Statul pe net nu este timp pierdut, scuza generației noastre

(concluzii după prima lună de #WeekenduriOffline)

 Stai prea mult pe net, îmi zice mama serioasă. Cred că nici să ai un job de 8 ore nu ți-ar ajunge să stai. Cred că stai 10-12 ore!

Doar o privire să fi aruncat telefonului meu și i s-ar fi umplut paharul. Deja aproape mă certa. Fusesem destul de puțin plecată în ziua aia de acasă, stătusem destul de mult cu ea și cu ăsta mic. Cu toate astea, de laptop nu m-am atins decât de dimineață, cât să răspund la un mail cu diacritice. De pe telefon n-am răbdare să scriu frumos.

Mama încearcă să înțeleagă. Statul ăsta al meu pe net. Soțul meu la fel. Deși nici unul dintre ei nu îmi zice nimic, simt că ar vrea să fiu mai prezentă. Au primit cu mare bucurie proiectul weekend-urilor offline. Atâta bucurie, încă H a stat și el cu mine pe baricade în primul weekend, în Sibiu.

Tata, în schimb, nu își ascunde sentimentele. Mă ceartă de parcă aș avea 5 ani. Pardon, mai rău, că atunci nu prea mă certa, că nu avea motive. Odată i-am zis, că nu mai puteam: În loc să te gândești oare cum mi-o fi mie, oare câte ore dorm în medie pe săptămână față de un om normal, oare cât de greu îmi e să am grijă de copil și de blog și de casă în același timp, tu ești preocupat să-mi bagi vină. M-ai putea admira chiar și o secundă doar pentru faptul că stau acasă și-mi cresc copilul și mai fac și niște bani între timp. Că sunt singură trei sferturi din zi și mă descurc destul de bine.
Ce mi-a răspuns rămâne între noi doi, cert e că nu a înțeles. Însă nici nu mi-a mai zis nimic.

Dar a apucat-o pe mama. De la ea primesc altfel lucrurile, fiindcă are un stil de a le spune, cu tact. Are ușa deschisă la mintea mea, linie directă cumva, de mă gândesc că s-ar putea să nu am dreptate tot timpul numai eu 😛

Hai să ne uităm pe telefon, să vedem exact, cât timp am pierdut astăzi pe net.

Mda, sss ăăă vedem…Și am intrat în setări, la baterie, acolo unde îți zice exact câte minute în ce aplicație ai stat. Îmi țîțîia fundul, recunosc.

Rezultatele, pe ultimele 24h: facebook 23min, messenger 21, safari 12 min, 56 minute in total.
Mai puțin de-o oră!!! Cu toate astea, nu mă simțeam de parcă am câștigat.

Ne-a cazut fata la amandoua, nu ne asteptam sa fie atata de putin. Cu adevarat si eu am senzatia ca imi petrec mai mult timp online pe telefon.

De asta, proiectul personal în care mi-am propus să fac un #DigitalDetox în #WeekenduriOffline părea foarte ambițios pentru mine. Luna iunie s-a terminat,

poftiți concluziile:

