soacra, nicidecum sa stea vreuna din ele la noi mai mult de cateva ore/o zi. :))
        Cred ca asa ne-am invatat noi, sa stam singuri, sa avem intimitate. Plus ca nu sunt genul de persoana care adora sa-si bea cafeaua cu mama sau cu soacra, asa cum spui ca-ti place tie, deci…considera-ma freaky dar asta sunt! 😀 Doar eu cu EL e perfect!

        • Amy

          P.S. A nu se intelege ca nu ne impacam bine! 🙂 Stii ca ti-am mai spus, daca am avea ocazia, si maine am fugi intr-o alta tara, fara sa ne fie foarte mare dor de ceva sau cineva anume. Atat timp cat suntem noi, nu prea mai conteaza altceva. Telefon, internet, putem comunica mai mult decat bine. Nu cred ca m-as da peste cap sa vin in fiecare an in Ro in vizita…ce sa zic, gandim diferit. 😀

    • Amy, fiecare om e unic 🙂 . Si da, la fel ma simt si eu.
      (mie nu imi place mancarea mamei, ea pune multa ceapa prajita, carne la fiecare fel etc. ma doare ficatul de cand imi aduc aminte…)

  13. Alina

    Oare numai eu intru in depresie cand vine ea la mine sau merg eu la ea?! 😁 pt mine e un adevarat stress sa vina, critica mult, iar asta ma face sa ma dau peste cap vreo sapt inainte sa fie totul impecabil…ce bine e sa fiu singuraaa 😂😁😀

    • Da, înțeleg, e un fel de polițist. Mama mea nu e așa, ea e obișnuită cu standardele noastre de ordine în casă :))) doar a avut și ea copil mic. Și mare încă are :))

  14. Diana

    🙂 eu asa simt despre soacra-mea :)) abia astept sa se pensioneze si sa-si traiasca visul de care faceam misto in tinerete, de a locui o luna la noi, o luna la ceilalti :))

  15. Mihaela

    Sa ne traiesca parintii, ce altceva sa zic. Noi stam la parintii mei, la curte. Avem si noi casa noastra in constructie, dar am abandonat-o de cand s-a nascut Victoria. Sa insir cat de bine este? Ce rost are. Sa ne traiasca parintii!

  16. O am pe a mea aproape, câteva cartiere ne despart.

  17. dia

    Un pic mai mult de jumate de an o am pe mama lângă mine:) norocoasa cat încape. Si-a lasat viața acasă sa vina aici si o face cu zâmbetul pe buze deși ușor nu ii e mereu..

  18. Luminita

    Ce fain de tine, te invidiez! Din pacate nu-s toti parintii asa. Eu m-am descurcat singura de cand am terminat facultatea, iar cu fetita cu atat mai mult. Mai sunt si bunici care vor sa se plimbe in alte tari, sa isi vada de viata lor, iar relatia cu nepotii sa fie ceva de genul: tu vii cu ea pe la noi in vizita, si grija tot tu ai de ea, ca doar e copilul tau, noi o vedem in parc, la restaurant etc., apoi ne reintoarcem la tabieturile noastre. De soacre, nici nu mai zic. 😀 Deci, again, mai bine cu depresii ca ale tale, decat ca ale mele, care in timp m-au dus si pe la psiholog.

    • alina

      ahhh, ce as vrea sa fie asa mama! sa nu se implice, sa nu se bage mai degraba deloc in viata mea si sa nu comenteze aiurea…sa aiba o viata a ei, sa calatoreasca si sa profite de tineretea ei!

  19. Ha ha ha. Ne-am vorbit? E ziua mamelor cumva?😅

  20. Of, of, e perioada cu nostalgii dupa mame…o fi ceva praf de mame in aer…:)

  21. Mie imi trece orice dor sau speranta, dupa primele 5 minute petrecute impreuna cu mama :)))) in primele 4 imi amintesc de ce nu am si nu vreau ajutor de vreo 9 ani de cand am copiii, iar in ultimul minut deja aberez si eu.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 225 queries in 0.468 s