(concluzii după prima lună de #WeekenduriOffline)

 Stai prea mult pe net, îmi zice mama serioasă. Cred că nici să ai un job de 8 ore nu ți-ar ajunge să stai. Cred că stai 10-12 ore!

Doar o privire să fi aruncat telefonului meu și i s-ar fi umplut paharul. Deja aproape mă certa. Fusesem destul de puțin plecată în ziua aia de acasă, stătusem destul de mult cu ea și cu ăsta mic. Cu toate astea, de laptop nu m-am atins decât de dimineață, cât să răspund la un mail cu diacritice. De pe telefon n-am răbdare să scriu frumos.

Mama încearcă să înțeleagă. Statul ăsta al meu pe net. Soțul meu la fel. Deși nici unul dintre ei nu îmi zice nimic, simt că ar vrea să fiu mai prezentă. Au primit cu mare bucurie proiectul weekend-urilor offline. Atâta bucurie, încă H a stat și el cu mine pe baricade în primul weekend, în Sibiu.

Tata, în schimb, nu își ascunde sentimentele. Mă ceartă de parcă aș avea 5 ani. Pardon, mai rău, că atunci nu prea mă certa, că nu avea motive. Odată i-am zis, că nu mai puteam: În loc să te gândești oare cum mi-o fi mie, oare câte ore dorm în medie pe săptămână față de un om normal, oare cât de greu îmi e să am grijă de copil și de blog și de casă în același timp, tu ești preocupat să-mi bagi vină. M-ai putea admira chiar și o secundă doar pentru faptul că stau acasă și-mi cresc copilul și mai fac și niște bani între timp. Că sunt singură trei sferturi din zi și mă descurc destul de bine.
Ce mi-a răspuns rămâne între noi doi, cert e că nu a înțeles. Însă nici nu mi-a mai zis nimic.

Dar a apucat-o pe mama. De la ea primesc altfel lucrurile, fiindcă are un stil de a le spune, cu tact. Are ușa deschisă la mintea mea, linie directă cumva, de mă gândesc că s-ar putea să nu am dreptate tot timpul numai eu 😛

Hai să ne uităm pe telefon, să vedem exact, cât timp am pierdut astăzi pe net.

Mda, sss ăăă vedem…Și am intrat în setări, la baterie, acolo unde îți zice exact câte minute în ce aplicație ai stat. Îmi țîțîia fundul, recunosc.

Rezultatele, pe ultimele 24h: facebook 23min, messenger 21, safari 12 min, 56 minute in total.
Mai puțin de-o oră!!! Cu toate astea, nu mă simțeam de parcă am câștigat.

Ne-a cazut fata la amandoua, nu ne asteptam sa fie atata de putin. Cu adevarat si eu am senzatia ca imi petrec mai mult timp online pe telefon.

De asta, proiectul personal în care mi-am propus să fac un #DigitalDetox în #WeekenduriOffline părea foarte ambițios pentru mine. Luna iunie s-a terminat,

poftiți concluziile:

1. Cura de internet ar trebui să fie o cură de facebook, de fapt. Ăsta e capul răutăților!
   E foarte greu ca om cu blog să nu intru deloc 48 de ore. Săptămâna trecută s-au păruit unii pe pagina mea. Aialaltă, m-au înjurat pe mine. E un fel de când pisica nu-i acasă, nu știi ce se joacă pe masă.
2. Problema reală e doar în capul meu. Dacă știu că nu intru două zile, dispare tentația. Dacă știu că pot intra oricând, chiar fac asta oricând am o clipă liberă. Că timp pus cap-la-cap nu e mult, însă fix vânarea asta de ferestre temporale îmi consumă spațiu mental și prezență.
3. M-am trezit de multe ori în aplicația de facebook, zici că e un reflex condiționat și mi-am dat seama că nu aveam conexiune la mobil.
4. E foarte ciudat să te afli la coadă la alimentară, într-un taxi, într-o conversație cu oameni, să nu îți scoți la un moment dat mobilul în acei timpi morți.
5. Când am încălcat regulile: prima dată, de ziua mea, m-am văzut cu Mihai Vasilescu în Sibiu, omul a vrut să punem un selfie pe facebook și am intrat să dau accept tag. Am ieșit cu ochii închiși, va dați seamă ce era pe-acolo! De ziua mea 🙂
   A doua oară am încălcat pactul weekend-ul ăsta când nu am avut cum lua legătura cu o prietenă din Germania, venită în București… decât așa. Femeia îmi dăduse numărul ei de telefon, eu nu l-am salvat, aia era. Apoi, tot weekend-ul ăsta, când am avut o minicriză editorială legată de un client și care nu putea aștepta. Adică, n-am intrat pe facebook să dau scroll să văd cum e apa la mare 😛
6. În rest, mă laud așa: cu 7 episoade din ultimul sezon din Homeland, văzute împreună cu soțul meu, după ce-a adormit copilul! Homeland e serialul nostru de suflet, unul dintre acele puține filme unde se îmbină acțiunea cu iubirea în doze optime cât să rezistăm amândoi. Cu Revoluția iubirii , cea mai recentă carte scrisă de Gáspár György, citită de jumătate. E senzațională, pe măsură ce o parcurg, parcă mai tare îl iubesc pe știți-voi-cine.
7. Plus, mi se întâmplă din nou. Cum mi-am propus să nu scriu nimic în weekend, inspirația m-a vizitat fără să o chem. Așa că, se întâmplă să mă fi ales cu cel puțin 10 articole numai bune de publicat. Știți, ca atunci când ești la duș și parcă îți vin ideile la robinet.
8. În comunitatea noastră, proiectul nu a prins la multă lume (explicația fiind aceea că cei care lucrează stau mult pe net în timpul săptămânii, în weekend nu prea îi vezi online oricum), dar, la cei câțiva la care a prins a prins foarte bine. Am primit mesaje încă și după cel de-al treilea weekend, de sprijin, de cum a fost, etc. Și fiindcă importantă nu e cantitatea, ci calitatea, pot confirma că viața altfel se vede fără net.
9. Statul pe net nu este timp pierdut, dar limita dintre este foarte fină.
10. Și weekend-ul viitor o să mai fac.

foto via Shutterstock, dependența de telefon și internet