  1. Cura de internet ar trebui să fie o cură de facebook, de fapt. Ăsta e capul răutăților!
    E foarte greu ca om cu blog să nu intru deloc 48 de ore. Săptămâna trecută s-au păruit unii pe pagina mea. Aialaltă, m-au înjurat pe mine. E un fel de când pisica nu-i acasă, nu știi ce se joacă pe masă.
  2. Problema reală e doar în capul meu. Dacă știu că nu intru două zile, dispare tentația. Dacă știu că pot intra oricând, chiar fac asta oricând am o clipă liberă. Că timp pus cap-la-cap nu e mult, însă fix vânarea asta de ferestre temporale îmi consumă spațiu mental și prezență.
  3. M-am trezit de multe ori în aplicația de facebook, zici că e un reflex condiționat și mi-am dat seama că nu aveam conexiune la mobil.
  4. E foarte ciudat să te afli la coadă la alimentară, într-un taxi, într-o conversație cu oameni, să nu îți scoți la un moment dat mobilul în acei timpi morți.
  5. Când am încălcat regulile: prima dată, de ziua mea, m-am văzut cu Mihai Vasilescu în Sibiu, omul a vrut să punem un selfie pe facebook și am intrat să dau accept tag. Am ieșit cu ochii închiși, va dați seamă ce era pe-acolo! De ziua mea 🙂
    A doua oară am încălcat pactul weekend-ul ăsta când nu am avut cum lua legătura cu o prietenă din Germania, venită în București… decât așa. Femeia îmi dăduse numărul ei de telefon, eu nu l-am salvat, aia era. Apoi, tot weekend-ul ăsta, când am avut o minicriză editorială legată de un client și care nu putea aștepta. Adică, n-am intrat pe facebook să dau scroll să văd cum e apa la mare 😛
  6. În rest, mă laud așa: cu 7 episoade din ultimul sezon din Homeland, văzute împreună cu soțul meu, după ce-a adormit copilul! Homeland e serialul nostru de suflet, unul dintre acele puține filme unde se îmbină acțiunea cu iubirea în doze optime cât să rezistăm amândoi. Cu Revoluția iubirii , cea mai recentă carte scrisă de Gáspár György, citită de jumătate. E senzațională, pe măsură ce o parcurg, parcă mai tare îl iubesc pe știți-voi-cine.
  7. Plus, mi se întâmplă din nou. Cum mi-am propus să nu scriu nimic în weekend, inspirația m-a vizitat fără să o chem. Așa că, se întâmplă să mă fi ales cu cel puțin 10 articole numai bune de publicat. Știți, ca atunci când ești la duș și parcă îți vin ideile la robinet.
  8. În comunitatea noastră, proiectul nu a prins la multă lume (explicația fiind aceea că cei care lucrează stau mult pe net în timpul săptămânii, în weekend nu prea îi vezi online oricum), dar, la cei câțiva la care a prins a prins foarte bine. Am primit mesaje încă și după cel de-al treilea weekend, de sprijin, de cum a fost, etc. Și fiindcă importantă nu e cantitatea, ci calitatea, pot confirma că viața altfel se vede fără net.
  9. Statul pe net nu este timp pierdut, dar limita dintre este foarte fină.
  10. Și weekend-ul viitor o să mai fac.

foto via Shutterstock, dependența de telefon și internet

Articolul anterior

După fiecare întâlnire cu mama, intru în depresie

Articolul următor

De ce nu am ales scutece textile pentru bebelușul meu (p)

21 Comentarii

  1. Gabriela

    Măi, mie îmi prinde foarte bine ideea asta a ta. Mi-am refacut cont de facebook( il stersesem pentru ca pierdeam prea mult timp cu el) cu condiția sa nu intru în weekend.

    0
  2. bunica cu bundita

    Hahahahah!!!Si eu te caut pe facebook in weekend si nu te gasesc!Dar am alte cai !La multe weekend-uri libere de internet si pline de viata reala!

    2+
  3. oana harabagiu

    M-a prins ideea și am executat exemplar până week-endul acesta când ziua de sâmbătă a venit cu surpriza să mă aflu la Mihai Vasilescu pe blog. N-am putut să mă abțin să nu intru să dau like, am reușit să nu dau share până astăzi 😛

    0
  4. Damiana

    Miruna, nu abandonam, da? A fost al patrulea weekend offline, am trisat doar cu WhatsApp (sor-mea e in Praga, deh) si aseara pe Facebook ca asteptam primele poze din tabara. Eu continui, sa stii, ca tare bine-i! Te tzuc de la Timisoara!

    0
  5. Exact în momentele alea în care nu am nevoie de net, în care mă conving că mă relaxez altfel, mă surprind cu mâna pe aplicația de facebook, exact în momentele alea îmi dau seama ce dependentă sunt. De ieri mi-am șters aplicațiile de pe telefon- facebook și chat. Rămâne de văzut cum se îndepărtează condiționările :))

    0
  6. cristina

    Eu le fac partial-dar stau mai putin ca inainte. Si ma bucur.

    0
  7. Dana Elena

    Si eu cred ca este foarte bine sa ai weekend-urile offline, bravo! La cate mai multe momente reale cu cei dragi!

    0
  8. Cum la tine blogul e sursa de venit (job), ai mare nevoie de separat lumile. Asa ca ideea de pauza e super buna pt ritmul familiei, tine-o tot asa, te admir!

    Pe tel. stau f. putin, ca am lasat numai acces la gmail si la pinterest acolo, si vorbesc la tel 10-20min pe luna.
    Ba mai mult, ies din casa si nici nu iau tel. cu mine de ceva ani de zile. Sa iti dai seama cum sunt, am fost ieri la
    un gratar cu prietenii si acestia aveau tel. langa farfurie iar eu nici in buzunar. Probabil ei se asteapta sa fie sunati de la serviciu.

    0
    • Depinde si ce serviciu ai… sotul meu doarme cu telefonul langa pat, dat de maxim sonorul, cand are pacienti internati…

      1+
  9. La mine a prins doar primul weekend si a fost minunat . Urmatoarele doua nu am mai fost de cuvant, chiar m-a tras o cititoare de urechi ca sunt online in weekend. Eu inca sper sa ma organizez atat de bine incat sa nu mai intru mai ales acum cand am incercat si chiar prinde bine.

    0
  10. Bravo, la cat mai multe week-enduri din astea 🙂

    0
  11. Eu nu stau mult pe facebook de pe telefon dar stau pe whatsapp. Sa nu stau in weekend pe net (de pe laptop gen), mi-ar fi destul de greu pentru ca fiind in restul timpului la job, cam atunci am timp de blogging.

    Sunt insa momente cand fac cate o aroganta si ma uit la un film sau ceva de genul dar nu mai mult. Simt nevoia sa ma rup de net din cand in cand.

    0
  12. Eu am auzit de atâtea ori ‘iari stai pe net?” încât am ajuns să-mi iau domeniul staupenet.ro pentru blog.

    Statul pe net în calitate de soț / soție / părinte, sfatul meu, trebuie să fie pe o poziție secundă. Primul loc este rezervat familiei. Dacă cel mic doarme sătul, soțul / soția este la duș și eu decid să stau pe net este strict treaba mea. Dacă îi dau și lui o tabletă ca să stea cuminte cât timp dau refresh la facebook (m-am convins că există și astfel de persoane) partenerul are tot dreptul să ne tragă de urechiușe.

    Al doilea aspect înțeles de foarte puțini ține de educație. Ce facem când stăm pe net? Dăm like la poze în oglindă? Citim cine cu cine și-a mai schimbat locul în așternuturi? Citim în ce an se va mai califica echipa noastră de footbal la vre-un campionat? Sau citim / comunicăm ca să devenim mai buni? Când o văd pe buna mea soție că se uită pe un site cu rețete tac mâlc. Nu zic nimic. Stiu că în scurt timp voi mânca ceva nou. Când văd în history că a citit doar bloguri de parenting tac mâlc. Stiu că vrea să fie o mamă bună. Educația micuței noastre și savoarea unei cine romantince gătite în casă nu pot fi evaluate financiar.

    Regulile se schimbă începând din clipa în care statul pe net începe să devină un job. Ca la orice alt job, timpul alocat trebuie să fie stabilit cu respect față de familie. Acesta este principalul motiv pentru care nu râvnesc la postura de blogger profesionist. Am fost plecat în concediu 10 zile fără blog, fără facebook, fără email. Doar cu un telefon privat.

    2+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 175 queries in 0.468 s